Raportul americanilor
Lectura românilor
şi
Viitorul de tinichea al democraţiei

Ce zic americanii? Zic că ăştia din Europa şi mai ales ăia de se cocoţară în vîrful căpiţei la Bruxelles sunt nişte criminali, trădători, impostori, eine Herde Taugenichts! ”O turmă de neisprăviţi” şi v-am spus-o dinadins mai întîi în germană, nu pentru că nu nimeream cuvintele în sfînta Limbă Română, şi nici ca să fac pe nebunul, ci pentru că în viziunea americanilor la putere azi şi a celor ce fac politica mare la Washington de vreo trei decenii jumătate, Germania este ”mărul putred” din coşul Europei. O spune toată administraţia Trump, cu gura mare, şi cînd are şi cînd nu are prilejul, a spus-o din cînd în cînd şi Biden, a şoptit-o pe la colţuri, nu o dată, şi Obama. De ce? Pentru că ăştia, europenii peticiţi în fund, pe care americanii i-au scos din mizerie, la război şi după război, care au trăit la adăpost de apetitul expansiv al Moscovei, într-o solidă securitate, jumătate de secol şi mai bine, pe banii, trupele şi rachetele americanilor, în loc să îşi vadă de treabă, după încheierea războiului rece, s-au apucat să îşi închipuie că pot face concurenţă binefăcătorilor lor pe scena mare a lumii, adică în relaţiile cu Rusia şi China. Şi-au închipuit că sunt dulăi. E timpul să li se reamintească realitatea şi să fie puşi cu botul pe labe: au rămas nişte căţelandri zgribuliţi. Egalitatea nu e pentru ei! Şi nici vreo halcă de pe osul de ros al ”Noii Ordini Mondiale”. Ca să îi pună la punct pe netrebnicii obraznici, americanii le-au aruncat în faţă cea mai grea acuzaţie-insultă posibilă: ”au întinat înaltele idealuri ale democraţiei”. Adică? Au avut obrăznicia să susţină că America nu mai este leagănul, creuzetul şi căminul ocrotitor al zisei democraţii, ci Europa. Aici, pe vechiul continent, în inima Bruxellesului s-a adunat elita care ştie ce şi cum e cu ”Democraţia” în era post-modernă şi post-imperială. Ei, asta, americanii nu pot să admită, nu pot să suporte, nu vor nici măcar să audă! Deci, s-au pus cu biciul pe Europa. Pe Germania în special, încă din ”Era Merkel”, dacă vă mai aduceţi dumneavoastră aminte, pe vremea cînd au început să asculte la greu telefoanele înalt secretizate ale Doamnei Cancelar, cea care vorbea cu Putin în rusă, deşi ăla o rupea binişor în germană. ”Mutti”, mămica naţiunii, cea care duse Germania cu oiştea-n gard pe bază de energie verde, migraţie la greu şi ”Wir schaffen das”.

Acum, dacă tot suntem între noi, pot să vă spun că asta cu democraţia este doar poleiala, sclipiciul menit să ia ochii ”proştilor”. Dedesubt, acolo unde doare cu adevărat, despre altceva este vorba. Despre bani şi putere. Mulţi bani şi multă putere. Bruxellesul şi banda lui de şmecheri europeni au crezut că le-au crescut colţii suficient de mult ca să poată muşca din pulpana piciorului uriaşelor corporaţii americane ale erei informaţiei globalizate. Au început să le amendeze cu sute de milioane, de cîteva ori de an, pentru monopol, pentru încălcarea regulilor stabilite de pricazurile de la Bruxelles, pentru manipularea informaţiei, pentru cîte vrei şi nu vrei. După care, s-au întins şi mai mult la caşcaval: au început să le cheme la ordin şi să le spună ce şi cum trebuie înfăţişat ”adevărul” pe platformele lor de comunicare, ce pot şi ce nu pot să comunice cetăţenii, inclusiv cei americani, ce pot şi ce nu au voie să facă în vremuri de alegeri, inclusiv alegerile din America. Ei, aici, nu mai este loc de negociere, ci de dat cu parul! Iar, administraţia Trump asta şi face. Ba cu tarifele, ba cu Groenlanda, ba cu înţelegerea cu Putin pe spinarea Ucrainei şi a Europei, ba cu retragerea umbrelei de securitate, ba cu implicarea directă pe scena politică a Germaniei şi susţinerea pe faţă a AfD-ului, partid declarat ca extremist-de-dreapta chiar de către Serviciul pentru Siguranţa Constituţiei (Un fel de SRI specializat pe ameninţările la adresa ordinii constituţionale de stat). Obiectivul politici americane: demolarea din temelii a cuibului de viespi de la Bruxelles. Dacă pentru asta trebuie demolată şi instituţia numită Uniunea Europeană, atunci, fie. Merge, all in! Raportul (preliminar) al Comisiei Juridice a Congresului American cu această problemă se ocupă. Cu desenarea unui tablou larg şi cuprinzător al Europei, al Uniunii Europene, al scenei politice europene, mai ales cea a Germaniei ca ”ucigaşii sadici ai Democraţiei”. Raportul cu pricina, ca oricare alt raport al unei instituţii politice nu este cîtuşi de puţin menit să servească ”adevărul”, ci politica. Se poate servi de adevăruri, desigur, mai ales de cele parţiale. În cazul de faţă, însă, obiectivul este să servească politica Administraţiei Trump, cea care s-a pus cu ciomagul pe spinarea UE şi a actorilor politici ai Europei care o susţin cel mai tare: Germania şi Franţa. Între alte motive ca să le care ciomege pe spinare europenilor ”bruxellizaţi”, raportul cu pricina a găsit şi subiectul intervenţiei puterii din inima Uniunii Europene pentru ”modelarea corectă” a alegerilor din diferite ţări ale Comunităţii, adică deraierea, blocarea sau eliminarea partidelor şi a competitorilor compatibili cu ideologia MAGA şi cu politica actualei administraţii Trump. Aici şi-a găsit locşorul şi episodul ”anularea alegerilor prezidenţiale din România”. Nu o analiză, ci doar ca exemplificare. Ok, cu oarecare cuprindere şi dezvoltare.

Cum s-a făcut lectura raportului americanilor la Bucureşti? Previzibil! Adică? ”Partinic”, puternic ideologizat şi cît mai mult pe lîngă adevăr! Exact aşa cum ”ne-a învăţat” Caragiale. (vezi schiţa ”Atmosferă încărcată”; recomand cu căldură varianta radiofonică genială a lui David Esrig, realizată în 1967! O mai găsiţi pe youtube, dar la pachet, sub titlul celei de a doua schiţe, Monopolul alcolului, fără nici o referire la numele regizorului artistic, plecat cam devreme din România ”epocalelor realizări socialiste” ale ”epocii de aur”. De aceea, conform obiceiurilor vremii, şters de pe memoria oficială a lucrărilor sale, cîteva rămase din fericire cu noi, pînă azi). Aşadar, baricada guvernamentală, după ce l-a luat sub arme, ca plăieş, şi pe ”Nicuşor din Foişor” a zis că raportul cu pricina nu e despre România, ceea ce parţial este adevărat. Că Raportul nu dovedeşte şi nici nu probează nimic, doar afirmă, ceea ce este pînă la un punct adevărat. (Dincolo de punct sunt declaraţiile-mărturii ale celor de la platforma TikTok care au depus mărturie că ei n-au văzut, n-au auzit şi nici n-au găsit pe undeva cele 25.000 de conturi ale ruşilor, activate în favoarea lui Georgescu, despre care vorbesc rapoartele prezentate CSAT-ului de ”informatiştii” autohtoni). Că anularea alegerilor, aşa cum s-a făcut, şchiop-tîrîş-grăpiş, s-a făcut pe baza deciziilor interne şi nu la intervenţia cuiva din afară. Altfel zis, aşa cum se vede oficial de la Bucureşti, Comisia Europeană nici usturoi n-a mîncat, nici gura nu-i miroase!

Baricadele opoziţiei, adică ”georgiştii-suveranişti”, au făcut lectura din unghiul opus: Raportul confirmă lovitura de stat, prin urmare musai să ne întoarcem la ”paşopt”, a doua oară: ”Înapoi la urne”, ”alegătorii vor vorbi”!

”Da, noi vom vorbi”, zice printre sughiţuri bahice Cetăţeanul turmentat, fără să înţeleagă profunzimea muşcătoarei ironii cu care istoria politicii va fi obligată să se confrune, nu doar pe malurile Dîmboviţei, ci, iaca, peste veac, şi pe cele ale Potomacului!