Editorial

13 iulie 2021

Şampanie la Kremlin

Resemnat, constat încă o dată că nu există nicio limită a absurdului în politică. Pare o glumă, dar ştirea este una veritabilă. Zilele trecute, Vladimir Putin a semnat o lege care rezervă, în Rusia, denumirea de "şampanie" pentru imitaţiile produse în Rusia. Ca urmare a promulgării legii, produselor occidentale, adică inclusiv veritabila şampanie (aceea produsă în Franţa, în regiunea Champagne), li se va interzice să mai folosească pe etichetă denumirea, care va trebui înlocuită cu termenul "vin spumant".

Ad limites europae

La hotarele Europei, oricare ar fi aceasta, este - ca pe vremea Imperiului Roman târziu - agitaţie. Limesul - frontiera întărită atunci de fortificaţii, astăzi de tratate - este sub asalt. Acest asediu nu mai este însă consecinţa atacurilor barbarilor - chiar dacă, făcând apel la cunoştinţele noastre vagi de istorie antică, unii vor să o sugereze, provocând şi profitând de criza refugiaţilor - ci o înscenare care ar trebui să pună Europa în defensivă şi chiar să o destructureze. De la graniţele de vest, cele dintre Irlanda şi Irlanda de nord, la cele din sud, aflate sub presiunea refugiaţilor izgoniţi de războaie endemice şi de criza climaterică şi care-şi caută adăpost într-o Europa stabilă, până la cele din est, unde ieri Rusia a încercat să intervină din nou în alegerile anticipate din Moldova şi Bulgaria. Instabilitatea politică din Moldova şi Bulgaria, încercarea de a destabiliza statele baltice sub dubla presiune a refugiaţilor orientaţi dinspre Belarus şi a imixtiunii în viaţa politică internă, triumful iliberalismului în ţările de la Visegrad - curent sub al cărui asalt se află permanent şi România în ultimul deceniu - sunt tot atâtea indicii ale unei strategii prin care crizele să slăbească Europa. Şi aceasta nu pentru că Europa ar fi prea slabă, ci pentru că este, de fapt, foarte puternică.

Imperiul lucrurilor perfect inutile

Lumea nostră este saturată de "lucruri". Cînd spun lucruri, nu mă refer strict la obiecte. Includ extensiv şi situaţii, relaţii umane, instituţii, valori, repere şi orice alte elemente esenţiale sau de suport pentru viaţa omului, în dimensiunea ei individuală şi colectivă. Pe unele dintre ele le declarăm, bucuroşi, utile. Instantaneu, le asociem unul sau mai multe tipuri de valoare. Economic-financiară, instituţională, socială în sens larg, legală, sentimentală, etico-morală, religioasă, spirituală etc. Ne satisfac trebuinţe, dorinţe, fantezii şi închipuiri ale trebuinţelor, dorinţelor şi fanteziilor de care ne folosim pentru a ne ţese cursul vieţii pe care o trăim. Pe celelalte, rar de tot, le ignorăm cu totul. De obicei, cînd le-am declarat inutile, le alungăm într-un soi de exil, marcat nu atît de uitare, cît de subtila interdicţie de a mai veni în contact cu ele, chiar şi de a le mai pomeni numele. De cele mai multe ori, lucrurile inutile nu dispar din viaţa noastră, ocupă doar un loc anume, precis desemnat, în geografia fizică a mediului în care ne mişcăm şi, nu mai puţin, în geografia noastră spirituală.

Strategia dezvoltării României - sau despre cum bat unii cîmpii cu graţie despre avîntul prelucrării industriale a cîrnaţilor, şoriciului şi caltaboşilor, adunaţi în jurul coteţului în care purceaua e moartă... hăt... de multişor vreme!

Documentele conferinţelor anuale organizate de ziarul BURSA în anii originalului nostru post-decembrism, dedicate temei dezvoltării României, ar trebui declarate monumente ale patrimoniului naţional şi universal, puse sub protecţia UNESCO, conservate şi exhibate public la praznicele mari şi celelalte răspîntii ale anului, pentru ca generaţiile viitorimii să poată constata, din sursă primară, cum politicienii unei ţări sunt capabili să abereze incontinent, ani, decenii la rînd, în marginea unei realităţi cu care discursul lor politic a pierdut orice urmă de contact.

S-a furat o bucată de perete

Zilele trecute am fost furat. Era în parcarea unui shopping-mall din Bucureşti. Făcusem ceva cumpărături şi am coborât să le pun în maşină. Am pus pe jos unul dintre lucrurile cumpărate, un coş mare din plastic, pentru rufe, cu gândul să îi găsesc loc prin portbagaj. L-am uitat la numărătoare şi am plecat. După un sfert de oră mi-am amintit de coşul cu pricina şi m-am întors. Dispăruse. Cu toate că parcarea era, vezi Doamne, supravegheată electronic, paznicul a ridicat din umeri.

1 Euro5.0737

1 Fr. elveţian5.4401

BNR

1 Liră sterlină5.8581

BNR

1 Dolar SUA4.3122

BNR

1 Gram Aur506.4161