DIGI Comunications

Atenţie, pixurile pot dăuna grav istoriei dumneavoastră!

Cornel Codiţă
Ziarul BURSA #Editorial / 19 februarie

Cornel Codiţă

Pixurile? Cum, care pixuri? Acelea din vîrful cărora şmecherii gulerelor albe au învăţat să transforme statistica, dintr-o mucenică costelivă a preciziei matematice, într-o planturoasă matroană a artei de gang, capabilă să furnizeze, pe gustul clientului, în locul tristei şi rău mirositoarei realităţi, superbe kitsch-uri cu peisaje onirice şi efect euforic garantat.

Economia României duduie, nenică! Duduie, de-a speriat tot mapamondul. Creşte... creşte ca Făt Frumos. Într-un singur trimestru, cît alţii într-un cincinal. Ce pandemie, ce contractare a cererii, ce reducere a activităţilor, ce falimente, declarate şi nedeclarate, ce lockdown... nimic! Ea îşi revine mai sprinten ca biblicul Lazăr, de pe patul său de moarte. Îşi revine în V, în W, în VN, în 4-2-4 sau în orice alt sistem fotbalistic mai doriţi dumneavoastră. Pe ce ne bazăm? Pe realitate? Nu, că aia nu ţine cu noi! Atunci, pe ce? Pe statistică! Cea oficială, desigur! Aşa a reieşit din noianul de cifre, tabele şi corelaţii strînse în dosarele cu ştampilă ale guvernului. Aşa o fi, nu zic nu! Totuşi, scepticismul bine antrenat profesional, pe care unii cititori mai cîrcotaşi îl confundă uneori cu pesimismul încrîncenat, ne obligă să mai ţinem ochii deschişi, oleacă, înainte de a ne încredinţa braţelor cald molatice ale lui Morfeu. Nu de alta, dar somnul raţiunii încă nu a obosit să zămilească monştri, iar pe de altă parte, ştii, povestea vorbei, paza bună trece primejdia rea.

Un pic de istorie, ca să fie bine... vorba reclamei ăleia care ar trebui interzisă pentru că ne promite, ceea ce nu există, cîştiguri automate la pariuri fără risc!!! Istoria este relativ recentă şi se referă la modul în care Grecia a reuşit să se aşeze în criteriile de coerenţă şi convergenţă economico-monetare necesare adoptării euro. Pariul a fost unul eminamente politic. Grecia, pentru că spera să profite masiv de pe urma participării la clubul euro; Jose Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, la acea vreme, pentru că avea nevoie ca de aer de un mare succes politic pentru a spera la un nou mandat. Aşa a început istoria celor cîţiva ani de statistici bine amenajate în laboratoarele guvernamentale şi ale unor bănci, direct şi adînc interesate de îndatorarea Greciei, fără ca efectele presiunii asupra deficitelor din bugetele anuale să fie prea uşor detectabile. După ce o sută şi mai bine de ani înainte şi, iaca, mai bine de trei decenii după aceea, Grecia nu a reuşit niciodată să aibă bugete fără deficit, ori cu deficit pînă în 3%, să aibă creştere economică fără recăderi semnificative, să aibă surplusuri sustenabile şi acumulări semnificative din activităţile economice, dintr-o dată miracolul s-a întrupat. Timp de vreo trei ani, toate criteriile pentru aderarea la euro au fost îndeplinite, la linie, şi Grecia a intrat în sistemul monedei unice europene. Din păcate pentru Grecia, marele crah din 2008 a scos la iveală găurile bine ascunse pînă atunci printre statisticile frumos desenate ale guvernelor care s-au succedat la putere. Rezultatul îl ştie deja toată lumea. Grecia a intrat într-o uriaşă criză din care nu a ieşit nici acum, obligată între timp de creditorii internaţionali, inclusiv partenerii europeni, să vîndă de prin casă nişte acareturi, ba un port, ba mai ştiu eu ce, ca să poată ţine capul la suprafaţă, adică să se poată îndatora încă şi mai şi, căci fără credite externe nu are cum să trăiască de azi pe mîine. Cam tot aşa cum trage targa pe uscat şi România. Dincolo de motivaţia politică străvezie, motivul foarte serios pentru care guvernele României au nevoie ca de aer de "statistici economice frumoase" este unul foarte practic şi urgent. Împrumuturile fără de care bugetele nostre nu au "flotabilitate". Ca şi în cazul Greciei, însă, nu chiar toată lumea este dispusă să se îmbete cu apă rece. Drept pentru care, deşi trăim o eră a "banilor ieftini" aruncaţi pe piaţă cu trilioanele, direct de emitenţii băncilor centrale şi indirect de băncile tradiţionale, totuşi dobînzile la împrumuturi aplicate diferiţilor clienţi tind în continuare să fie stîns corelate cu bonitatea acestora. Aceea pe care o afişează pe mercurial agenţiile de rating!

Soluţia luării în braţe a statisticilor amenajate, în locul confruntării cu realităţile economice ale ţării, dacă a trecut cuiva prin cap, ocolind cu succes mintea, este nu doar catastrofală prin consecinţele structurale care se acumulează în cascadă şi duc inevitabil, destul de repede, la prăbuşirea castelului de cărţi de joc, ci şi criminală în raport cu răspunderile şi angajamentele ce incumbă oricărei guvernări în limintele mandatului dat de Constituţia României.

Opinia Cititorului ( 16 )

  1. Problema o formulez mult mai simplu prin intrenari: Bunastarea nu are indicatori relevanti. Actualii indicatori economici nu reflecta si bunastarea.

    1. Ce este bunăstarea și care sunt principalii săi factori determinanți?  

    2. De ce avem nevoie de un indicator autentic al bunăstării?

    3. Tipologia indicatorilor bunăstării. 

    1. Bunăstarea nu este un obiectiv sustenabil pentru guverne. Peste 90% din actuala bunăstare e obținută pe credit.

      Indicatorii actuali nu fac o ajustare a bunăstării cu datoria care a stat la baza acesteia,. Nu corectează creșterea PIB cu creșterea datoriilor in aceeasi perioadă sau cu sporul de emisii de carbon corespunzător. 

      O corporație care raportează profit, ascunde sub preș cheltuieli de mediu pe care nu le face deși ar trebui sa le facă și care i-ar diminua semnificativ profitul. 

      Daca o companie petrolieră face economii la fieltre de poluare, sau la salarii, va avea un profit mare care da bine pe hârtie dar nu reflecta corect pozitia etică a companiei.

      La fel e și cu guvernul - o politică de austeritate înfrumusețează cifrele, deficitul bugetar dar menține populația în sărăcie, stagnare și chiar degradare. 

      Asta se si doreste....

      „Există o singură temă în spatele eforturilor noastre: trebuie sa reducem nivelul populaţiei. Iar guvernele trebuie sa ne foloseasca metodele pentru a obtine rezultate curate si frumoase, sau vor primi mizeria pe care o avem în El Salvador, sau în Iran sau în Beirut. Populaţia este o problemă politică. Odată ce populaţia este scapata de sub control, este nevoie de guvern autoritar, chiar fascist, pentru reducerea ei…. Programul nostru în El Salvador nu a functionat. Nu am avut infrastructura care să-l susţină. Au fost al naibii de multi oameni … Pentru a reduce într-adevăr populaţia, rapid, va trebui să trimiteti toţi bărbaţii la luptă şi sa ucideti un număr semnificativ de femei fertile …Cel mai rapid mod de a reduce populatia este prin foamete, ca şi în Africa, sau prin boli cum ar fi Moartea Neagra ” – Thomas Ferguson, Departamentul de Stat pentru Populaţie. 

      „În căutarea unui nou duşman care să ne unească, ne-a venit ideea cu poluarea, ameninţarea încălzirii globale, lipsa apei, foametea şi potrivirea proiectelor de lege dupa ele…. Dar , uneori, în desemnarea lor ca inamic, cădem în capcana de a confunda simptomele de cauze. Toate aceste pericole sunt cauzate de intervenţia umană şi numai prin schimbarea atitudinilor şi a comportamentului oamenilor acestea pot fi depăşite. Atunci inseamna ca inamicul real este chiar umanitatea” – Alexander King, Bertrand Schneider – Fondator şi respectiv secretar, Clubul de la Roma, „Prima revoluţie globală” Pag 104-105, 1991.

    ...în cazul în care se ia PIB-ul capunct de reper unic, factorii de decizie nu pot beneficia de o imagine suficient de detaliată și defidelă a modului în care performanța economică se răsfrânge asupra cetățenilor sau a impactului pe termen lung al creșterii asupra durabilității.

    1. România mea

      autor Valentina Dena 

      Tu ești țara mea de suflet, 

      Mândră sunt de-al nostru neam, 

      Tu-nsemni datini, suflet, zâmbet 

      Chip de dac și de roman. 

      Când de toate-ai fost lovită, 

      Ai rămas tot în picioare, 

      Ca o stâncă neclintită, 

      Ai îndurat cu răbdare. 

      Și ai atâtea bogății, 

      Cum orice țară ar visa, 

      Dar, noi nu știm a te îngriji, 

      Să nu plângi, țărișoara mea. 

      Că vor veni și zile bune, 

      Când soarele va răsări, 

      Vom lupta mereu pentru tine, 

      Și tot ce-i rău, vom izgoni. 

      Fiți mândri că sunteți români, 

      Oriunde viața v-ar purta, 

      Avem o țară din străbuni,

      Să nu-i lăsăm ca să ne-o ia. 

      ...mai devreme sau mai târziu va trece pandemia, dar va rămâne sărăcia, este avertismentul miliardarului. Această criză a dus omenirea cu 20 de ani în urmă...

    toate sint facute din pix . exceptiile sint atit de minore , incat am spus toate , mai ales din 2004 . insa pixul de aur este la sts . procentele sint potrivite la mm , in asa fel , incat si atunci cand pierde cineva care trebuie sa ajunga neaparat la putere , ajunge cu alegeri pierdute .

    De ce vor sa vanda?Pentru imprumuturile mari facute si mai vor bani de cheltuit.Nu s-au schimbat peste noapte.Tot politicieni si mincinosi au ramas.

    1. Mai bine ar da drumul tiparnitei virtuale nationale si europene si ar renunta la false imprumuturi fara acoperire , provenite din false credite...virtuale.

    ... mai devreme sau mai tarziu va trebui sa ne hotaram ... vrem socialism sau liberalism ... vrem sa fim capitalisti sau vrem sau vrem suportul statului in succesul individual ... liberalii astazi pornesc din start cu un handicap - restrictiile impuse de pandemia altora ... restrictiile impuse de stat(e) sunt masuri antiliberale si incalca dreptul la proprietate privata ... o asemenea masura implica inevitabil masuri sociale/socialiste si corecturi din pix ... un buget liberal poate fi sustinut doar in condiile in care antreprenorul privat are libertatea sa il sustina ... statisticile sunt pentru socialisti ...

    1. ... americanii ar trbui sa inteleaga mai bine expresia "marea neagra lac rusesc" ... si sa analizeze cum romania este strategic mai importanta decat grecia ... o romanie stabila le garanteaza debarcaderul ... si infinit este mai importanta decat un zero suplimentar in contul unui bancher ... avatajul strategic care a invins uniunea sovietica a fost pierdut pentru ca bancherii l-au generat (involuntar) pe putin ...

      Europa şi America de Nord trebuie să apere ordinea internaţională bazată pe reguli, care este pusă la încercare de puterile autoritare. China şi Rusia încearcă să rescrie regulile în beneficiul propriilor interese...spine secretarul general NATO.

    Vestea buna este ca sufletul este etern precum coloana infinitului, asa cum credeau si geto-dacii.

    A sufletului ofrandă prin cele șapte văi spre a Iubirii nemuritoare cupă  

    drepturi exclusive Salomeea Romanescu 

     

    Mithra Lumina Lumii 

     

    Renasc de dor de fiecare dată,Nelinişti născute preschimb 

    în veşnicii de iubire curată.Transcend în spaţiu şi timp, 

    Realitatea naivă, iluzie prezentă,încarnâd spiritul-dorinţă din vis, 

    Gândul devine o prezenţă atentă, irizând fiinţa de dorul rescris. 

    Vreau să-mi împart existenţa goală între etern şi realu naiv din vis, 

    Să-mi răstignesc iluzia în lumea reală,să-mi mut viaţa din timp în abis. 

    Slava lui Dumnezeu - sufletul Mithrei renaşte 

    Din marele Abis sub noi zbor în divina-mi grație 

    Soarele țel spre voi dincolo de imaginație. 

    Zbor-dorul Călătorului doar cu lumina-l scoți 

    El cheia misterului,Umbrei ce-o porți. 

    Lumina Candelei mereu floarea Vieții din inima ta 

    Un singur Dumnezeu, Totalitatea, Lumina mea. 

    Iubirea, e chiar Lumina,aa nu rămâne ascunsă, 

    Sfredelindu-ti surd inima de dor nepătrunsă. 

    Să-ți fie mintea luminată, de Totalitatea Divină. 

    Doar cu iubire adevărată,Izvorul Vieții de Lumină. 

    În a CĂUTĂRII VALE spre Cupa vieții omului ofrandă 

    Slava lui Dumnezeu - sufletul Mithrei renăscut 

    Răbdarea quijotian cavaler acestei văi speranță-n floare; 

    fără răbdare, neostenitul călător nu simte sufletul ce doare  

    niciun stâncos țel cu-a inimi floare de dor ce viu îi moare 

    Nici deznadejdea-l inimii rege uns nu înalța-va-n viu soare; 

    Dascălul omenirii 

    Dacă o sută de mii de ani Sisiful călător strădui-se-va-n ardoare 

    ale strămoșilor de imitație urme cu soare curăța-le-va de culoare 

     

    cu grabă al prieteniei și al iubirii etern portal înflori-va viu dor 

    sorbind din a sufletului cupă a dușmăniei ușă fereca-va cu ivor 

     

    spre ale tuturor ființelor ai albastrei planete alb-aurii suflete nor. 

    a inimii floare slujitoare țintă a divinelor iubirii tezaure-n izvor 

     

    a iubitului Prieten contemplare-a Frumuseții nu-i moară-n vânt, 

    de neclintit stâncă-i nu șovăitoare trestie dansând-n vânt de cânt. 

    Slava lui Dumnezeu 

    In al Iubirii Majnún fractal al morilor de vânt căutări judecată tipar 

    pe Majnún într-o zi întâlnitul-au sideralul auriu praf cernând amar 

    și din a sufletului cupă lacrimile-i sângerii cu zor curgând dor jar. 

    - „Ce faci?”...„O caut pe Mithra”... 

    Al Mithrei spirit pur e și tu în țărână o cauți! E vai de tine!  

    O caut peste tot; să o găsesc mă doare gândul ce-mi vine! 

    Dascălul omenirii 

    Adevăratul căutător altceva nu poate căuta cu vie vâltoare  

    decât al dorinței sale obiect cu viu dor cânta-va-n sudoare 

    iubitul altă dorință nu are... unirea cu Dulcineea, iubita sa. 

    La fel căutătorul ținta cu dor nu atinge - va cumva, cândva 

    doar dacă lucrurile toate cu detașare zeiască sacrifica-le-va. 

    Slava lui Dumnezeu 

    tot ce cu drag văzut-a, cu fiori auzit-a și cu sufletul înțelesu-a, 

    în gol totul pune-va, în al tărâmului sublim spirit intra putea-va, 

    Dascălul omenirii 

    în a bunului Dumnezeu, a Păcii Sufletului eternă Cetate-n soare. 

    de sisif muncă, dacă s-o căutăm dorința-i trebuință nemuritoare; 

    Slava lui Dumnezeu 

    de ardoare, dacă din mierea reîntâlnirii cu El să bem voim-vom plin dor 

    iar din a Creatorului cupă dacă gusta-vom, cu zor lumii pune-vom zăvor. 

    Dascălul omenirii 

    În fiecare univers neostoitul călător simultan locuiește prin dor-zbor 

    și în fiecare galaxie instant cu bucurie deodat poposește-n dor- ușor 

    Slava lui Dumnezeu 

    În fiecare chip, el a Prietenului frumusețe mereu cu viu dor căuta-va; 

    în fiecare a totalității solară lume pe Iubită de zor el cu dor căuta-va. 

    Dascălul omenirii 

    În fiecare chip, el a Prietenului frumusețe mereu-n dor căuta-va; 

    fiecărei companii El cu grabă alătura -va -se -n viu dor dansa-va 

    și cu fiecare suflet părtășie cu drag căuta- va, prin timp valsa-va 

    al Prietenei sale secret în vreo minte, pal descoperi-v-ar culoare 

    A Celei Iubite Frumusețe într-un chip,lin contempla-v-ar floare 

    Doar cu ajutorul măreției cupei iubirii a bunului Creator oare? 

    Slava lui Dumnezeu 

    o urmă a Prietenului fără urmă în această călătorie găsitu-va 

    al lui Iosif parfum, din solul ceresc demult pierdut, inhala-va 

    el deîndat păși- va... 

    În a IUBIRII VALE spre a trupului suflet cupă ofrandă 

    Slava lui Dumnezeu 

    în al iubirii foc să fii de dor topit, de dor cu zor aruncat de vecie 

    În astă cetate, al extazului gurei de rai ușor e-nălțat-n vecernicie 

    Dascălul omenirii 

    al lumii doritor soare strălucește-n dor neîncetat dor călător 

    Slava lui Dumnezeu 

    al iubirii rubiniu nebun jar în rezonanță aprins e, viu fior! 

    al iubirii trandafiriu foc în dulce armonie aprins e, viu dor! 

    Dascălul omenirii 

    pân la cenușă arde, pân la a rațiunii violet secerare, viu moare. 

    Acu fericitul călător conștiența de sine nu mai are, nu-l doare. 

    Slava lui Dumnezeu 

    și de nimic în afară de El însuși, curcubeul dansează-n soare. 

    nici dalbă ignoranță și albastria cunoaștere, nu simte savoare. 

    Dascălul omenirii 

    nici mugurie îndoială, nici vioria certitudine nu mai adulmecă; 

    a dimineții aurie călăuzire din a noapții cețoase greșeli nu gustă. 

    Slava lui Dumnezeu 

    de bruna necredință, și de alb- auria credință, fuge pe-un nor 

    iar melodia din cupa otravei, floral balet balsam e dulce zbor. 

    Dascălul omenirii 

    al acestei văi orb Drept în veci de veci durerea-i surdă 

    Ea Regina ce cioplitu-ia-n suflet cu spor puterea-i mută 

    Slava lui Dumnezeu 

    și dacă aburindă durere cântând nu fi-va cu putință, 

    Dulcineea călătorie niciodată nu găta-se-va-n biruință 

    Dascălul omenirii 

    În sângerândul popas, în afară de Iubita, pe iubit alt gând nu-l doare 

    și în afară de multiubita Prietenă, nici un refugiu nu-i poate fi soare 

    Slava lui Dumnezeu 

    o sută de vieți pe calea Celei Iubite, cu veselie sacrifică-n foc 

    la picioarele Iubitei, cu fiece pas o mie de capete aruncă-n joc. 

    Dascălul omenirii 

    O, Tatăl meu! Până în Egiptul iubirii, niciodată nu intra-vei 

    la Iosif al Prietenei Frumusețe n-o savura-vei, adulmeca-vei 

    Slava lui Dumnezeu 

    și până când, precum Iacov, ochii din afară, nu părăsi -vei, 

    ochiul ființei interioare portal, tu niciodată nu deschide-vei, 

    și până când cu focul dragostei, de viu dor-zbor nu arde-vei 

    cu Iubitorul Dorului niciodată prin suflet tu nu comunica-vei, 

    Dascălul omenirii 

    Un iubit de nimic nu se teme și niciun rău apropia de el nu poate 

    rece în al sufletului foc și uscat în al mării sân, pe Cupidon scoate. 

    Slava lui Dumnezeu 

    Un iubit, cel ce rece în focul iadului se simte etern reînviat, 

    Un cunoscător, cel care uscat în mare se simte etern scăldat. 

    Dascălul omenirii 

    Iubirea existența în brațe n-o strânge și viață nu cerșește 

    Viața în moarte vede și în rușine slava o caută el regește, 

    Slava lui Dumnezeu 

    Nebunia iubirii, a bea pentru a nu muri de dor merita-va 

    omul în marea de sănătate scufunde-se, din plin merita-va 

    Dascălul omenirii 

    Plină de spirit cupa vieții Prietenului, veșnic fi-va 

    gâtul în lațul Său prins, Binecuvântat, etern fi-va. 

    Slava lui Dumnezeu 

    Fericit capul ce în praf pe calea iubitei, mereu fi-va 

    Și dacă, de Creator legat și confirmat cu milă fi-va, 

     

    iubitul din ghearele vulturului iubirii, scapava, intra-va... 

     

    În a CUNOAȘTERII VALE spre a OMULUI SUFLET cupă ofrandă 

    Slava lui Dumnezeu 

    și din cernită îndoială în de nea certitudine ieșiți cu beatitudine! 

    și de la al întunericulului iluziei, lumina primiți în plenitudine! 

    Dascălul omenirii 

    a iubirii de Dumnezeu curcubeie divină lumină călăuzitoare,  

    Ochii lui interiori deschide-se-vor curcubeu de raze de soare 

    Slava lui Dumnezeu 

    și în secret cu Preaiubitul său îndelung în suflet discuta-va, 

    el poarta cristalinului adevăr portal în suflete deschide-va. 

    Dascălul omenirii 

    și a evlaviei și a imaginărilor deșarte, ale inimii porți închide-va 

    al sufletului om popas, cu-al lui Dumnezeu decret mulțumi-se-va 

    Slava lui Dumnezeu 

    iar războiul ca pe pace el singur prin fractali vedea-va pictând 

    în moarte ale vieții veșnice secrete prin suflet găsi-va curgând! 

    Dascălul omenirii 

    Cu ochii dinăuntru și din afară, cu tainele -i dansava 

    la învolburata înviere în ale creației tărâmuri asista-va 

    Slava lui Dumnezeu 

    și din înminresmata sufletelor omului cupă sorbi-va etern, 

    cu o inimă curată, divina-i înțelepciune absorbi-va etern, 

    Dascălul omenirii 

    în ale lui bunului Dumnezeu manifestări nesfârșite găsi-va. 

    într-o picătură de apă ale oceanului secrete contempla-va. 

    Slava lui Dumnezeu 

    Inima atomului Împarți-va și iată minune! 

    În el un soare suflet găsi-va pe dată minune! 

    Dascălul omenirii 

    Odată un îndrăgostit fost-a, ce de iubita sa despărțindu-se 

    de ani buni, cu dor tot ofta în al depărtării foc risipindu-se. 

    Slava lui Dumnezeu 

    De la a iubirii stăpânire grea, inima-i de răbdare goală era 

    viața fără ea o batjocură era, odihnă în dorul ei nu-și găsea; 

    Dascălul omenirii 

    timpul mistuitu-l-ar, socotea, câte zile, câte nopți durerea, 

    de duhul său trupul obosit, departe de somn el țintuitu-l-a 

    trupu-i uzat de nesomn îi era, a inimii rană țipăt dor valsa 

    a cupei prezenței ei, el dăduse o mie de vieți pentru a gusta 

    Slava lui Dumnezeu 

    dar de folos nu-i fuse, perle de durere în râu îl preschimbase. 

    Vracii nici un leac pentru el, nu știau, lacrimi-n dor nestoarse; 

    doftorii pentru un bolnav de dragoste, leacuri de doruri n-au 

    decât dacă favoarea celui iubit îl salvează, fiori de jar îi dau 

    al dorului său pom rodul disperării dădu, de trăit nu putu-n noapte 

    și al speranței sale foc în cenușă căzu, să fugă vru, în violet șoapte. 

    Dascălul omenirii 

    Din casă deodată ieși și spre piață, cu zor îndreptatu-s-a deodată 

    un paznic îl urmă, într-o fugă, urmărindu-l izbucnit-a el pe dată; 

    Slava lui Dumnezeu 

    apoi alți paznici către cel obosit adunatu-s-au, ici-colo fugit-a 

    fiecare trecere interzis-au ei, gemut-a el, din rărunchi plâns-a, 

     

    „Cu siguranță acest paznic este‘ Izrá’íl, al morții înger cântă, 

    asupra mea; sau al oamenilor tiran, ce rău să-mi facă el caută” 

    Dascălul omenirii 

    celui sângerând cu săgeata dragostei și sufletul plânsu-i-a-n dor . 

    ale lui Picioare mai departe dusu-l-au la grădină ajuns-a în zbor 

    Slava lui Dumnezeu 

    la un zid de grădină, mare zidul fiind, îl urcă cu mult zor și spor 

    și-n grădină, cu nespusă durere, uitându-și viața s-aruncă-n dor. 

     

    Și acolo iubita cu o lampă în mână, își zări al inimii inel dorit, 

    căutând, când iubitul sărutat de inimă, dragostea viu și-a privit. 

     

    Aer in piept trase și mâinile în rugăciune și le-a ridicat pe loc 

    strigând: „O Doamne! Dă slavă paznicului, ce m-a apărat de foc, 

     

    bogății și viață lungă căci paznicu Gabriel era, pe acest oropsit 

    îndrumându-l; ori Isráfíl era, dând viață acestui biet nenorocit! ” 

    Dascălul omenirii 

    Într-adevăr, cuvintele lui adevărate erau, dreptate secretă găsise, 

    în a paznicului o fata morgana, mare de tiranie, prin văl el zărise. 

     

    Câte secrete în spatele vălului pitite stăteau pe a iubitei ocultă vale 

    și noaptea întunecată a absenței-l lumina departe de a grădinii cale 

     

    cu lumina reuniunii, conduse un suflet bolnav la vindecătorul inimi 

    Din mânie, gardianul pe cel care setea-l conduse în deșertul iubirii 

     

    Îl ghidase. Acum, dacă iubitul înainte putut-fi-l-ar privi, pe paznic  

    de la început l-ar fi binecuvântat, în numele său s-ar fi rugat veșnic 

     

    acea tiranie drept dreptate ar fi apreciat; sfârșitul acoperit fostu-i-a, 

    ca luminile Preaiubitei să atingă el gemut-a și la început mult plâns-a . 

    Slava lui Dumnezeu 

    Cei ce în grădina țării cunoașterii călătoresc, sfârșitul de la început văd, 

    ai comuniunii și rugăciunii, pacea în război și prietenia în mânie prevăd 

    Dascălul omenirii 

    pe aripile asistenței din partea Sufletelor Sfinte, ca ale Prietenului oculte 

    taine dinainte să le vezi și luminile Preaiubitului să le poți atinge ridică-te! 

    Slava lui Dumnezeu 

    „Adevărat, suntem de la Dumnezeu și la El ne vom întoarce-n palat”. 

    După ce prin Valea cunoașterii trecut-a, al limitării ultim plan revelat, 

    călătorul vine... 

     

    În A UNITĂȚII VALE spre a Planetei albastre Suflet cupă ofrandă 

    Slava lui Dumnezeu 

    și din al Absolutului pahar bea și la ale Unității Manifestări privește 

    În acest popas, ale pluralității văluri străpunge, de aur zori vestește 

     

    din lumile cărnii fuge și în cerul alb auriei singurătății lin se înalță. 

    cu urechea lui Dumnezeu, El aude cu al lui Dumnezeu ochi pe viață 

     

    mâna adevărului din a Absolutului mânecă întinde; Adevăr grăiește 

    ale puterii secrete dezvăluie, tainele creației divine cu nesaț privește. 

     

    ca intim altarul Celui Iubit împarte în al Prietenului sanctuar pășește 

    El în sine nici nume, laudând pe Dumnezeu, propria laudă își găsește. 

     

    nici faimă, nici rang, în numele său nu vede, pe al lui Dumnezeu vede; 

    pentru el, „toate cântecele de la Rege sunt ”și fiecare melodie purcede. 

    Dascălul omenirii 

    Pentru Eminența ta clar este în tărâmurile ființei, toate ale sale călătorii 

    plăsmuiri văzute, din propria sa viziune provin, al văzutului soare bucurii 

     

    cu o singură strălucire asupra tuturor lucrurilor deodat luciri dăruiește 

    și, la dorința Regelui Manifestării, întregii creații lumină oferă regește, 

     

    în fiecare loc, se manifestă și recompensa în armonie cu ale potențialelor 

    acelui loc își aruncă într-o oglindă propriul disc și forma își reflectă ușor 

     

    într-un cristal focul să apară face, doar oglinzii datorează- se, foc obelisc 

    Iar în alte lucruri doar efectul strălucirii sale arată, nu al său complet disc. 

     

    prin porunca Creatorului, după cum tu observi culorile în fiecare obiect 

    ce văzute devin în armonie și rezonanță cu a sufletului natură din obiect. 

     

    într-un galben glob razele galben strălucesc, într-unul alb razele albe sunt 

    iar într-unul violet sau unul roșu, razele violet ori cele roșii manifeste sunt 

     

    Aceste felurite fețe de la obiect sunt, nu de la strălucitoarea divină lumină 

    Și dacă un loc de lumină închis fi-va, de acoperiș sau de pereți fără lumină 

     

    în întregime lipsit de splendoarea luminii fi-va, soarele nu străluci-va pe ele 

    La fel, suflete invalide ținuturile cunoașterii în al sinelui și al pasiunii zid, ele  

     

    închis-au și cu ignoranță și orbire înnoratu-le-au și acoperite de a soarelui 

    mistică lumină fost-au și-a misterelor Preaiubitului etern; a lucidei Domnului 

     

    credințe a Mesagerilor, de înțelepciunea bijuterie s-au îndepărtat din a Celui 

    Frumos sanctuar și alungați din Ka’bih de splendoare închiși fost-au ochiului. 

    Slava lui Dumnezeu 

    Iat-a oamenilor valoare din această epocă e! 

     

    O, iubitul meu! O inimă pură ca o oglindă-i; cu strălucirea dragostei 

    și a despărțirii de toți curăț-o, pe Dumnezeu, mântuiește-l!a adevăratei 

     

    lumini solare în el să strălucească și în ai dimineții zori veșnici-n al meu 

    suflet clar semnificația vedea- vei „Nici Pământul meu, nici cerul Meu 

     

    nu mă conțin, ci inima slujitorului Meu credincios Mă cuprinde curcubeu” 

     

    Și în mâna lor viața-și vor lua și cu dor infinit în fața noului Iubit, arunca-o-vor 

    Secretele multe sunt dar străinii nenumărate sunt,tomuri suficiente nu mai fi-vor, 

     

    misterul Celui Iubit a păstra și nici nu pot fi sfârșite în stihuri adevarul singur 

    deși nu mai mult decât un semn. decât un cuvânt, nu vor fi, un punct singur. 

    Slava lui Dumnezeu 

    „Cunoașterea este un singur punct, dar ignoranții au multiplicat-o sigur.” 

     

    Călătoriile pe calea iubirii sunt doar patru: 

    De la creaturi la Adevărat; de la Adevărat la creaturi; 

    de la creaturi la creaturi; de la Adevărat la Adevărat. 

    Dascălul omenirii 

    Un munte ale vizionarilor înflorite ramuri din al vieții- pom  

    și ai vindecătorilor mistici muguri din toate erele omului-pom 

     

    nu le-am pomenit aici,copioasă citare din spusele trecutului; greșit plăcea-mi-ar 

    căci citatul din cuvintele altora dovedește dobândită învățare, nu pur divin dar 

    Slava lui Dumnezeu 

    Chiar atât cât am citat aici este din a obiceiurilor oamenilor respectare 

    dincolo de curtea acestei epistole și sunt după a prietenilor vie așteptare 

     

    a noastră neacceptarea de a povesti spusele lor, din mândrie nu provine, 

    mai degrabă a înțelepciunii manifestare și din a harului demonstrație vine. 

    Dascălul omenirii 

    Și călătorul, după ce planurile înalte ale acestei călătorii supreme, traversat-a intră 

     

    În a MULTUMIRII VALE spre a Universului suflet cupă ofrandă 

    Slava lui Dumnezeu 

    În această vale, vânturile mulțumirii divine el simte din planul spiritului suflând 

    și, cu ochiul interior și cel exterior, în interior percepe vălurile lipsei ceței arzând 

     

    și fără toate lucrurile ziua: 

    „Dumnezeu pe fiecare din abundența Sa, din plin îi va compensa”. 

    Din tristețe în fericire, din angoasă în bucurie transforma-va durerea și jalea. 

     

    Lui spre încântare și răpire cedează deși, dinspre exterioara vedere, acestei văi 

    călători pe praf pot locui dar în interior în înălțimile sensului mistic, tronați văi 

    Dascălul omenirii 

    Căci în acest plan călătorul la frumusețea Prietenului în toate, uimit martor e 

    din nenumăratele recompense cu semnificații interioare se hrănesc, din sfinte 

     

    cupe ale spiritului beau, până în grădina unor astfel de mistere, nu intra - vei 

    niciodată buzele pe a vinului nemuritor cupe din această vale, tu nu pune - vei 

     

    dacă din el gusta-vei, ochii de toate cele proteja-vei și din al mulțumirii vin bea-vei 

    și de toate cele dezlega-vei-te și de El lega-vei-te și în calea Lui viața-ți arunca-vei 

     

    și sufletul tău arunca-vei, nu este alta în această lume de care să ai nevoie să uiți: 

    „A fost Dumnezeu și nu a fost nimic în afară de El”. 

    Slava lui Dumnezeu 

    Vede fața Preaiubitului. chiar și în foc în iluzie secretul realității privește 

    Căci vălurile cu oftatul său arsu-a și din atribute enigma Esenței citește 

     

    și învelișurile cu o singură privire desfăcut-a cu o pătrunzătoare privire, 

    la noua creație uită-se cu inimă lucidă verități subtile înțelege cu uimire 

     

    „Și ți-am făcut privirea ascuțită în această zi”. 

    După ce prin planurile de mulțumire pură, călătorit-a, vine 

     

    În A MINUNĂȚIEI VALE - a Sufletului Unicosului cupă ofrandă 

    Slava lui Dumnezeu 

    în a măreției oceanelor este aruncat și vede a libertății esență ca impotență 

    forma bogăției ca sărăcia însăși și clipă de clipă minunea-i crește-n esență. 

    Abdul Baha Dascălul omenirii 

    Acum cu frumusețea Atot-Gloriosului; sufletul epuizat-a de muțenie lovit e 

    Câți mistici rădăcini de copaci acestui vârtej de mirare, au smuls, obosit e 

     

    din nou cu propria sa viață căci în această vale călătorul în confuzie, aruncat e 

    deși în ochii celui care atins-a, așa minune, din suflet îndrăgită și uriaș iubită e 

     

    o lume minunată, o nouă creație el privește și de la uimire la uimire trece 

    și în uimire față de lucrările Domnului Unicității mereu - mereu pierde-se 

     

    dacă ne gândim la fiece lucru creat, la ocean de perfecte înțelepciuni asista-va 

    și un munte de adevăruri noi și lumi minunate ale Absolutului sublim învăța-va 

    Slava lui Dumnezeu  

    Unul dintre fenomenele create visul este. Iată câte secrete acolo, ascunse sunt 

    câte înțelepciuni păstrate, câte lumi ascunse cum dormiți și ușile blocate sunt 

     

    dintr-o dată într-un oraș îndepărtat, te găsești în care intri fără ca picioarele 

    să-ți miști sau trupul să-ți obosești, fără ochii să-ți folosești,vezi curcubeiele 

     

    fără urechile să-ți ciulesti, auzi, fără limbă, tu vorbești, guști din sufletele 

    Posibile, când zece ani, dispărea-vor în lumea exterioară chiar la imaginile 

     

    visate în această seară, asista-vei, acum multe înțelepciuni de gândit în vis, 

    pe care nimeni, în afară de oamenii din această vale, în adevăratul lor abis 

     

    nu le poate înțelege, ce este această lume, unde fără ochi, mână, ureche, 

    și limbă un om le folosește pe toate acestea? O, ce minune făr de pereche! 

     

    cum se face că în exterioara lume văzut - ați astăzi efectul unui vis trecut, 

    vizionat în lumea somnului în urmă cu zece ani? Este minune de necrezut. 

    Dascălul omenirii 

    în considerare luați diferența dintre aceste două lumi și misterele ascunse, 

    astfel încât la confirmări divine să puteți cumva ajunge la mistere pătrunse 

     

    și la cerești descoperiri și-n regiunile sfințeniei să intrați-n aceste planuri 

    la perfecțiunea creației omului reflectați și la faptul că toate aceste planuri 

     

    și stări sunt îndoite și ascunse în el. Tu doar o formă slabă, nu te risipiv-ei 

    Când în tine universul este pliat?Atunci pentru-a animalului stare risipiv-ei 

     

    să lucrăm până când semnificația umanității la iveală, la mal ieși-va. 

    inima locuința misterelor eterne e, casa fanteziilor trecătoare; nu fi-va 

     

    comoara vieții tale prețioase în muncă cu această lume ce repede trece! 

    Tu vii din a sfințeniei lume- nu-ți lega inima de pământ!-ea repede nu trece. 

    Slava lui Dumnezeu 

    Un locuitor în curtea apropierii tu ești - nu alege patria prafului! 

    După ce vârfurile înalte ale uimirii, escaladat-a călătorul ajunge... 

     

    În A SĂRĂCIEI ADEVĂRATE ȘI NIMIC ABSOLUT VALE - a Iubirii veșnice a sufletului Creatorului cupă ofrandă 

    Slava lui Dumnezeu 

    Acest popas moartea de sine e și în Dumnezeu, ființa săracă în sinele create 

    și bogată în Cel Dorit, Sărăcia înseamnă sărac a fi în lucrurile lumii create, 

    ale lumii lui Dumnezeu bogate în lucruri, căci atunci când adevăratul iubit 

    și devotat prieten la prezența Preaiubitului, ajunge frumusețea Celui Iubit 

     

    și focul inimii iubitului aprinde-va, un jar și vălul cu multe fețe arde-va 

    de la inimă la piele, tot aprins fi-va, arde-va tot, doar Prietenul rămâne-va! 

     

    Când splenditele calități ale Vechiului Zilelor, pe loc s-au dezvăluit, 

    Trecătoarele calități ale lucrurilor pământești Moise arsu-le-a subit. 

    Dascălul omenirii 

    Cel care această poziție atins-a de tot ce de lume ține este sfințit. 

    dacă cei care la marea prezenței Lui venit-au la-l soarelui asfințit. 

    Slava lui Dumnezeu 

    Niciunul dintre ale acestei lumi perisabile lucruri limitate să nu posede! 

    Fie de bogăție exterioară este vorba sau personale opinii, să nu posede! 

    Dascălul omenirii 

    Căci orice limitate creaturi de propriile lor limite sunt 

    și tot Adevăratul sfințit din limite fără de sfârșit sunt; 

    să fie profund meditat ca intenția Clarifica putea-vor 

    „Cei drepți o cupă de vin, la fântâna de camfor bea-vor” 

    Slava lui Dumnezeu 

    O, prietene, cu suflet și inimă cântecele spiritului ascultă 

    și ca ochii tăi păstreze-le, cereștile înțelepciuni ce-ncântă! 

    Dascălul omenirii 

    că cerul primăverii, pe pământene inimi veșnic nu ploua-va 

    și harul Celui Atotputernic niciodată liniștit în veci nu fi-va 

    Slava lui Dumnezeu 

    și pentru fiecare epocă o porțiune este destinată 

    și o recompensă separată, în egală măsură dată! 

     

    O, fiule! Nu orice mare perle are; 

    nu orice ramură înflori-va-n soare 

     

    și nici vie privighetoare pe ea nu cânta-va 

    înainte ca-n paradisul mistic repara-se-va. 

    în grădina lui Dumnezeu, întai ea cânta-va 

    și ale dimineții cerești raze sinuos dansa-va 

    ale misticului paradis la-l Adevărului Soare 

    să se întoarcă-n centrul din Abisu-n Mișcare 

    Dascălul omenirii 

    Ca în a lumii muritoare grămadă de praf 

    un parfum din grădina veșnică viu vraf 

    veșnic trăiască-n umbra oamenilor praf. 

    Slava lui Dumnezeu 

    Această haltă cea mai înaltă atinge-vei 

    și la cel mai puternic plan ajunge-vei, 

    atunci la Iubit te uita-vei,orice uita-vei, 

    Dascălul omenirii 

    Un văzut sfârșit n-au, în lumea timpului pogoară 

    confirmarea nevăzută asupra călătorilor coboară 

    Păzitorul Cauzei-i ajută ca aceste șapte cupe-văi  

    în șapte pași, să poată traversa în șapte respirații, 

    sau în una singură, Dumnezeu voi-va și dori-va, El! 

    Și aceasta-i 

    „harul Său pentru slujitorii Săi pe care îi place El”. 

     

    1. Tradu te rog

      A sufletului călătorie prin cele șapte văi spre a Iubirii veșnice cupă

       

      Mithra a Lumii Lumină Iubire 

       

      Renasc de dor de fiecare dată, Nelinişti născute preschimb 

      În veşnicii de iubire curată.Transcend în spaţiu şi timp, 

      Realitatea naivă, iluzie prezentă,încarnâd spiritul-dorinţă din vis, 

      Gândul devine o prezenţă atentă, irizând fiinţa de dorul rescris. 

      Vreau să-mi împart existenţa între etern şi realu naiv din vis, 

      Să-mi răstignesc iluzia-n lumea reală,să-mi mut viaţa din timp în abis. 

      Slava lui Dumnezeu - sufletul Mithrei renăscut 

      Din marele Abis sub noi zbor în divina-mi grație 

      Soarele țel spre voi dincolo de imaginație. 

      Zbor-dorul Călătorului doar cu lumina-l scoți 

      El cheia misterului,Umbrei ce-o porți. 

      Lumina Candelei mereu floarea Vieții din inima ta 

      Un singur Dumnezeu, Totalitatea, Lumina mea. 

      Iubirea, e chiar Lumina,aa nu rămâne ascunsă, 

      Sfredelindu-ti surd inima de dor nepătrunsă. 

      Să-ți fie mintea luminată, de Totalitatea Divină. 

      Doar cu iubire adevărată, Izvorul Vieții de Lumină. 

       

      În a CĂUTĂRII VALE spre Cupa vieții omului ofrandă 

      Răbdarea quijotian cavaler acestei văi speranță-n floare; 

      fără răbdare, neostenitul călător nu simte sufletul ce doare  

      niciun stâncos țel cu-a inimi floare de dor ce viu îi moare 

      Nici deznadejdea-l inimii rege uns nu înalța-va-n viu soare; 

      Dacă o sută de mii de ani Sisiful călător strădui-se-va-n ardoare 

      ale strămoșilor de imitație urme cu soare curăța-le-va de culoare 

      cu grabă al prieteniei și al iubirii etern portal înflori-va viu dor 

      sorbind din a sufletului cupă a dușmăniei ușă fereca-va cu ivor 

      spre ale tuturor ființelor ai albastrei planete alb-aurii suflete nor. 

      a inimii floare slujitoare țintă a divinelor iubirii tezaure-n izvor 

      a iubitului Prieten contemplare-a Frumuseții nu-i moară-n vânt, 

      de neclintit stâncă-i nu șovăitoare trestie dansând-n vânt, cânt. 

      În al Iubirii Majnún, al morilor de vânt căutări judecată tipar 

      pe Majnún într-o zi întâlnitul-au sideralul praf cernând amar 

      și din a sufletului cupă lacrimile-i sângerii curgând cu dor jar. 

      - „Ce faci?”...„O caut pe Mithra”... 

      Al Mithrei spirit pur e și tu în țărână o cauți! E vai de tine!  

      O caut peste tot;să o găsesc!. mă doare gândul ce-mi vine! 

      Adevăratul căutător altceva nu poate căuta cu vie vâltoare  

      decât al dorinței sale obiect cu viu dor cânta-va-n sudoare 

      iubitul altă dorință nu are... unirea cu Dulcineea, iubita sa. 

      La fel căutătorul ținta cu dor nu atinge-va cumva, cândva 

      doar dacă lucrurile toate cu detașare zeiască sacrifica-le-va. 

      tot ce cu drag văzut-a, cu fiori auzit-a și cu sufletul înțelesu-a, 

      în gol totul pune-va, în al tărâmului sublim spirit intra putea-va, 

      în a bunului Dumnezeu, a Păcii Sufletului eternă Cetate-n soare. 

      de sisif muncă, dacă s-o căutăm dorința-i trebuință nemuritoare; 

      de ardoare,din mierea reîntâlnirii cu El să bem voim plin dor 

      iar din a Creatorului cupă gusta-vom, cu zor lumii punem zăvor. 

      În fiece univers neostoitul călător deodat locuiește prin dor-zbor 

      și în fiece galaxie cu bucurie deodat el poposește-n zbor ușor 

      În fiece chip, a Prietenului frumusețe mereu cu viu dor căuta-va; 

      în fiecare solară lume pe Iubită de zor în dor-zbor căuta-va 

      În fiecare chip, el a Prietenului frumusețe mereu-n dor cânta-va; 

      fiecărei companii El cu grabă alătura -va -se -n viu dor dansa-va 

      și cu fiecare suflet părtășie cu drag căuta- va, prin timp valsa-va 

      al Prietenei sale secret în vreo minte, pal descoperi-v-ar culoare 

      A Celei Iubite Frumusețe într-un chip,lin contempla-v-ar floare 

      Doar cu al măreției cupei iubirii ajutor al bunului Creator oare? 

      o urmă a Prietenului fără urmă în această călătorie găsitu-va 

      al lui Iosif parfum, din solul ceresc demult pierdut, inhala-va 

      el deîndat păși- va... 

      În a IUBIRII VALE spre a trupului suflet cupă ofrandă 

      În al iubirii foc să fii de dor topit, de dor cu zor aruncat de vecie 

      În astă cetate, al extazului gurei de rai ușor e-nălțat-n vecernicie 

      al lumii doritor soare strălucește-n dor neîncetat dor călător 

      al iubirii rubiniu nebun de jar în rezonanță aprins e, viu fior! 

      al iubirii trandafiriu viu fior în dulce armonie aprins e, foc dor! 

      pân la cenușă arde, pân la a rațiunii violet secerare, viu moare. 

      Acu fericitul călător conștiența de sine nu mai are, nu-l doare. 

      și de nimic în afară de El însuși, curcubeul dansează-n soare. 

      nici dalbă ignoranță și albastria cunoaștere, nu simte savoare. 

      nici mugurie îndoială, nici vioria certitudine nu mai adulmecă; 

      a dimineții aurie călăuzire din a noapții cețoase greșeli nu gustă. 

      de bruna necredință, și de alb-auria credință, fuge pe-un alb nor 

      iar alba melodie din cupa otravei, floral balet balsam dulce zbor. 

      al acestei văi orb Drept în veci de veci galbena durere-i surdă 

      Ea Regina ce cioplitu-ia-n suflet cu verde spor puterea-i mută 

      și dacă aburindă durere cântând cu dor zbor nu fi-va cu putință, 

      Dulcineea călătorie dor zbor niciodată nu găta-se-va-n biruință 

      Prin Sângerândul popas, în afară de Iubita, alt gând nu-l doare 

      și în afară de iubita Prietenă, nici un refugiu nu-i poate fi soare 

      o sută de vieți pe calea Celei Iubite, cu veselie sacrifica-va-n foc 

      la picioarele Iubitei, cu fiece pas o mie de capete pune-va-n joc. 

      O, Prietenul meu! Până în Egiptul iubirii, niciodată nu intra-vei 

      la Iosif al Prietenei Frumusețe n-o savura-vei ori adulmeca-vei 

      și până când, precum Iacov, ochii din afară, îndat nu părăsi -vei, 

      iar ochiul ființei interioare portal, tu niciodată, nu deschide-vei, 

      și până când cu focul dragostei, de viu fior-dor-zbor nu arde-vei 

      cu Iubitorul Dorului niciodată prin suflete tu nu comunica-vei, 

      Un iubit de nimic nu se teme și niciun rău apropia de el nu poate 

      rece în al sufletului foc și uscat în al mării sân, pe Cupid scoate. 

      Un iubit, cel ce rece în focul iadului jar se simte etern reînviat, 

      Un cunoscător, cel care uscat în mare viu se simte etern scăldat. 

      Iubirea existența în brațe n-o strânge și viață etern nu cerșește 

      Viața în moarte vede și în rușine slava etern o caută el regește, 

      Nebunia iubirii, a bea pentru a nu muri de dor etern merita-va! 

      omul în marea de sănătate scufunde-se, din plin etern merita-va! 

      Plină de spirit cupa vieții Prietenului,de dor jar plină veșnic fi-va! 

      gâtul în lațul Său prins, Binecuvântat, cu al iubirii jar etern fi-va! 

      Fericit capul ce în praf pe calea iubitei, cu iubire plin mereu fi-va! 

      Și dacă, de Creator regește legat și confirmat cu milostire fi-va! 

      iubitul din ghearele vulturului iubirii, deodat scăpava, intra-va... 

       

      În a CUNOAȘTERII VALE spre a OMULUI SUFLET cupă ofrandă 

      și din cernită îndoială în de nea certitudine ieșiți cu beatitudine! 

      și de la al întunericulului iluziei,alba lumina primiți în plenitudine 

      a iubirii de Dumnezeu alb-curcubeie divină lumină călăuzitoare,  

      Ochii lui interiori deschide-se-vor curcubeu al razelor de soare 

      și în taină cu Preaiubitul său îndelung în suflet tainic discuta-va, 

      el poarta cristalinului adevăr portal în suflet tainic deschide-va. 

      și a evlaviei și a imaginărilor deșarte, ale inimii porți închide-va 

      În al sufletului popas, cu-al lui Dumnezeu decret mulțumi-se-va 

      iar războiul ca pe pace el singur, prin fractali vedea-va pictând 

      în moarte ale vieții veșnice secrete prin suflet găsi-va curgând! 

      Cu ochii dinăuntru și din afară, cu tainele-i în veșnicie valsava 

      la învolburata înviere în ale creației tărâmuri în veșnicie asista-va 

      și din înminresmata sufletelor omului cupă -n dor sorbi-va etern, 

      cu o inimă curată, divina-i înțelepciune cu dor absorbi-va etern, 

      în ale lui bunului Dumnezeu manifestări nesfârșite găsi-va etern 

      într-o picătură de apă ale oceanului secrete contempla-va etern 

      Inima atomului Împarți-va și iată minune, suprem mister etern! 

      În el un soare suflet găsi-va pe dată minune,sublim mister etern! 

      Odată un îndrăgostit fost-a, ce de a sa preiubită despărțindu-se 

      de ani buni, cu dor tot ofta în al depărtării foc jar risipindu-se. 

      De la a iubirii stăpânire grea, inima-i verde de răbdare goală era 

      viața fără ea o batjocură era, odihnă în dorul ei nu-și mai găsea; 

      timpul mistuitu-l-ar, socotea, câte zile, câte nopți lungi durerea, 

      de duhul său trupul obosit, departe de somn pe el tot țintuitu-l-a 

      trupu-i uzat de nesomn îi era, a inimii rană țipăt în doruri valsa 

      pe a cupei prezenței ei, el dăduse o mie de vieți pentru a o gusta 

      dar de folos nu-i fuse, perle de durere în viu râu îl preschimbase. 

      Vracii nici un leac pentru el, nu știau, lacrimi de dor nestoarse; 

      doftorii pentru un bolnav de dragoste, leacuri de doruri nu au 

      decât dacă favoarea celui iubit îl salvează, spasme de jar îi dau 

      de dor al său pom rodul disperării dete,de trăit nu putu-n noapte 

      și al speranței sale foc în cenușă căzu, să fugă vru, în vii șoapte. 

      Din casă deodată ieși și spre piață, pejar îndreptatu-s-a deodată 

      un paznic îl urmă, într-o fugă, urmărindu-l izbucnit-a el pe dată; 

      apoi alți paznici către cel obosit adunatu-s-au, ici-colo fugit-a 

      fiecare trecere interzis-au ei, gemut-a el din rărunchi și plâns-a, 

      „Cu siguranță acest paznic este‘ Izrá’íl, al morții înger ce cântă, 

      asupra mea; sau al oamenilor tiran, ce rău să-mi facă mă caută” 

      celui sângerând cu săgeata dragostei și sufletul plânsu-i-a, dor . 

      ale lui Picioare mai departe dusu-l-au la grădină ajuns-a în zbor 

      la un zid de grădină, mare zidul fiind, îl urcă cu mult zor și spor 

      și-n grădină, cu nespusă durere, uitându-și viața s-aruncă-n dor. 

      Și acolo iubita cu o lampă în mână, își zări al inimii ineluș dorit, 

      căutând, când iubitul sărutat de inimă, dragostea viu și-a privit. 

      Aer în piept trase și mâinile în rugăciune el și le ridicase pe loc 

      strigând: „O Doamne! Dă slavă paznicului, ce mă apără de foc, 

      bogății și viață lungă căci paznicu Gabriel era, pe acest oropsit 

      îndrumându-l; ori Isráfíl era, dând viață acestui biet nenorocit! ” 

      Într-adevăr, cuvintele lui adevărate erau, dreptate secretă găsise, 

      în a paznicului o fata morgana, o mare de tiranie, prin văl zărise. 

      Câte secrete în spatele vălului pitite stăteau pe a iubitei sale vale 

      Noaptea întunecată a absenței-l lumina departe de a grădinii cale 

      lumina reuniunii, conduse un suflet bolnav la vindecătorul inimi 

      Din mânie, gardianul pe el ce setea-l conduse în deșertul iubirii 

      Îl ghidas...dacă iubitul înainte putut-fi-l-ar privi, el pe paznic 

      de la început l-ar fi binecuvântat, pentru el s-ar fi rugat veșnic 

      acea tiranie drept dreptate ar fi apreciat; sfârșitul ocult fostu-i-a, 

      ca luminile Preaiubitei să atingă gemut-a și la început el plâns-a 

      Cei ce în grădina cunoașterii călătoresc,sfârșit de la început văd, 

      ai comuniunii și rugii, pacea în război și prietenia în mânie văd 

      pe aripile asistenței Sufletelor Sfinte, ca ale Prietenului oculte 

      taine dinainte să le vezi,luminile Iubitei să poți atinge ridică-te! 

      „Adevărat, suntem de la Dumnezeu și la El ne vom întoarce”. 

      După ce prin Valea cunoașterii trecut-a, al limitării ultim plan, 

      călătorul vine... 

      În A UNITĂȚII VALE spre a Planetei albastre Suflet cupă ofrandă 

      din a Absolutului cupă bea și la ale Unității Manifestări privește 

      În acest popas, ale pluralității văluri străpunge,aurii zori vestește 

      din lumile cărnii fuge și în cerul auriei singurătății fulg se înalță. 

      cu urechea lui Dumnezeu aude cu al lui Dumnezeu ochi pe viață 

      mâna adevărului din a Abisului mânecă vede și Adevăr grăiește 

      ale puterii secrete dezvăluie, tainele creației divine fin privește. 

      ca intim în altarul Celei Iubite în al Prietenului sanctuar pășește 

      El în sine, laudând pe Dumnezeu, propria laudă el își găsește. 

      nici faimă, nici rang, în numele său nu vede, pe Dumnezeu vede; 

      „toate cântecele de la Rege sunt și fiecare melodie purcede” . 

      Eminenței clar Îi este în tărâmurile ființei, toate ale sale călătorii 

      plăsmuiri văzute, proprie viziune, ale văzutului soare bucurii 

      c-o singură strălucire tuturor lucrurilor deodată luciri dăruiește 

      la dorința Regelui Manifestării, întregii creații lumină dă regește, 

      în fiecare loc, se manifestă și dar în armonie cu ale potențialelor 

      acelui loc își aruncă într-o oglindă disc și forma-și reflectă ușor, 

      într-un cristal focul să apară face, doar oglinzii datorează - se 

      în alte lucruri doar efectul strălucirii sale,nu discul tot arată-se . 

      prin porunca Creatorului, tu observi culorile în fiecare obiect 

      ce văzute devin în armonie și rezonanță cu a naturii din obiect. 

      într-un galben glob razele galben strălucesc, alb razele albe sunt 

      iar într-unul violet sau roșu, raze violet ori roșii manifeste sunt 

      felurite fețe de la obiect sunt, nu de la strălucitoarea rază lumină 

      Dacă un loc de lumină închis fi-va, acoperit, pereți făr de lumină 

      în întregime lipsit de splendoarea luminii fi-va, nu străluci-va 

      suflete bolnave valea cunoașterii în ale pasiunii ziduri, închis-a 

      și cu ignoranță și orbire înnoratu-a și acoperitu-a de a soarelui 

      mistică lumină fost-a și-a misterelor Iubitei; a lucirii Domnului 

      credințe a Mesagerilor, de-a înțelepciunii bijuterie lipsitu-l-au 

      de alb sanctuar și alungați din Ka’bih de închiși ochi fost-au 

      Iat-a oamenilor valoare din această epocă! 

      Omule, O inimă pură ca o oglindă-i; cu strălucirea dragostei 

      și a despărțirii de toți curăț-o, pe El mântuiește-l!a adevăratei 

      lumini solare în el să strălucească și în ai dimineții zori-n al meu 

      suflet clar semnificația vedea-vei „Nici Pământul meu,cerul Meu 

      nu mă conțin, ci inima slujitorului Meu Mă cuprinde curcubeu” 

      în mâna lor viața-și vor lua și în fața noii Iubite, arunca-o-vor 

      Misterele multe sunt dar tomuri suficiente a le scrie nu fi-vor, 

      misterul Celei Iubite a păstra și nici nu pot fi sfârșite în stihuri 

      deși nu mai mult decât un semn. decât un cuvânt, de ajuns va fi, 

      „Cunoașterea este un singur punct,dar ignoranții multiplicat-au” 

      Călător iile pe calea iubirii sunt doar patru: 

      De la creaturi la Adevărat; de la Adevărat la creaturi; 

      de la creaturi la creaturi; de la Adevărat la Adevărat. 

      Un munte ale vizionarilor înflorite ramuri din al vieții- pom  

      și ai vindecătorilor mistici muguri din toate erele omului-pom 

      nu le-am pomenit,copioasă citare din trecut; greșit plăcea-mi-ar 

      căci citatul din cuvintele altora dobândită învățare, nu divin dar 

      atât cât am citat aici este din a obiceiurilor oamenilor respectare 

      dincolo de curtea acestei epistole și după a prietenilor așteptare 

      neacceptarea de a povesti spusele lor, din mândrie nu provine, 

      a înțelepciunii manifestare și din a harului demonstrație ne vine. 

      Și călătorul, după ce planurile înalte ale acestei supreme 

      călătorii, traversat-a intră... 

      În a MULTUMIRII VALE spre a Universului suflet cupă ofrandă 

      Vânturile mulțumirii divine el simte din planul spiritului suflând 

      cu ochiul interior și exterior, în interior percepe vălurile arzând 

      și fără toate lucrurile ziua: 

      „Dumnezeu pe fiecare din abundența Sa, plin îi va compensa”. 

      Din tristețe în fericire, din angoasă în bucurie transforma-va 

      a lui durere și jale spre încântare și răpire cedează acestei văi 

      deși, dinspre exterioara vedere, călătorii pe praf pot locui-n văi 

      dar în interior în înălțimile sensului mistic, tronați sunt în văi. 

      în acest plan călătorul la frumusețea Prietenei, uimit martor e 

      din recompense cu semnificații interioare se hrănesc, din sfinte 

      cupe ale spiritului beau, dar în grădina de mistere, nu intra - vei 

      niciodată buzele pe a vinului nemuritor cupe, tu nu pune - vei 

      din ele gusta-vei, ochii proteja-vei din al mulțumirii vin bea-vei 

      dezlega-vei-te de toate și de El lega-vei-te și în calea Lui viața-ți 

      și sufletu- ți arunca-vei în această lume ca să ai nevoie să uiți: 

      „A fost Dumnezeu și nu a fost nimic în afară de El”. 

      Vede fața Preaiubitei. chiar și în iluzie misterul realității privește 

      Căci vălurile cu oftatul său arsu-a și din enigma Esenței citește 

      și învelișurile cu o singură privire desfăcut-a cu ascuțită privire, 

      la noua creație uită-se cu suflet lucid verități înțelege cu uimire 

      „Și ți-am făcut privirea ascuțită în această zi”. 

      După ce prin planurile de mulțumire pură, călătorit-a, vine 

      În A MINUNĂȚIEI VALE - a Sufletului Unicosului cupă ofrandă 

      în a măreției oceanelor aruncat vede a libertății esență impotență 

      forma bogăției ca sărăcia însăși. ușor minunea-i crește-n esență. 

      Acum cu frumusețea Iubitei; sufletul epuizat-a de muțenie lovit 

      Câți mistici rădăcini de copaci vârtej de mirare, au smuls, obosit 

      cu propria sa viață căci în astă vale călătorul în confuzie,aruncat 

      în ochii celui care atins-a, așa minune, ce uriaș iubită e lumește 

      și îndrăgită e o lume minunată, o nouă creație el etern privește 

      și de la uimire la uimire pierde-se față de lucrările Domnului 

      Unicității dacă ne gândim la fiece lucru creat de Puterea Lui, 

      la un ocean de perfecte înțelepciuni mereu-mereu asista-va 

      și un munte de adevăruri noi și lumi minunate sublim învăța-va 

      Unul dintre fenomenele create visul câte secrete acolo, ascunse 

      câte înțelepciuni păstrate,câte lumi pitite, dormiți cu uși închise 

      dintr-o dată într-un oraș îndepărtat intri ,vezi doar curcubeiele 

      fără ca ochii externi să-ți folosești fără ca să-ți miști picioarele 

      sau trupul să-ți obosești, fără urechile să-ți ciulesti, tu fin auzi, 

      fără limbă, tu vorbești, când zece ani, dispărea-vor în lumea 

      externă chiar la imaginile visate în seară, asista-vei, în lumea 

      externă la multe înțelepciuni-n adevărul promis de gândit în vis, 

      pe care nimeni, în afară de oamenii din astă vale, în adânc abis 

      nu le poate înțelege, ce este astă lume, unde fără ochi, ureche, 

      mână,și limbă un om le folosește pe toate? E fără de pereche! 

      cum se face că în astă lume văzut-ați astăzi efectul unui dus vis 

      văzut în lumea somnului în urmă cu zece ani? O minune de vis! 

      în seamă luați diferența dintre aste două lumi și ascunse mistere 

      încât la confirmări divine să puteți ajunge a pătrunde mistere 

      și la cerești descoperiri și-n regiunile sfințeniei să intrați-n plan 

      la perfecțiunea creației omului reflectați și la faptul că ăst plan 

      și stări îndoite și ascunse în el. Tu formă slabă, nu te risipiv-ei 

      Când în tine universul este pliat? a animalului stare risipiv-ei 

      să lucrezi până când semnificația umanității la la mal ieși-va. 

      inima locuința eternelor taine,casa fanteziilor trecătoare nu fi-va 

      comoara vieții tale prețioase cu această lume ce repede trece! 

      Tu vii din a sfințeniei lume- nu-ți lega inima de pământ- nu trece 

      Un locuitor în curtea apropierii tu ești - nu alege patria prafului! 

      După ce vârfurile înalte ale uimirii, escaladat-a călătorul ajunge 

      În A SĂRĂCIEI ADEVĂRATE ȘI NIMIC ABSOLUT VALE - 

      a Iubirii veșnice a sufletului Creatlui cupă ofrandă 

      Acest popas moartea de sine e, ființa săracă e în sinele create 

      și bogată în Cel Dorit, Sărăcia - sărac în lucrurile lumii create, 

      ale lumii lui Dumnezeu bogate în lucruri, când adevăratul iubit 

      și devotat prieten la prezența Preaiubitei, ajunge la Cel Preiubit 

      și focul inimii iubitului aprinde-va, un jar și vălul arde-va aevea 

      de la inimă la piele, tot aprins fi-va, arde-va tot, dar nu Prietena 

      Când splenditele calități ale Vechiului Zilelor, vi s-au dezvăluit, 

      Trecătoarele calități ale celor pământești Moise arsu-le-a subit. 

      Cel care această poziție atins-a de tot ce e lumesc este sfințit. 

      cei care la marea prezenței Lui venit-au, la al soarelui asfințit. 

      Niciunul dintre ale astei lumi perisabile lucruri să nu posede! 

      Fie de bogăție exterioară sau personale opinii, să nu posede! 

      Căci orice limitate creaturi de propriile lor limite sunt orbite 

      și tot Adevăratul sfințit din limite fără de sfârșit sunt hrănite 

      să fie profund meditat cpentru a intenția a clarifica putea-vor 

      „Cei drepți o cupă de vin, la fântâna de camfor putea bea-vor” 

      O, prietene, cu suflet și inimă toate cântecele spiritului ascultă 

      și ca ochii tăi păstreze-le, toate cupele înțelepciuni ce-ncântă 

      că cerul primăverii, pe pământene inimi veșnic viu nu ploua-va 

      și harul Celui Atotputernic niciodată doar liniștit în veci nu fi-va 

      și pentru fiecare epocă o porțiune de înțelepciune este destinată 

      și o recompensă separată, în egală măsură fiecăruia-n dor dată! 

      O, fiule! Nu orice mare, doar pentru tine, albe - negre perle are; 

      nu orice ramură, doar pentru tine, mereu înflori-va-n etern soare 

      și nici vie privighetoare,doar pentru tine etern pe ea nu cânta-va 

      înainte ca-n paradisul mistic privighetoarea pe veci repara-se-va. 

      în grădina lui Dumnezeu, întai ea cânta-va, dansa-va, zbura-va 

      și ale dimineții cerești raze sinuos valsa-va, picta-va, ciopli-va 

      ale misticului paradis, la-l Adevărului Sursă ,Unic Etern Soare 

      să se întoarcă-n centrul, sufletul Alb-Auriu din Abisu-n Mișcare 

      Ca în a lumii muritoare grămadă de praf, parfum din grădina Sa 

      veșnică viu trăiască-n umbra oamenilor din praf din grădina Sa 

      Această haltă cea mai înaltă atinge-vei,la ceresc plan ajunge-vei, 

      atunci cu mult dragoste la Iubită uita-vei-te si de orice uita-vei, 

      Un văzut sfârșit n-au, doar cei ce în lumea spatiu- timp coboară 

      confirmarea nevăzută asupra ai sufletului călători divin pogoară 

      Păzitorul Cauzei-i ajută ca aceste șapte cupe-văi în șapte pași, 

      să poată traversa în șapte respirații, sau în una singură fără pași 

      Doar dacă bunul Dumnezeu voi-va și dori-va! Și acesta-i 

      „harul Său pentru slujitorii Săi pe care îi place ”. 

DIN ACEEAŞI SECŢIUNE

Editorial

Citeşte toate articolele din Editorial

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

Dtlawyers
Apanova
BTPay
Cotaţii Emitenţi BVB
Cotaţii fonduri mutuale

Curs valutar BNR

13 Apr. 2021
Euro (EUR)Euro4.9225
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.1367
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian4.4720
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.6963
Gram de aur (XAU)Gram de aur229.6754

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

FINANCIAL FORUM 2021
Pagini Aurii
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro