Sfaturi incomode

Cornel Codiţă
Ziarul BURSA #Editorial / 02 iunie

Cornel Codiţă

M-am hotărît să deschid o bursă a sfaturilor. Personal sunt interesat, în primul rînd, de cele incomode. Mă uit în jur. Nu puţină lume are nevoie de sfaturi. Guvernarea, opoziţia, partidele, Preşedintele, Guvernatorul BNR, Ministrul de interne, Ministrul de externe etc. Mă rog, să mi-l arătaţi mie pe ăla care zice că nu i-ar folosi un sfat bine chibzuit. Pe de altă parte, lipsă nu e nici de cine să dea sfaturi, în mai toate ocaziile. De la afaceri, pînă la fotbal şi de la jurisprudenţa Curţii Constituţionale pînă la schema de antrenament şi recuperare a Simonei Halep, nu ştiu mulţi care să se abţină cu sfaturile. De cele medicale şi auto nu mai pomenesc că aici e inflaţia... cît casa! Cererea şi oferta există, deci. Trebuie, prin urmare, să se întîlnească undeva. Unde mai eficient decît pe o piaţă? Se vede clar, sfatul este un bun socio-cultural tranzacţional. Ca orice "marfă", presupune un deţinător dispus să livreze şi un potenţial beneficiar, gata să facă achiziţia. Nu neapărat pe bani, dar de cele mai multe ori pe bani, dacă se iveşte ocazia. A da şi a primi sunt verbele între care pendulează acest reper esenţial al ţesăturii nevăzute dintre oamenii oricărei colectivităţi, mai mari sau mai mici. În domeniul juridic, economic, ba chiar şi politic, "piaţa sfaturilor" este întrucîtva reglementată şi are cîteva instituţii reper. La fel şi tarifele pentru diferitele categorii de sfaturi şi alte produse derivate. Există însă şi o piaţă "OTC" a sfaturilor. Una în care tranzacţiile se fac direct, între cei interesaţi, după reguli şi la "preţuri" stabilite local, ad hoc şi de comun acord. Aici înregistrăm şi cele mai multe dintre tranzacţiile cu preţ zero! Eu ţi-am cerut un sfat, tu mi l-ai dat, adio şi la gară! Undeva într-un pliu al conştiinţei, dacă am beneficiat de sfat, înregistrez totuşi un fel de datorie morală faţă de cel de la care l-am primit, mai ales dacă sfatul s-a dovedit folositor, aducător de cîştig. Nu neapărat financiar. "Rămîn îndatorat", spune limba română, pentru a marca această situaţie, cu săgeata îndreptată mai mult spre sensul figurat, asemenea multor altor limbi moderne. Ca pe orice piaţă, există momente de "supraproducţie" şi sunt unii gata să dea sfaturi cu toptanul, chiar şi pe nimic, oricui, mai ales celor care nu îl cer! Te înghesuie cu sfaturile lor unde te prind şi nu-ţi mai dau drumul pînă nu pleci în traistă măcar cu unul. Sfaturi pentru orice, pentru oricine, pentru oricînd şi în orice situaţie. S-au văzut, însă, şi momente de penurie, de secetă. Cauţi un sfat şi nu dai de cineva care să ţi-l dea nici să-l cauţi cu lumînarea! Nici a da, nici a primi sfaturi nu sunt acţiuni lipsite de consecinţe, uneori, dintre cele mai grave pentru persoanele în cauză. A da un sfat nesăbuit sau ruinător poate transforma pe cineva din prieten în duşman de moarte. A primi sfaturi pe care nu le-ai cîntărit îndeajuns poate duce, şi a dus nu de puţine ori, la ruină, dramă, destrămare. A unei vieţi, a unei case, a unei afaceri etc. Valoarea reală a sfaturilor pe piaţă poate fi fraudulos manipulată folosind reaua credinţă a celui care le dă şi credulitatea, lipsa de maturitate, de simţ critic şi analiză a celui care le primeşte şi ulterior le foloseşte. E plină literatura modernă de exemple fabuloase, dar pentru mine arhetipul manipulării prin "sfaturi binevoitoare" rămîne aventura lui Pinocchio, "sfătuit" de Vulpe şi Motan să îngroape bănuţii pe care îi avea pe Cîmpul Minunilor pentru ca ei să rodească, pînă a doua zi, mii de alţi bănuţi, îmbogăţindu-l astfel fără nici un efort. În fapt, o simplă stratagemă a celor doi borfaşi pentru a pune mîna pe banii nesăbuitului Pinocchio. Iar, dacă vrea cineva neapărat şi o referinţă "pentru adulţi", atunci (re)citiţi vă rog "Les liaisons dangereuses" scrisă de Pierre Choderlos de Laclos, hăt pe la 1782, iar de atunci înflorind mereu de actualitate! În lipsă de apetit pentru lectură, se pot revedea variantele filmografice de excepţie: Roger Vadim, 1959; John Malcovich, 1988, sau Milos Forman, 1989, ca să numesc doar cîteva dintre cele cu adevărat excepţionale.

Buuuun...şi cam ce fel de sfaturi ai scoate mata pe tarabă?

Iaca mostra şi exponatul.

Primul ministru Cîţu e preocupat nevoie mare de problema pensiei. Probabil a domniei sale care, peste vreo 15 ani, ar putea deveni un subiect arzător la ordinea zilei. Problema este simplă: drept la pensie da, bani de pensie, ba! "Sclavii" care vor mai trudi atunci şi pînă atunci pe cîmpia muncii se împuţinează pe zi ce trece şi cîte piei să iei de pe ei, ca să plăteşti toate pensiile nesimţite care s-au inventat şi s-or mai inventa pînă atunci? Aşa e, nu prea e de unde, iar cu împrumuturile, ca pînă acum, s-ar putea ca într-o zi să sece balta, ori fîntîna, ori creditul extern, cum vreţi să îi ziceţi. Plus că ăştia care iau pensiile nu se grăbesc suficient să dea colţul, faţă de cît ar fi de dorit. Din punctul de vedere al sustenabilităţii sistemului, desigur. Altminteri, n-au decît să trăiască cîte zile or avea şi cît i-o ţine Ăl de Sus! Sfatul meu, în această problemă arzătoare, ar fi ca, înainte de toate, Măria sa Statul să facă bine şi să înapoieze în visteria ţării banii din fondul de pensii pe care i-a făcut dispăruţi pe la începutul nărăvaşei şi falimentarei noastre tranziţii post-decembriste. Modelul care a existat în România modernă şi pe care, spre surpriza multora, statul socialist nu l-a schimbat, a fost bazat pe mecanismul clasic, de sorginte bismarkiană: cît lucrează, omul economiseşte nişte bani şi din ceea ce a acumulat va primi pensie la sfîrşitul perioadei de viaţă activă. Ceilalţi contributori la fondul de pensii sunt angajatorul şi statul. Statul este depozitar al fondului de pensii şi îl gestionează, conform legii, în limitele necesităţii de a evita pericolul devalorizării şi, pe cît posibil, în scopul de a spori valoarea lui. La execuţie, statul este garantul debitării sumelor primite, sub formă de pensie şi alte tipuri de asistenţă socială. Astfel, toată lumea primeşte pensie, în primul rînd, din contribuţia lui, acumulată în mulţi ani de viaţă activă, nu a altuia!! Rudimentara invenţie de tranziţie care a volatilizat fondul de pensii şi l-a folosit pentru aşa zise nevoi urgente şi stringente ale bugetelor curente ale falimentarei noastre tranziţii, a introdus formula de azi, după care pensiile trebuie plătite din contribuţia curentă a celor care lucrează acum, pentru cei care au lucrat ieri, alaltăieri şi răsalaltăieri. Într-o ţară cu deficit demografic stabil în ultimii mai bine de 75 de ani, iar după 1990, cu o ridicată rată de emigraţie, tipică societăţilor de subdezvoltare, falimentul era vizibil din ziua întîi a "brevetării inovaţiei"!!! Dar, ce să vezi, de atunci şi pînă azi, toată lumea se face că nu vede, închide ochii, ca şi cînd situaţia de acum ar fi întruchiparea ideală a normalităţii, însăşi! Păi, nu este şi ar fi cazul să revenim la un sistem sustenabil, cum bine zice domnul Cîţu, fără să uităm, însă, a plăti datoriile din trecut, ceea ce domnia sa uită sau evită, deocamdată, să mai spună!!! Altminteri, rămîne cum vorbirăm în tren, adică, după mine potopul, iar dacă nu, doar un ocean de vorbe goale.

Opinia Cititorului ( 20 )

  1. Un ocean de credite din neant implica un munte datorii fictive!

    1. Ca lucrurile toate să fie cât mai limpezi, cu bucurie amar pricepem

      că profitul e al Sistemului motor, al crizei de speranță a sistemului, 

      o trăim azi bucuros, a ei criză este a insuficienței, e una a profitului, 

      a oceanului de capital, o criză de speranță a bucuriei, ce n-o vedem. 

       

      Al profitului tot mai anemic, cu mult zor bine hrănit, nu voi să cert 

      Vis viu din abis e musai să pricepem că băncile centrale nu-s neutre, 

      ele-s în slujba clasei de proprietari de plasmatic capital, vis de cutre 

      al bogaților ce nu se mai satură, cu bucuria speranței-n inimă, îi iert. 

       

      Băncile centrale potente încă să stârnească zămislirea cea tulburată 

      coronarea sistemului în ciuda Guarganticei tendințe, ce grea povară! 

      a ratei profitului sfărâmare, gigantic capital, un mugur de primăvară,  

      în ciuda agonisirii de eteric capital sub chip de datorii, tot e-nsetată. 

       

      Ele nu pot fi onorate și în ciuda capitalului bursier, simt goluri trase, 

      Ei, economiști plătiți de elite și de guverne de a nu spune adevărul, 

      ci pentru a-l acoperi savant, au abandonat economia cauzei și efectul 

      și s-au alăturat matematicilor și modelelor economice, adeseori false. 

       

      Acest nou obicei este un subterfugiu desigur, o ascundere de mii bilete. 

      nu-i în ruptul capului un științific proces, e-un fel de zbucium înfundat 

      Adevăr că băncile centrale folosesc false teorii străpunse de adânc oftat 

      că nu am înțeles cum ne merge sistemul, din negrele lebede să ne-mbete. 

       

      Merg chiar mai departe, spun că nu mai știu cu ce se ocupă, ce-i onestitate 

      nu mai știu ce sunt banii, au fost depășiți de creațiile lor demiurgice, eterul 

      Banii nu mai sunt decât un semn într-o contabilitate, gustă cerul și misterul 

      O contabilitate fără un auditor care să o verifice să ștampileze-n sinceritate. 

       

      Doar o Monedă a semnului, fără de acoperire, cu excepția puterii câtorva 

      astfel s-a născut, este deja o simbolică monedă a stăpânilor, îi simt golul 

      sau mai bine zis nu mai este o monedă, este un simbol ce-și înghite norul 

      Doar o simbolică monedă dar o simbolică monedă supusă puterii câtorva. 

       

      A bunei elite Putere ce abuzează d-un bun comun, strecoară-n suflet agale 

      ideea că supraviețuiește, că banii ar mai fi încă un bun comun, țărnă caldă 

      Doar ideea de bani supraviețuiește, iar stăpânii își trag încă putere din astă 

      amară supraviețuire, o sevă vie, popoarele n-au priceput, nu mai au parale, 

       

      C-au doar jetoane, la fel ca-n perioada de decădere a Imperiului Roman. 

      Ale cunoașterii Taine-n creștere singuratică, prin clericii, mereu trădători, 

      azi bancheri centrali, sunt responsabili, de hârtiile pentru sclavii muritori. 

      De aici până la Bitcoin nu este decât un pas, să mă închin smerit lui Satan. 

       

    Consilier este cel care da sfaturi utile sau inutile pentru cei surzi!

    1. Ce proasta esti! Cu aerul ca enunti aforisme, ce prostii spui !

      Ai demonstrat deja ca nu stii ce ste un aforism, ai semnalizat, fudulule!

      Cei pusi in functii nu mai au urechi de auzit in ciuda consilierii utile, astfel devenind inutila. Daca ar asculta decidentul sfaturile, consilierea ar fi utila. In asemenea conditii de surzenie devine inutila..

    sfaturile gratis s-au terminat.

    s-a inchis robinetul la gratuitati.

    1. Salut Vălică! Bine ai revenit printre noi.

      nu am revenit, eram in trecere

      sfaturile gratis s-au terminat 

    Cea mai cinică e prezumpția imbecilă și lipsită de temei că omul poate lucra până la 75-80 de ani ca chinezu pe plantație...de parcă n-ar fi terminat din punct de vedere fizic începând cu 50 de ani și indezirabil pentru piata muncii cam tot atunci.

    Dar nu și nu...Catzu vede in viitor babe și moși de 75 de ani mergând zilnic la serviciu la multinationale, cot la cot cu roboti și a AI. 

    Asta e noaptea mintii după părerea mea. Neomarxismul nu caută soluții pentru creșterea veniturilor si reducerea perioadei active ci pentru sclavie pe viață.. Robotei biologici înțepați la timp și vioi la 75 de ani in câmpul muncii.  

    Contributia la pensie e doar o taxa specific Romaniei. Generatia asta nu va primi nimic in viitor.

    Deci, nici nu e de mirare ca lumea lucreaza prin strainatate, sau la negru, sau pe salariu minim. Votul de incredere a fost dat. 

    Exista de fapt 2 Romanii: aia de la Stat care vor sa suga la tata pana la moarte (salariu si apoi pensie babana) si cei care stiu ca nu vor primi nici o pensie indiferent de contributie. Mai exista si o patura de mijloc confuza care are principii vechi si care va sesiza teapa la batranete cand nu o sa mai poata face nimic, doar sa accepte. 

    1. Sunt două Românii - una de 27%, înregimentată, vaccinată, cu job la stat sau la corporații și o alta de 73% cu venituri absolut precare care boicotează statul, băncile și corporațiile pe unde le prinde.

      Tu din care categorie faci parte???

      Cei din a doua categorie ai contribuit la sistemul de pensii cca 10 ani, absolut insuficient pentru o pensie, apoi s-au deconectat de la sistemul oficial, dandu-si seama că e un drum înfundat. 

      Din cei 27%

      Pune un ban deoparte. In 2-3 ani vaccinul is va face efectul.

    De ce solutia nu este vazuta desi este chiar in fata ochilor nostri.

    Au plecat multi romani din tara. Asta este. Nu se vor mai intoarce. 

    Sa aducem altii in loc. Chiar daca au alta culoare a pielii si vin din Asia.

    Cu 2-3 milioane de cetateni noi, multe probleme ne sunt rezolvate. Si noua, si lor. 

    ... problema e ca cei mai productivi oameni - cantitativ si calitativ - au cele mai mici pensii ... problema e ca trilioanele inventate din abstract ajung in cele mai neproductive sectoare ... iar bugetele de pensii au ajuns colateral speculativ atat pentru guverne cat si pentru burse ... problema e ca apelam la imigranti si/sau roboti sa faca ce noi nu mai avem chef sa facem ... problema e ca majoritatea oamenilor isi extrag reprezentarile din notiuni abstracte si nu din realitate ... si atunci la ce e buna o bursa a ideilor?! ... cand ideologic abstractiunea va fi rasplatita iar realitatea penalizata ...

    1. ... ce-ar fi sa incercam un raport de proportionalitate ... cat de productiva este o megacorporatie care produce, sa zicem, masini ... sustinuta prin bursa de o banca centrala ... sustinuta de stat prin reglementari "verzi" ... si sustinuta de banci prin credite de nevoi personale si/sau leasing ... in raport cu un mic atelier care ... cu un capital minim repara acele masini ... sfatul meu, creati conditii prielnice pentru imm-uri ... sunt mult mai productive, inventive, reziliente, adaptabile... fata de megacorporatiile (zombie) care se regasesc in permanenta nevoie de sustinere a statului, a pietelor, a bancilor ... atunci pensiile ar avea sustinere obiectiva si nu inventata (monetar) ...

    a făcut să dispară o opinie?

    Bursa-ideilor care convin să nu folosim cuvântul cenzură democratică? 

    1. Bursa cenzurii șterge comentarii la greu...

    Nu avem nici îngheţări de salarii şi nici de pensii în PNRR.

DIN ACEEAŞI SECŢIUNE

Editorial

Citeşte toate articolele din Editorial

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

Dtlawyers
Apanova
Electromagnetica
anahotels.ro
Stiri Locale

Curs valutar BNR

30 Iul. 2021
Euro (EUR)Euro4.9198
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.1348
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian4.5704
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.7754
Gram de aur (XAU)Gram de aur243.1200

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

Allview
Cotaţii Emitenţi BVB
Bursele din regiune
Cotaţii fonduri mutuale
Pagini Aurii
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro