Petrolul şi cărbunele - principalele surse de energie din lume, în ciuda creşterii regenerabilelor

O mare parte a lumii încă se bazează pe un grup mic de surse tradiţionale de energie, în pofida creşterii rapide a surselor regenerabile. În multe ţări, petrolul, cărbunele sau gazele naturale continuă să furnizeze cea mai mare parte a energiei utilizate în transporturi, în industrie şi în generarea de electricitate, conform unei analize visualcapitalist.com, care prezintă cele mai mari surse de energie primară pentru 112 ţări, conform datelor Agenţiei Internaţionale a Energiei (AIE). Energia primară se referă la energia în forma sa brută, înainte să fie transformată în electricitate sau combustibili rafinaţi.

Peisajul global evidenţiază modul în care diferite regiuni depind de diverşi combustibili. Petrolul domină în multe ţări, cărbunele încă alimentează cele mai multe economii majore din Asia, iar biomasa tradiţională rămâne esenţială în anumite părţi ale Africii.

• Petrolul - lider în cele mai multe ţări

Petrolul este cea mai comună sursă de energie primară la nivel global, 39 dintre ţările analizate bazându-se pe acesta mai mult decât pe oricare alt combustibil. Ţiţeiul, ca sursă de energie, domină în mare parte a Europei, Orientul Mijlociu şi în mari părţi din Asia-Pacific.

În multe economii, produsele petroliere rămân esenţiale pentru transporturi şi industria grea. Chiar şi ţările care produc gaze naturale, cărbune sau hidroenergie pe plan intern se bazează adesea pe petrol pentru o parte semnificativă din aprovizionarea lor totală cu energie.

Economii majore precum Statele Unite, Japonia şi Germania încă se bazează în principal pe petrol, în ciuda investiţiilor tot mai mari în energii regenerabile şi electrificare.

După petrol, gazele naturale sunt a doua cea mai comună sursă de energie primară la nivel global, 29 de ţări bazându-se cel mai mult pe acesta.

• Cărbunele rămâne esenţial în economiile majore din Asia

Cărbunele continuă să domine mixul energetic în mai multe dintre cele mai mari economii emergente ale lumii. China, India, Indonezia şi Vietnam se bazează, toate, pe cărbune ca fiind cea mai mare sursă de energie primară.

Motivul este simplu, conform sursei citate: disponibilitatea. Multe dintre aceste ţări au rezerve interne mari de cărbune, respectiv infrastructură energetică şi minieră construită de mult timp în jurul acestui combustibil.

În acelaşi timp, cărbunele rămâne unul dintre cei mai mari generatori de emisii de carbon, ceea ce face ca aceste economii să fie centrale în traiectoria viitoare a tranziţiei energetice globale.

• Biomasa, de bază în multe ţări africane

În mare parte a Africii, biomasa rămâne cea mai mare sursă de energie primară. Aceasta include combustibili precum lemnul de foc, cărbunele şi deşeurile agricole. În multe zone rurale, aceşti combustibili sunt încă utilizaţi pe scară largă pentru nevoile cotidiene, precum gătitul şi încălzirea, în special acolo unde accesul la electricitate sau combustibili moderni rămâne limitat.

În afara Africii, doar alte trei ţări din grupul supus analizei se bazează în principal pe biomasă pentru energie: Finlanda, Letonia şi Pakistan.

• Europa creşte producţia de electricitate pe bază de cărbune

Europa arde mai mult cărbune, deoarece creşterea preţurilor gazelor naturale obligă companiile de utilităţi să treacă la combustibili mai ieftini pentru a ţine becul aprins, transmite Bloomberg, conform Agerpres.

Termocentralele pe cărbune din Germania şi-au majorat ponderea în producţia de electricitate, cu aproximativ 2% în această lună comparativ cu februarie, deşi condiţiile meteo stimulează sursele regenerabile, potrivit datelor ENTSO-E, Reţeaua Europeană a Operatorilor de Sisteme de Transport de Energie Electrică. În paralel, producţia de energie pe bază de gaze în cea mai mare piaţă a Europei a scăzut cu peste o treime.

Dacă această schimbare va lua avânt, implicaţiile se vor extinde mult dincolo de pieţele de energie. Aceasta subliniază fragilitatea strategiei energetice a Europei, care se bazează în mare măsură pe gaze ca o punte între cărbune şi sursele regenerabile. De asemenea, creează perspectiva ca guvernele să acorde prioritate accesibilităţii şi securităţii energetice în detrimentul reducerii emisiilor.

”Estimăm că, în continuare, este cu aproximativ 30% mai scump pentru o centrală electrică să ardă gaze decât cărbune pentru a produce electricitate în Europa. Vedem un potenţial ca UE să repornească termocentralele pe cărbune inactive dacă criza energetică se agravează”, spune Myles Allsop, analist la UBS Group AG.

Cu toate acestea, orice trecere mai amplă de la gaze la cărbune ar putea fi limitată pe măsură ce primăvara avansează şi vremea mai caldă duce la o cerere mai mică de electricitate. Sarcina electrică a Germaniei a scăzut cu aproximativ 10% în martie faţă de februarie şi este puţin mai mică decât era în urmă cu un an, potrivit ENTSO-E.

Preţurile de referinţă ale gazelor în Europa s-au dublat luna aceasta, deoarece războiul din Iran alimentează îngrijorarea cu privire la aprovizionarea globală cu energie. Comparativ, preţurile cărbunelui au crescut cu aproximativ 30% în această lună.

Costurile mai mari cu combustibilul se vor reflecta, în cele din urmă, asupra preţurilor energiei electrice, intensificând presiunea asupra gospodăriilor care se confruntă deja cu un cost al vieţii ridicat şi testând competitivitatea industrială în întreaga regiune.

De asemenea, este o tendinţă îngrijorătoare pentru climă. Chiar dacă sursele regenerabile de energie au furnizat peste 40% din energia electrică a Germaniei în această lună, fluctuaţia acestor surse lasă goluri pe care combustibilii fosili trebuie încă să le umple. Cărbunele reprezintă aproximativ un sfert din producţia de energie electrică a Germaniei, servind drept principală sursă de rezervă atunci când producţia de energie fotovoltaică şi eoliană scade.

Dependenţa de cărbune ar putea creşte în perioada următoare, în condiţiile în care prognozele meteorologice arată o vreme mai răcoroasă.

• Ember: Energia regenerabilă atenuează impactul crizei gazelor

Capacităţi record de producţie de energie fotovoltaică şi eoliană au fost instalate la nivel mondial în 2025, reprezentând echivalentul a peste o şeptime din producţia globală de gaze, arată un raport publicat recent de think tank-ul Ember, care estimează că sursele regenerabile atenuează impactul crizei energetice, transmite AFP, conform Agerpres.

”Numai electricitatea produsă de aceste instalaţii ar putea înlocui peste o şeptime din producţia globală de gaze sau aproape dublul volumului total al exporturilor anuale de gaz natural lichefiat ale Qatarului”, a subliniat think tank-ul specializat în energie, în contextul în care războiul din Orientul Mijlociu a dus la creşterea preţurilor petrolului şi gazelor, şi a readus securitatea energetică în prim-planul preocupărilor.

De la începutul conflictului, pe 28 februarie 2026, ”capacităţile eoliene şi fotovoltaice existente la nivel mondial au împiedicat producerea a aproximativ 330 de terawaţi-oră (TWh) de energie electrică din gaze, reprezentând o economie potenţială de peste 40 de miliarde de dolari”, se arată în raportul Ember.

La preţurile actuale de pe piaţă, aceasta echivalează cu un cost anual al importurilor de gaze de aproximativ 138 de miliarde de dolari, a estimat Ember.

”Escaladarea continuă a tensiunilor în Orientul Mijlociu este o reamintire puternică a riscurilor asociate cu dependenţa de petrolul şi gazele importate”, a declarat Kingsmill Bond, analist la Ember, adăugând: ”Energia fotovoltaică, eoliană şi cea provenită din baterii oferă importatorilor o cale reală către securitatea energetică - o soluţie mai puţin costisitoare, mai rapidă de implementat, lipsită de constrângeri geopolitice”.

”Amploarea şi viteza dezvoltării energiei fotovoltaice sunt fără precedent în sectorul energetic”, remarcă Leonard Heberer, analist la Ember, menţionând: ”Aceste tehnologii sunt pe cale să devină coloana vertebrală a aprovizionării globale cu energie electrică”.

Potrivit Ember, 814 gigawaţi (GW) de capacităţi fotovoltaice şi eoliene au fost adăugate la nivel global în 2025, iar capacitatea globală combinată a celor două surse de energie depăşeşte acum 4 terawaţi (TW).

Energia fotovoltaică reprezintă marea majoritate a acestei noi capacităţi, subliniind ”rolul din ce în ce mai important al energiei solare în sistemul electric global”, potrivit Ember.

La sfârşitul anului 2025, capacitatea fotovoltaică totală a ajuns la aproape 2.900 GW.

Pe de altă parte, implementarea energiei eoliene a înregistrat o creştere semnificativă (+47%) şi a reprezentat o capacitate globală de aproximativ 1.300 GW la sfârşitul anului 2025.

• FMI: O perioadă prelungită cu preţuri ridicate ale energiei poate majora inflaţia globală

Fondul Monetar Internaţional (FMI) a anunţat recent că monitorizează cu atenţie evoluţiile în războiul din Iran şi perturbările care afectează producţia de energie, avertizând că o creştere prelungită a preţurilor energiei ar putea majora inflaţia şi reduce ritmul de creştere al economiei mondiale, transmite Reuters, conform Agerpres.

Conflictul a avut deja ca rezultat perturbări semnificative ale livrărilor de petrol şi gaze pe cale maritimă, majorând cotaţia barilului de ţiţei cu mai bine de 50%, la peste 100 de dolari, a afirmat purtătorul de cuvânt al FMI, Julie Kozack.

Instituţia financiară nu a primit cereri oficiale pentru finanţare de urgenţă, dar este pregătită să ajute statele membre în caz de nevoie. Oficialii FMI sunt în discuţii cu miniştrii de finanţe şi guvernatori ai băncilor centrale din statele membre, precum şi cu instituţiile regionale, a explicat Kozack.

Oficialul a adăugat că impactul global al războiului depinde de durata, intensitatea şi extinderea sa. FMI va include conflictul în actualizarea previziunilor sale economice, care vor fi publicate la mijlocul lunii viitoare.

Kozack a citat ”regula generală” a FMI, conform căreia fiecare avans de 10% al preţului petrolului în cursul unui an ar urma să aibă ca rezultat o creştere cu 40 puncte de bază a inflaţiei globale şi un declin între 0,1% şi 0,2% al economiei mondiale.

Dacă cotaţia barilului de ţiţei rămâne la peste 100 de dolari timp de un an, efectele asupra inflaţiei şi economiei globale vor fi semnificative. Băncile centrale, a apreciat oficialul FMI, ar trebui să rămână vigilente în contextul creşterii preţurilor energiei, analizând cu atenţie dacă inflaţia se extinde dincolo de preţurile energiei şi dacă aşteptările inflaţioniste rămân ancorate solid.

Evaluarea preliminară a FMI arată că războiul va slăbi creşterea economiilor din Consiliul de Cooperare al Golfului (GCC - alianţa economică şi politică a ţărilor din Golful Persic), a declarat purtătorul de cuvânt al FMI, fără să ofere date concrete. Multe vor depinde de capacitatea ţărilor de a relua exporturile de petrol şi gaze, a adăugat Kozack.

Şi Kristalina Georgieva, directorul general al FMI, avertiza luna aceasta: ”Dacă noul conflict se prelungeşte, are potenţial clar şi evident de a afecta încrederea pieţelor, creşterea economică şi inflaţia, punând noi solicitări asupra autorităţilor”.

În ianuarie, FMI şi-a revizuit uşor previziunile de creştere a economiei globale, la 3,3% pentru 2026, şi la 3,2% pentru anul viitor.