03 iulie 2012
 
Fotbalul este mai mult decât un sport, a devenit un fenomen social și o industrie. În funcție de unghiul din care e privit dreptunghiul verde populat de 22 de jucători poate reprezenta plăcere pură, ambiție nemăsurată sau doar o grămadă de bani care se deplasează înainte și înapoi.
 
Fără să fi descoperit mașina timpului, în ziua finalei Campionatului European am reușit să asist în direct la o scurtă istorie a fotbalului de la origini până în prezent. Am plecat de la pasiune și atât și am ajuns la pasiune și o industrie de miliarde de euro. Opt meciuri de fotbal, șapte la fața locului, unul la TV, reprezintă un veritabil maraton. Am văzut fotbaliști de aproape 50 de ani, care nu au câștigat nici măcar un leu în peste 30 de ani de carieră și jucători plătiți cu peste 5 milioane de euro pe an. Am văzut copii săraci stând ore în șir în arșița câmpiei pentru un strop de fotbal și copiii fotbaliștilor milionari ai Spaniei bucurându-se nevinovat de un succes pe care îl vor înțelege puțin mai târziu.
 
Așa cum se cade voi începe cu sfârșitul, finala Euro 2012. Au jucat Spania și Italia, într-o traducere contabilicească a sumelor de transfer am avut 658.000.000 euro contra 296.100.000 de euro. Matematica a învins clar, dacă diferența dintre cele două sume este de aproape 400.000.000 de euro, pe tabela de marcaj, unde nu încap atâtea zerouri, diferența a fost de 4 goluri. Dacă forțăm puțin limitele aritmeticii diferența dintre cel mai scump fotbalist italian, De Rossi (30.000.000 euro), și cel mai "prețuit" spaniol, Iniesta (65.000.000 euro), bate undeva spre o cifră care la rotunjire ar începe tot cu 4. Pentru tot acest spectacol la care am asistat în ultimele 3 săptămâni în 31 de episoade, Polonia și Ucraina au cheltuit împreună peste 30 de miliarde de euro. Parcurgând aceste cifre s-ar putea spune că fotbalul depinde exclusiv de bani, că o criză economică prelungită l-ar putea ucide. Din fericire, răspunsul este nu. În locuri care nu au figurat și nu vor figura niciodată pe harta industriei fotbalistice, acest sport este iubit și gratis.
 
Revenind la începutul zilei de duminică, câteva sute de oameni, în mare parte locuitori ai mediului rural, care știu care e valoarea kilogramului de pământ, au organizat o competiție fotbalistică, care a început la răsăritul soarelui și s-a încheiat la apus, așa cum se petrecea pe câmpiile britanice în vremea nașterii fotbalului modern. Cupa Legumicultorilor a strâns la startul ei 8 echipe din sate de pe văile Argeșului și Neajlovului (Puntea de Greci, Vișina, Ionești, Ungureni, Valea Mare, Răscăeți, Morteni), jumătate din numărul formațiilor prezente la startul Campionatului European. Fotbal curat, fără bani, doar din pasiune. Cum publicul și combatanții meritau și un bonus, nu e puțin lucru să stai peste10 ore în plină arșiță, un mic, o bere sau un suc au reprezentat singurele forme de dopaj acceptate. Aveam să constat pe parcursul zilei că acestea se vor transforma și în prime de joc, evoluția fiind una logică, în primele ore s-a jucat doar din plăcere, pe la prânz au apărut primele în bere, mici, cârnăciori și pastramă iar mai spre seară au intrat în scenă, la câteva mii de kilometri distanță, și vagoa-nele de bani.Ca un simplu amănunt, fiecare fotbalist spaniol din lotul care a participat la Euro va fi premiat de federația națională cu câte 300.000 euro.
 
Cum fotbal fără politică nu se poa-te, spectatorii-legumicultori, scăpați de grijile votului local au putut să-și laude primarul sau să-i înjure pe cei de la centru fără să fie bănuiți că au fost proaspăt mituiți. Chiar și condamnarea lui Adrian Năstase poate fi comentată altfel după ce întreg dosarul e trecut prin filtrul unei blonde cu guler de trei degete. La Kiev, tribuna oficială a fost luată cu asalt de prinți și președinți, aici eticheta impunând niște discuții mai puțin lovite de aripa sincerității și de veselia berii reci. Că europeanul ce tocmai stătea se încheie nu își definise pe deplin eroii s-a văzut și pe terenul de joc de pe malul Neajlovului, unde defilau sub acoperire un Jair, un Hagi, Zubizaretta, Maradona sau Romario, în funcție de calitățile tehnice și de cât de mult se expuseseră la soare combatanții. În final, un sat cu nume de fruct a câștigat Cupa Legumicultorilor și o țară celebră pentru coridele sângeroase a impus roșul drept culoare oficială a Europei fotbalistice.
 
Ca multe alte lucruri, fotbalul poa-te fi practicat cu sau fără bani, important este să existe pasiune. 
 
  DAN NICOLAIE