Ultima soluţie

Cornel Codiţă
Ziarul BURSA #Editorial / 27 iunie 2014

Cornel Codiţă

Încotro se îndreaptă România?... e clar... "ca vaca"! Tot ceea ce ştim, acum, la spartul tîrgului, este doar că nu a luat-o nici de data asta "în direcţia cea bună", deşi o bucată de drum, nu puţini dintre concetăţenii noştri au crezut că ar fi totuşi... viceversa.

Faptul de a scrie la gazetă îmi aduce, între alte privilegii, şi pe acela de fi un soi de paratrăsnet. Oameni care mă cunosc de multă vreme, ori care m-au văzut cel mult o dată sau de două ori, mă întreabă, "ex abrupto": Ei, şi-acum ce facem? Iliescu a fost "alternativa bună" la Ceauşescu; aşa au crezut, cel puţin, Gorbaciov şi o mare parte dintre oamenii acestei ţări, care, în zgomot de mitraliere, s-au trezit în cîteva zile ale lui Decembrie 1989, mutaţi dintr-un ev istoric într-altul, fără să-i întrebe nimeni dacă şi-au făcut bagajele, ori dacă vor sau nu să-şi schimbe domiciliul politic din "Fundătura Dictaturii" pe "Bulevardul Democraţiei". Emil Constantinescu a fost "alternativa bună", radicală, la Iliescu, mai precis la problemele nerezolvate, rău rezolvate, ori nou create de mandatul primului, dar, fatalitate... a declarat faliment, răpus fiind de... ce mai contează?! Răpus! Ion Iliescu a devenit, din nou, "cea mai bună soluţie", nu la regimul Constantinescu, ci la un posibil regim "Vadim Tudor". Aşa au crezut cetăţenii acestei ţări şi aşa au votat! Traian Băsescu a fost acreditat, şi nu doar de votul care i-a adus primul mandat prezidenţial, drept "cea mai bună soluţie" la "sistemul ticăloşit", creat de guvernările anterioare. Acum, care este alternativa?, care este "cea mai bună soluţie", dacă se dovedeşte că petele negre din "soarele" deceniului Băsescu sunt cu mult mai multe şi mai mari decît cele luminoase? Mulţi dintre cei care trăiesc, ori doar supravieţuiesc, în această minunată ţară, condamnată parcă de un vrăjmaş blestem să înşire guvernări catastrofale, corupte şi bizare, după alte guvernări catastrofale, corupte şi bizare, aşteaptă un răspuns, cam tot atît de precis şi de succint pe cît este întrebarea pe care o pun. Iar, acest răspuns nu vine de nicăieri! Vestea proastă este că nici nu poate veni de undeva, trebuie articulat de cei care vor să rezolve problema! Vestea bună este că există, doar că nu e acolo unde-l caută etern entuziaştii purtători ai lozincii: "Ultima soluţie, o nouă revoluţie"! Asta, dacă prin revoluţie înţelegem doar schimbarea la vîrf a mecanismelor, regulilor, instrumentelor şi "obiceiurilor locale" ale politicii, precum şi schimbarea de feţe în tablourile de grup ale Parlamentului, Guvernului, ori ale celorlalte instituţii ale puterii, de la cei care conduc partidele, la cei ce se află în vîrful structurilor administrative. Eşecul revoluţiilor "de sus în jos" nu este nimic nou pentru România, după cum este o experienţă deja catalogată în multe alte spaţii politice din Europa, ori de aiurea. Încercarea sistematică de a găsi răspunsul, nu doar plauzibil, ci unul care poate fi suspus "probelor de laborator", la întrebarea "cum au loc" sau "cum pot fi declanşate" schimbările sociale, chiar marile schimbări sociale, a generat deja un cîmp aparte de cunoaştere şi aplicaţii practice; foarte puţin convenţionale şi aproape deloc "intuitive". Una dintre cele mai solide şi fascinante rădăcini ale acestor abordări este un "paradox" al lui Confucius: "Ieşirea este pe uşă. De ce nimeni nu o foloseşte ca să iasă?". Răspunsul surprinzător la întrebarea-mirare a marelui filosof este pe cît de simplu, pe atît de uluitor: pentru că oamenii pierd nu doar timpul, ci şi perspectiva asupra lucrurilor, cu întrebări din clasa "de ce?", "din ce cauză?", "cum se face că mă aflu închis în această încăpere?" Întrebarea care oferă răspunsul, practic şi fundamental, este, însă, "Care?"; "Care este drumul către afară?" Abia atunci cînd ne-o punem, cu ochii minţii deschişi, suntem în postura să vedem UŞA. Desigur, uneori, ea poate să nu fie gata practicată în zid, poate e nevoie să facem noi o gaură, ori poate să fie încuiată şi atunci tot ceea ce trebuie să facem este să-i găsim cheia, ori să o spargem, pentru că, oricum, este veriga cea mai slabă din zidul care ne înconjoară! Îndrăznesc să spun că societatea României este încă în postura celui care stă închis, în cazul nostru în cercul vicios al alegerilor între rău şi mai rău, tot întrebîndu-se de ce stau lucrurie aşa şi nu altfel, ori care este "originea" răului, după care, funcţie de răspunsuri, încearcăm timid să soluţionăm "problema" cu un remediu sau altul din aceeaşi clasă de situaţii care au generat-o! Soluţia care ne-ar putea scoate din "cameră" este însă UŞA! Iar găsirea ei nu este posibilă decît după ce ne întrebăm serios "Care" este drumul care ne scoate din situaţia în care ne afundăm tot mai tare? Ce nu este în regulă cu politica de la noi? "Ia decizii proaste, sau nu le ia deloc!" Care este drumul afară? Să luăm politicii acele decizii care ne interesează în cel mai înalt grad şi să le dăm altcuiva, să le ia!!!! Unui grup de "înţelepţi"? Reprezentanţilor unor comunităţi, locale, profesionale etc.? Caracatiţei miau-miau care ghiceşte rezultatele meciurilor de la campionatul mondial de fotbal? Să dăm cu banul? Habar nu am şi nimeni nu ştie dinainte dacă vreuna dintre aceste soluţii pentru luarea unor decizii de care depinde dezvoltarea socială a României va fi mai bună decît altele. Pînă nu încercăm nu o să ştim dacă uşa este descuiată, ori încă nu a fost crăpată în zid! Oricare ar fi alegerea noastră, un lucru este sigur: am făcut primul pas către UŞĂ, ceea ce ne oferă o şansă infinit mai mare să ieşim din "închisoare" decît dacă ne tot întrebăm care este "alegerea bună". Să mai luăm un exemplu: "Administraţia şi politica generează corupţie, zi de zi şi în proporţie de masă". Corupţie înseamnă bani, bani albi, gri şi negri. Să le luăm banii, deci! Să le lăsăm cît mai puţini pe mînă! Şi cum o să facem cu finanţarea învăţămîntului, armatei, spitalelor, străzilor, oraşelor?, vor sări cu gura, pe bună dreptate, poate cei mai speriaţi de "spaţiul soluţiilor neconvenţionale". Soluţii se pot inventa, nu e nici o problemă, de la finanţarea la utilizator, pînă la alcătuirea unei loterii naţionale! Nimeni nu poate şti care este mai bună, ori dacă una sau alta o să meargă sau nu. Exact ca şi în primul exemplu, însă, indiferent cît de "ciudată" sau contraintuitivă, ori chiar greşită/neutilizabilă s-ar putea dovedi soluţia aleasă, ea are o calitate fundamentală: ne dă o şansă să ieşim din casă, să găsim, în cele din urmă, UŞA, să ieşim din cercul vicios al căutării, fără rost, al "ultimei soluţii"!!!

Opinia Cititorului ( 12 )

  1. Ultima solutie exista doar ptr sinucigasi; oamenii normali gasesc intotdeauna si o contrasolutie. Problema se gaseste in faptul ca democratia se dezvolta in plan national iar alegerea conducatorilor se petrece, desigur in spatele usilor inchise, in plan global. De fapt noi mergem la vot iar computerele aleg ALESUL care e dat de SERVER. Cate servere de mari retele sunt in Romania ?

    Acum despre calculatoare putem spune ca : grbage in, garbage out. Asa ca, de data asta, mai bine stam acasa, chiar cu USA deschisa. Parerea mea ! 

    1. " garbage in, garbage out"

    ... in occident se practica tot mai mult crowdfunding-ul - finantare prin multime, o metoda prin care cei care cred intr-un proiect, idee, ideal pot participa direct, in limita posibilitatilor, la materializarea lor ... loteriile locale sunt o solutie constructiva doar ca ar trebui disociati termeni precum noroc, castig, imbogatire etc. de aceasta practica, initial loteria a aparut pentru a finanta proiecte publice pentru care administratia locala nu avea bani, premiul fiind doar un stimul pentru a incuraja participarea cetatenilor ... banii locali, sunt o solutie foarte buna pentru a incuraja si sustine economia locala, acestia pot imbraca forma unor “bonuri de valoare” ce pot fi recunoscute de principalii producatori si comercianti locali si pot purta o denumire simbolica pentru a evita capcane legislative, deasemenea pot “imprumuta” amprenta bitcoin - moneda bit, moneda virtuala ... suplimentar, antreprenorii locali se pot angaja in proiecte mai altruiste, in felul acesta investesc nu numai in temporalitate ci si in eternitate - bogat (fericit si liber) este cel lipsit de nevoi, sarac este cel ce are nevoie, in permanenta, de mai mult; ... suplimentar pe modelul prin care asociatiile de locatari se unesc pentru termoizolarea blocurilor, acestia pot merge mai departe si pot cofinanta proiecte fotovoltaice, eoliene si instalatii de preincalzire a apei menajere caci acoperisurile blocurilor sunt suprafete disponibile ce pot fi puse in valoare samd. ... avocatii, pentru a “spala” numele patat al meseriei lor se poat angaja voluntar in asigurarea legitimitatii proiectelor demarate la nivel de comunitate ... politicienii locali se pot implica ceva mai mult in proiecte in cadrul comunitatilor, avand in vedere ca ei nu sunt limitati la un numar fix de mandate iar daca cetatenii ii vor recunoaste ca oameni autentic de valore, isi pot, in felul acesta, garanta functia pe viata ... nu in ultimul rand, chiar politicienii “ai mari” pot beneficia din asemenea demersuri caci daca catatenii “au de lucru”, ei au “liniste” ... nu este nevoie de o ultima solutie, solutii sunt multiple, este doar necesar ca cetateni sa recunoasca faptul ca pot realiza multe prin ei insisi si atunci pot renunta cu usurinta la atitudinea puerila conform careia trebuie sa existe cineva “mai mare” care sa le rezolve problemele ... lista ramane deschisa ...

    Marea majoritate a cetatenilor voteaza,daca voteaza,in functie de carisma liderilor.Este o greseala sa ne punem viitorul la mana celor care zambesc mai frumos.Trebuie sa cerem partidelor sa nu mai faca promisiuni de care nu se pot tine,chiar atunci cand le fac.Iar votul trebuie dat doar acelora care dovedesc ca fac ceea ce promit.

    D-le Codita, apreciez articolele, dar ar trebui sa fie mai concise, repet, dar sa traga si concluziile mai cu spor. Din articol reiese o singura concluzie: nu conducatorul conteaza, ci oamenii din jurul lui. Citind cu atentie, nici Ceausescu, nici alternativele ulterioare - Iliescu, Constantinescu, Basescu, nu au avut prea mare influenta asupra noastra, nu? Eu zic altfel, Ceausescu a demonstrat totusi patriotism deoarece a fortat romanii sa munceasca si sa aduca Romania unde era in 1977-1980. Oamenii din jurul lui au avut suflet si au muncit cu pasiune. Apoi, ceva s-a intamplat. El a imbatranit si ceilalti s-au trezit deodata destepti si cu dorinta de bogatie si putere. L-au lucrat, iar el nu si-a dat seama sa plece la timp. Iar oamenii talentati, in general de valoare, au suferit, chiar si cei fara valoare, dar mai putin. Apoi, s-a dovedit ca cei din jurul lui Ceausescu l-au tradat "pentru binele poporului" si au lucrat cu serviciile straine, omorandu-l pe Ceausescu tocmai ca sa-i ia "averea", de fapt sa ne ia averea noua, pentru ca s-a dovedit ca Ceausescu n-avea "avere", ci totul era in conturi nationale, administrate de angajati ca Voiculescu. Criminalii lui Ceausescu, protejati de straini, au inceput sa-si ia partea, sa fure tot ce puteau, facand in paralel si jocurile strainilor bogati, lipsindu-i de concurenta pe care Romania o facea in industrie si comert acestor bogati straini. Iar acum, de vreo 10 ani, se protejeaza imbacsind politica cu cei asemenea lor. Ce-a facut Iliescu? A fost un impotent santajabil pentru ca fusese de fapt pro-rus, educat de rusi, agentul rusilor. Ce-a facut Constantinescu? Nimic, o fi incercat el ceva, dar l-a rapus "omenia" rudelor, "interesul" prietenilor. Apoi Basescu? Inca nu stim sigur, cert este ca a pus cu botul pe labe multi din coruptii deceniului, a inceput o oarecare curatenie printre hotii macroeconomici, le-a amenintat viata frumoasta celor care l-au omorat pe Ceausescu si au furat pe urma averea nationala. Basescu insa a fost un "badaran politic". A facut si el compromisuri si de aceea multi il urasc. Dar, important este ca nu ei au facut aceste lucruri, ci oamenii din jurul lor. De fapt as spune ca multe din lucruri au fost initiate de presedinti, dar au fost ingropate de echipele lor de lucru. De ce? Pai pentru ca toti provin dintr-o mama si-un tata: SRI si SIE. Unii au si-au schimbat putin numele si fata, dandu-se drept din alte servicii, ale MAI, etc. Dar tot aceia sunt. Si printre ei, multi oameni ce vor sa-si faca treaba, in justitie si procuratura. Dar cum, cand coruptii si criminalii au atat forta si atatia bani? Si atat ajutor prin strainatate? Ajutor pe care-l platesc la greu anuland toate incercarile de dezvoltare economica si antreprenoriala ale romanilor.

    Deci? Nu presedintele conteaza, decat poate pentru a initia o directie sau alta. Administratorii Romaniei conteaza, in frunte cu primul-ministru si echipa lui. Ei pot decide adevarate strategii, le pot comunica muncitorilor si afaceristilor. Ei pot determina asocierea serviciilor de informatii. Ei pot multumi pe toti, important este ca pot determina ceea ce fostii presedinti au reusit partial ori deloc. Presedintele este o persoana, cu doar 16 ore la dispozitie. Cei 100 de oameni din jurul lui au 16x100=1600 ore echivalent profesional la dispozitie zilnic. Si fiecare din acesti 100 mai pot avea cate 10 oameni in jurul lor care sa lucreze. Deci ar fi cam 16000 ore echivalent profesional intr-o zi de lucru normala. Deci, asta ar duce la o eficienta de aproximativ 1000 de ori mai mare. Ar avea o putere de 1000 de ori mai mare impotriva coruptiei. Ar aduce de 1000 de ori mai mult interes national si ar atrage de 1000 de ori mai mult respect din partea strainilor. Si ar aduce, bineinteles, si de 1000 de ori mai multe fonduri europene in tara, din care ar rezulta de 1000 de ori mai multa infrastructura (atat noua cat si modernizari). Deci? Ce sa faca un presedinte, un om? Doar sa influenteze relativ relatiile, sa laude, sa critice cu gura, sa devina bau-bau, cam atat. Restul e facut de administratori. Administratorii Romaniei, guvernul Romaniei. Scuze, zic "g"uvernul si nu "G"uvernul. Inca nu merita "G". 

    Ai scris gresit domnule pessimist; intradevar Soluţia care ne-ar putea scoate din "cameră" este însă UŞA! , USA, adica statele unite ne-ar putea scoate din rahat; trebuie doar sa ascultam dojanele. 

    Din nou, variante teoretice domnule Codita; haide si cu ceva palpabil. 

    Quo vadis Romania? nu-ti este clar domnule Codita? 

    Pentru a da o solutie corecta si eficienta de corectare a fenomenului incredibil ai carui prizonieri suntem este necesar sa intelegem acest fenomen. Constatam cu stupoare ca odata alesi alesii ne scapa cu totul de sub control. Dupa depunerea juramintului alesii uita ce-au jurat, juramintul a devenit ceva cu totul nesemnificativ in viata lor, si se lasa, constienti sau nu, acaparati de sistemul mafiot de conducere al tarii. Un sistem ai carui reprezentanti au acaparat/acapareaza toate resursele naturale si bugetare ale tarii, devenind excesiv de bogati,in timp ce intr-o tara relativ bogata, din centrul Europei, salariul mediu, de cca 370 euro, este unul de mizerie, nu poate fi caracterizat decit ca sistem mafiot. Intr-un timp relativ scurt, mafiotii au devenit incredibil de bogati, fiind stapinii a nenumarate case, paminturi, societati, actiuni, conturi de multe, multe milioane in fel si fel banci din tara si straine, pe cind cetateanul de rind nu mai poate pune deoparte un ban alb pentru zile negre. Este incredibil ce se intimpla sub privirile timpe ale noastre cei educati si ale Europei, in secolul XXI, intr-o tara din centrul Europei! Ca urmare, ca sa nu uitam de unde am plecat, pentru a da de capat acestei incredibile situatii, cetateanul trebuie sa instituie/sa capete controlul asupra alesilor lui. O fi o treaba usora? Nu se prea stie, dar oricum pentru a realiza acest lucru cetateni activi si constienti trebuie sa devina comunitati, iar comunitatile sa lucreze in aceasta directie.

    Spor la lucru! :) 

    Referitor la cele dou intrebari "de ce" si "care", nu cred ca ele sunt puse in societatea romaneasca. In politca romeasca intrebarea este "cine" este cel mai potrivit sa ne scoata din belea. Ar fi bine daca s-ar pune intrebarea "de ce" nu merg lucrurile, pentru ar urma inevitabil intebarea "care" este solutia.

    A. de Vigny spunea "Cele mai utile cuvinte dintre toate limbile sunt, dupa parerea mea, cuvintele pentru ce?"

    Nu poti alege o solutie corecta daca nu cunosti cauzele.  

    Codita C. zu leben und die endgültige Lösung

    Felicirari Cornel! "Adevărul este o UŞA ce rămâne mereu deschisă. Nu poţi închide această uşă. Poţi alege să nu intri. Poţi merge în direcţia opusă. Dar nu poţi spune niciodată: „Am încercat să intru dar uşa era închisă.” Uşa nu este niciodată închisă pentru tine sau pentru oricine altcineva. Dacă ai sentimentul că uşa ţi-a fost trântită în faţă, înseamnă că ţi-ai interpretat experienţa cu înfricoşare. Crezi doar că uşa este închisă. Ea nu este închisă - dar convingerea ta că uşa e închisă te-ar putea convinge şi pe tine şi pe alţii că aşa stau lucrurile.

    Sunteţi cu toţii nişte maeştri când e vorba să întoarceţi adevărul pe dos. Aveţi abilitatea creativă de a face ca orice lucru să însemne ceea ce vreţi voi să însemne. Puteţi face „nu” din „da” şi „corect” din „greşit”. 

    Chiar atât de puternice vă sunt credinţele! Dar faptul că aţi răsturnat 

    adevărul nu înseamnă că adevărul încetează de a mai fi adevărat.

    Înseamnă doar că aţi reuşit să ascundeţi adevărul de voi înşivă." 

    Exportul democratiei intr-un mod nedemocratic.

DIN ACEEAŞI SECŢIUNE

Editorial

Citeşte toate articolele din Editorial

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

BTPay
ELECTRICA FURNIZARE S.A.

Curs valutar BNR

25 Ian. 2021
Euro (EUR)Euro4.8744
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.0105
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian4.5228
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.4892
Gram de aur (XAU)Gram de aur240.0052

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

The Diplomat-Bucharest Awards Gala 2021
Cotaţii Emitenţi BVBCotaţii fonduri mutuale
Video
Pagini Aurii
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro