Editorial

20 septembrie 2018

Lumea fără PSD

Omul se învaţă cu orice! Pînă la un punct, este un exerciţiu util de adaptare. Dincolo de el, însă, se instalează tiranică starea de anormalitate, în cazul omului, pînă la totala dezumanizare. Experimentele de psihologie socială (Milgram Experiment, Yale, 1963; Zimbardo Stanford Prison Experiment, 1971; Zimbardo, The Lucifer Effect: Understanding How Good People Turn Evil, 2007) au arătat convingător că nu avem control asupra aces-tui punct critic; cu alte cuvinte, nimic din interior, raţiune sau simţire, nu ne spune clar, fără dubiu, nu ne atrage atenţia ca o alarmă, cînd am trecut dincolo de el. Consecinţele sunt profunde, nu doar în plan etic, ci şi al acţiunii sociale. Ele ne ajută să înţelegem de ce în politica din România lucrurile sunt atît de greu de modificat... în bine, desigur! În rău, se duc singure... de la sine!

Referendum pre-fraudat, boicot garantat!

Acum ceva ani circula prin târg o expresie. Un referendum ar fi fost "pre-fraudat". Atunci ideea mi s-a părut absurdă. Acum însă, trăim în plin absurd. Aşa că ne adaptăm vocabularul. Nu sunt sigur ce înseamnă "pre-fraudat" şi suspectez că nimic raţional. Însă sunt sigur că referendumul anunţat de socialişti este "pre-fraudat", tocmai pentru că nu are nimic raţional.

Opţiunea nucleară

De ce atâta grabă? De ce trebuie organizat referendumul pentru familie acum, pe 7 octombrie? Şi toate acestea prin încălcarea statului de drept? Nu faptul că este limitarea expresă a unei libertăţi este dovada că iliberalismul nu mai este doar un spectru, ci o realitate în România ne interesează în acest articol. Argumentele etice, filosofice sau ideologice sunt importante, dar acum sunt reduse la un zgomot de fond.

OPINIA DE LA ANTIPOZIReprezintă multinaţionalele un rău? Poate, dar unul absolut necesar!

Zilele trecute, un prieten mi-a trimis articolul scris de un profesor, fost secretar de stat, director la institutul de economie al Academiei Române, cu titlul: "NU ne-am vândut ţara, am distrus-o singuri".

POLITICA ÎNTRE DISCURS ŞI PARCURS (II)Limitele paradigmei "Pinocchio"

Poate aţi observat, poate nu, politica de astăzi evoluează hotărît în limitele paradigmei "Pinocchio". Transpoziţia o fac două elemente esenţiale din lumea miraculoasă a neastîmpăratei păpuşi de lemn, devenită un şi mai neastîmpărat, neascultător, băieţel.

În primul rînd, raporturile dintre electoratul de azi şi clasa politică seamănă ca două picături de apă cu relaţia dintre Pinocchio şi cuplul Vulpe-Cotoi. Pinocchio are cîţiva galbeni, cîştigaţi cu efort şi riscuri, pe care cei doi vor să pună mîna, negreşit. Drept pentru care au şi o reţetă miraculoasă: Pionocchio este "sfătuit", cu mult zel, să pună banii în pămînt, în "Cîmpia minunilor", pentru ca din ei să răsară, apoi, copăcei cu încă şi mai mulţi bani pe ramuri, făcîndu-l mai bogat. În realitate, o stratagemă "de doi bani" construită pe divorţul total dintre discurs şi parcurs, posibilă doar cu concursul necenzuratei credulităţi a lui Pinocchio. Uşor de recunoscut, bănuţii din mîna lui Pinocchio sunt voturile din mîna electoratului, iar stratagema vulpilor şi a cotoilor politicii constă în a convinge alegătorii să îşi îngroape voturile într-o urnă anume cu promisiunea că, după aceea, vor primi în schimb încă şi mai mult decît au pus în pămînt. O promisiune niciodată ţinută, de nici un cuplu vulpe-cotoi, indiferent de culoarea ideologică în care s-ar fi vopsit.

1 Euro5.0719

1 Fr. elveţian5.4257

BNR

1 Liră sterlină5.8251

BNR

1 Dolar SUA4.3138

BNR

1 Gram Aur507.0444