English
Antreprenorii din ţara noastră trăiesc un paradox dureros. Pe de o parte, li se promite sprijin masiv prin fondurile europene puse la dispoziţie prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă şi prin cadrul financiar multianual european 2021- 2027. Pe de altă parte, în realitate, aceste resurse vitale rămân de multe ori doar cifre în rapoarte oficiale, inaccesibile în practică pentru mii de antreprenori care se lovesc de obstacole aproape insurmontabile.
Vorbim despre birocraţie sufocantă, despre reguli schimbate din mers, despre termene limită imposibil de respectat şi despre lipsa unei viziuni coerente care să pună antreprenorul în centrul procesului. În loc să fie un catalizator pentru modernizarea şi digitalizarea mediului de afaceri, fondurile europene ajung să fie percepute ca o promisiune ratată, o cursă cu obstacole pe care doar câţiva reuşesc să o termine.
Presiunea calendarului din PNRR este poate cea mai vizibilă problemă. România trebuie să finalizeze proiectele până la sfârşitul lui august 2026, iar realitatea este că multe dintre acestea nici nu au început, fiind blocate în hăţişul procedurilor, aşa cum este cel privind digitalizarea companiilor, sau sunt eşuate, aşa cum este cel privind sprijinul acordat firmelor pentru listarea la Bursa de Valori Bucureşti.
În paralel, IMM-urile care reuşesc să treacă de faza de depunere a proiectelor se confruntă cu întârzieri majore la evaluare şi contractare. Fiecare zi pierdută înseamnă bani pierduţi, iar pierderile nu sunt doar pentru antreprenori, ci pentru întreaga economie. Lipsa de predictibilitate transformă planurile de investiţii în riscuri asumate aproape orbeşte, cu efecte directe asupra competitivităţii şi asupra încrederii mediului privat.
Ca şi cum nu ar fi de ajuns presiunea timpului, birocraţia rămâne o piedică majoră. Documentaţia stufoasă, cerinţele contradictorii şi normele interpretate diferit de la o instituţie la alta generează confuzie şi descurajare.
De multe ori, IMM-urile nu dispun de personal specializat sau de resurse financiare pentru a angaja consultanţi care să le ghideze prin acest labirint administrativ. Mai mult, chiar şi atunci când proiectele sunt eligibile, apar frecvent probleme cu decontarea anumitor cheltuieli sau cu lipsa unor clarificări rapide. Totul se traduce în costuri suplimentare, timp pierdut şi oportunităţi ratate.
O altă provocare majoră este legată de cofinanţare. Pentru mulţi antreprenori, chiar şi un procent relativ mic de contribuţie proprie devine o barieră insurmontabilă în lipsa unor lichidităţi sau a unui acces facil la credite bancare. Soluţia o reprezintă crearea în regim de urgenţă a unor mecanisme financiare complementare - credite- punte, garanţii de stat, granturi parţiale pentru cheltuieli iniţiale - care să permită IMM-urilor să se mişte rapid şi eficient. Fără aceste instrumente, fondurile europene rămân pe hârtie, inaccesibile celor care au cea mai mare nevoie de ele.
Pe lângă toate acestea, lipsa de coordonare şi de transparenţă din partea autorităţilor alimentează sentimentul că întregul proces este construit mai degrabă pentru a bifa jaloane administrative decât pentru a produce schimbări reale în economie. Comunicarea deficitară, actualizările tardive ale ghidurilor, schimbările legislative neaşteptate şi lipsa unor centre de suport eficiente fac ca antreprenorii să fie lăsaţi să navigheze singuri printr-un ocean de reglementări. Şi chiar dacă reuşesc, se lovesc de riscul ca o parte din bani să fie suspendaţi sau chiar pierduţi, dacă România nu îndeplineşte jaloanele şi reformele asumate în faţa Comisiei Europene.
În aceste condiţii, discuţia despre fondurile europene devine inevitabil o discuţie despre responsabilitate. Nu este vorba doar despre bani, ci despre viitorul economiei româneşti şi despre şansa reală de a transforma IMM-urile într-un motor de creştere şi inovare.
Dacă pierdem miliardele de euro din PNRR şi din cadrul financiar multianual 2021-2027, pierdem mai mult decât simple resurse financiare, pierdem oportunitatea de a aduce România la nivelul competitiv al partenerilor europeni. De aceea, soluţiile nu mai pot fi amânate: simplificarea procedurilor, claritatea normelor, sprijinul consultativ real pentru antreprenori, finanţarea intermediară şi monitorizarea transparentă a progresului nu sunt doar recomandări, ci condiţii de supravieţuire.
IMM-urile reprezintă coloana vertebrală a economiei româneşti, iar sprijinirea lor prin acces real la fonduri europene este o investiţie în stabilitatea şi prosperitatea întregii societăţi. Întrebarea nu este dacă ne permitem să facem aceste schimbări, ci dacă ne permitem să nu le facem.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
Opinia Cititorului