Apucătorii
Cornel CodiţăZiarul BURSA #Editorial / 6 iulie 2018

Aşezată natural în maniheismul ei ireductibil, bunica nu cunoştea decît două feluri de oameni: buni şi... ceilalţi. Undeva, în profunzimea sufletului, păstrăm cu toţii nestemata Bunătăţii, credea ea cu tărie, doar că unii, din motive pe care viaţa nu oboseşte să le înmulţească şi să le aştearnă înaintea fiecăruia, aleg, ori sunt împinşi pe căile cele rele. Căile erau rele, cu siguranţă; despre oameni, însă, nu putea să spună ea cum sunt. Adevărul despre om îl ştie doar Cel de Sus! Ea ştia care sunt oameni buni şi cîteva categorii precise în care se aşează... ceilalţi. Fiecare după fire, ori nărav. Ăsta, maică, e apucător! Nu era o etichetă menită neapărat să înjosească, ori să jignească, nu era nici o sentinţă morală absolută, ci mai degrabă o prevenire. Să ştii cu cine ai de a face şi la ce să te aştepţi de la el!