Moody's: datoria pentru apărare nu este o problemă dacă devine investiţie productivă

Cheltuielile pentru apărare trebuie privite nu doar ca o necesitate strategică, ci ca o decizie economică ce influenţează direct stabilitatea financiară şi creşterea pe termen lung, a declarat Atsi Sheth, CCO (Chief Credit Officer) şi Head of Credit Strategy & Standards în cadrul agenţiei de rating Moody's, potrivit unui interviu acordat publicaţiei Euractiv.

Într-un context marcat de tensiuni geopolitice şi presiuni bugetare tot mai mari, mesajul transmis de reprezentantul Moody's către statele membre ale Uniunii Europene este clar: nu contează dacă investiţi în tancuri sau în tractoare, atâta timp cât aceste cheltuieli generează creştere economică sustenabilă.

Moody's, una dintre cele mai influente agenţii de evaluare financiară din lume, evaluează nu doar capacitatea unui stat de a-şi plăti datoriile, ci şi modul în care politicile sale bugetare contribuie la dezvoltarea economică. Astfel, investiţiile în apărare nu sunt judecate doar prin prisma securităţii naţionale, ci şi a potenţialului de a crea locuri de muncă, de a stimula productivitatea şi de a impulsiona industrii conexe. Atsi Sheth a subliniat că un guvern responsabil este cel care transformă cheltuiala pentru apărare într-un motor de creştere, capabil să declanşeze un ciclu economic virtuos, nu doar să adâncească datoria publică.

În prezent, Comisia Europeană încurajează statele membre să contracteze noi împrumuturi pentru a finanţa creşterea bugetelor destinate apărării. Această strategie, însă, ridică întrebări privind sustenabilitatea financiară. Cu cât ratingul unui stat este mai scăzut, cu atât costul împrumuturilor creşte, iar povara asupra bugetului devine mai mare.

Moody's are, prin urmare, un rol decisiv în stabilirea echilibrului dintre apărare şi dezvoltare economică. Estimările arată că, dacă toate ţările NATO şi-ar respecta angajamentul de a aloca 3,5% din PIB pentru apărare, s-ar genera aproximativ 500 miliarde euro de datorii noi, iar 80% din această sumă ar proveni din împrumuturi. Totuşi, Atsi Sheth atrage atenţia că datoria nu este neapărat o problemă dacă fondurile sunt folosite eficient, generând efecte economice pozitive. Un stat care foloseşte bugetul militar pentru a stimula cercetarea, tehnologia sau industria poate transforma o cheltuială aparent rigidă într-o investiţie strategică.

Moody's analizează atent aceşti factori - dacă o datorie produce creştere, angajare şi venituri fiscale suplimentare, ratingul de ţară nu are de ce să sufere. Problema apare atunci când banii sunt cheltuiţi fără o viziune economică clară, iar achiziţiile militare nu au efecte de multiplicare asupra economiei reale.

Istoric, cheltuielile pentru apărare au fost percepute ca investiţii cu randament redus: armele nu produc profit, iar cererea lor dispare în vremuri de pace. Totuşi, reprezentantul Moody's susţine că acest mod de gândire trebuie depăşit. Dezbaterea „arme versus unt” - adică dilema dintre finanţarea armatei sau a programelor sociale - este astăzi mult mai complexă. Nu este vorba despre a alege între securitate şi bunăstare, ci despre a înţelege cum fiecare euro investit, fie în tancuri, fie în agricultură, poate genera valoare economică reală.

„Puteţi alege să cheltuiţi totul pe unt şi nimic pe arme, dar dacă acea cheltuială nu produce o creştere durabilă, nu faceţi decât să risipiţi bani”, a declarat Atsi Sheth.

Potrivit celor de la Euractiv, exemplul României confirmă această abordare: ministrul Apărării, Ionuţ Moşteanu, a subliniat recent că investiţiile militare trebuie să creeze locuri de muncă şi beneficii sociale pentru a-şi justifica costul. Franţa, la rândul ei, a transformat de-a lungul deceniilor industria apărării într-un pilon economic, generând inovaţie tehnologică şi exporturi semnificative.

Într-o Europă tot mai presată să-şi întărească securitatea, mesajul Moody's este o lecţie de pragmatism financiar: apărarea poate fi o povară sau o oportunitate, în funcţie de modul în care este gestionată. Liderii europeni trebuie să înţeleagă că puterea economică şi puterea militară nu sunt adversare, ci faţete ale aceleiaşi monede - stabilitatea. Iar stabilitatea, în ochii pieţelor financiare, rămâne cel mai valoros activ al oricărui stat.