Cum pierd întotdeauna clasele populare

Cristian Pîrvulescu
Ziarul BURSA #Editorial / 19 septembrie

Cristian Pîrvulescu

Rata inflaţiei indusă de criza economică provocată de pregătirea şi izbucnirea războiului din Ucraina împovărează toate categoriile sociale, dar cele mai afectate, aşa cum s-a întâmplat şi în timpul pandemiei de Covid, vor fi clasele populare. De reacţia acestora la crize va depinde - mai mult chiar decât în criza economico-financiară din 2008-2012 - traiectoria democraţiilor liberale. Nu întâmplător, strategia Rusiei de pregătire a războiului împotriva Europei unite şi a democraţiei liberale început în Ucraina a vizat, în special, disocierea claselor populare de elite.

Dar ce sunt aceste clase populare? Conceptul clase populare ("clasele de jos" - Lower class - ori mai cunoscuta la noi, mai ales în comunism, "clasă muncitoare) provine din sociologia secolului trecut şi desemnează o clasă socială care, într-o societate dată, se deosebeşte prin mai multe caracteristici (venituri, patrimoniu, educaţie, locuire etc.) de clasele de mijloc (Middle class) sau de sus (Upper class), formată din elitele antreprenoriale şi administrative. În discursul populist această clasă este echivalată "poporului" şi considerată sigura autentică.

Dacă în teoria marxistă proletariatul trimitea la salariaţi şi în special la muncitorii care nu deţineau mijloacele de producţie, în sociologie clasele populare au o definiţie descriptivă şi empirică ce ia în considerare inegalităţile economice, juridice, politice, etnice, religioase şi sexuale care există într-o societate dată. Or, aceste inegalităţi structurale între clasele sociale şi grupele de vârstă devin, în anumite cazuri, un handicap major care poate genera convulsii sociale sau politice.

Inflaţia ridicată provocată de criza actuală are drept consecinţă epuizarea rapidă a economiilor claselor populare - atunci când acestea există - pentru acoperirea cheltuielilor zilnice. Crizele succesive care au afectat în ultimele două decenii societatea occidentală, dar mai ales clasele populare, au crescut în mod semnificativ capacitatea acestora de a se proiecta pozitiv în viitor, deci, sintetic spus, insecuritatea socială. Această situaţie, generată de percepţia subiectivă a extinderii stării de sărăcie, a condus la intrarea în zona insecurităţii sociale a unor categorii sociale care erau considerate ca fiind protejate de sărăcie, în special de sărăcia monetară, cum ar fi muncitorii şi categoriile populare, dar şi cei care desfăşoară activităţi independente şi mulţi dintre pensionarii. Toţi aceştia sunt uşor de influenţat de diferitele forme de populism, iar frustrările lor socio-economice iau o formă politică extremă.

Din aceste motive, măsurile de protecţie socială care să atenueze impactul crizei asupra stării economice a claselor populare, măsuri care trebuie finanţate cumva, sunt puse în practică în toată lumea. Între timp, un discurs neoliberal care neglijează sau refuză să accepte asumarea costurilor sociale ale crizei, este promovat cu obstinaţie de unii reprezentaţi ai clasei antreprenoriale. De fapt, proba compatibilităţii clasei antreprenoriale cu valorile democratice se poate cel mai bine observa în astfel de momente critice.

Iar istoria ne arată că de multe ori clasa antreprenorială a preferat să abandoneze valorile democratice decât să renunţe la avantajele sale. Într-o carte excelentă, dar mai puţin cunoscută, din 1982, Cine a votat pentru Hitler? (Who Voted for Hitler?) a lui Richard Hamilton, aflăm, de exemplu, că la Berlin, la alegerile din 1932, "cel mai important sprijin pentru naţional-socialişti a venit din cartierele locuite de clasa de mijloc şi superioară". Or, lăsând la o parte votul evreilor şi catolicilor care au votat pentru Partidul de Centru, cifrele arată că partidul nazist a obţinut aproximativ 60 la sută din voturi în acele districte - dublul mediei naţionale. Clasele populare au fost mai circumspecte, doar o pătrime au votat pentru Hitler, dar apoi, datorită politicilor sociale şi economice iniţiate de naziştii ajunşi la putere, s-au lăsat "cumpărate" şi au devenit susţinătoarele regimului. Oare istoria se va repeta?

Opinia Cititorului ( 4 )

  1. Nu, pentru că Europa de azi seamănă mai mult cu cea de la începutul secolului al XX-lea (care a purtat primul război mondial), decât cu cea din perioada interbelică. Ca și atunci, conflictul se desfășoară între un grupul țărilor care controlează ordinea politică, economică și financiară a lumii și un grup de țări care aspiră să participe la acest control, reducând din puterea primului.

    Posibil Da, în sensul că și acum ca și atunci (primul război mondial) confruntarea între elite generează conflicte de interese între acestea și populațiile propriilor societăți, cu rezultatul potențial al schimbării ordinilor sociale interne.  

    Trebuie așteptat și văzut ce iese la final. Cel mai probabil o altă lume decât cea actuală.

    Fascismul si nazismul au fost creatia burgheziei, industriasilor, bamcherilor, si a intelectualilor care teoretizau interesul de clasa al burgheziei.

    Burghezii, industriasii, isi simteau amenintata pozitia de clasele populare care cereau drepturi. 

    Clasele populare nu au fost "cumparate", au fost hipnotizate cu propaganda fascista si nazista foarte bine mestesugita de intelectuali. Sau au fost "cumparate" cu inchisoare, vezi Antonio Gramsci etc. 

    In prezent nu are ce sa se repete, bancherii, corporatiile si fascistii sunt la putere si au toata propaganda si marea majoritate a intelectualilor de partea lor, pe cand clasele populare sunt deja "cumparate" de propaganda fascisto-corporatista care arunca doar "fumigene". 

    Fascistii-corpo ratisti au in prezent totul de partea lor: putere, bani, educatie, ideologie, propaganda, intelectuali, pe cand clasele populare, nu doar ca sunt lipsite de putere si bani (cum e si firesc, altfel nu ar mai fi clase populare) dar sunt lipsite de educatie, de ideologie, de constiinta de clasa, fapt datorat propagandei mincinoase care ne spune ca suntem egali si ca ne putem "tutui" intr'o corporatie, corporatii in care ierarhiile sunt militare. 

    Cristian Pârvulescu, Mircea Toma și Sabin Gherman au semnat, alături de Laszlo Tokeș, o declarație în favoarea „autonomiei culturale și teritoriale” a ungurilor din România. Dați pe Google

    1. Ceaușescu a vrut să făurească comunismul cu hoți și cu puturoși. N-a ținut, pentru că rumânii nu-s ca chinezii.

      Au venit capitaliștii parveniți după ce au jefuit activele statului comunist și care îi călăresc acum pe fraieri, adică clasa populară. Fiecare primește ceea ce merită. 

DIN ACEEAŞI SECŢIUNE

Editorial

Citeşte toate articolele din Editorial

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

Avocat Ianul Alexandra
Apanova
BTPay
Electromagnetica
DIGI
arsc.ro
roovi.ro
Stiri Locale

Curs valutar BNR

02 Dec. 2022
Euro (EUR)Euro4.9297
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.6851
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian5.0142
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.7419
Gram de aur (XAU)Gram de aur271.1673

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

Cotaţii Emitenţi BVB
Bursele din regiune
Cotaţii fonduri mutuale
Teatrul Național I. L. Caragiale Bucuresti
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro