Inundaţie uriaşă în Groenlanda, se rescriu regulile climatice

Într-o zonă izolată din nordul Groenlandei, unde temperaturile se menţin mult sub zero şi gheaţa pare eternă, o echipă internaţională de cercetători a documentat un eveniment geologic şi climatic fără precedent. O inundaţie masivă produsă în 2014, ascunsă privirii umane timp de un deceniu, a generat un crater imens sub calota glaciară - o dovadă vizibilă a forţei ascunse cu care se modifică planeta. Conform Agenţiei Spaţiale Europene (ESA), citată de DPA, aproximativ 90 de milioane de metri cubi de apă provenită din topirea gheţii au erupt prin calotă în doar 10 zile - un volum echivalent cu debitul cascadei Niagara într-un interval de nouă ore. Studiul, publicat recent în prestigioasa revistă Nature Geoscience, a fost coordonat de cercetători de la Universitatea Lancaster şi Centrul pentru Observare şi Modelare Polară din Regatul Unit.

• Craterul ascuns: un impact devastator în inima gheţii

Fenomenul a creat un crater cu o suprafaţă de 2 kilometri pătraţi şi o adâncime de 85 de metri, înconjurat de blocuri de gheaţă sfărâmate şi crăpături profunde. Aceste urme ale distrugerii au surprins chiar şi pe cei mai experimentaţi cercetători. „Când am văzut prima dată acest lucru, pentru că era atât de neaşteptat, am crezut că există o problemă cu datele noastre. Cu toate acestea, pe măsură ce am aprofundat analiza, a devenit clar că observam o inundaţie uriaşă de apă care a ieşit de sub gheaţă”, a declarat Jade Bowling, coordonatorul echipei. Eroziunea generată de apă a fost atât de puternică încât a dislocat coloşi de gheaţă înalţi de 25 de metri şi a provocat daune structurale considerabile în stratul glaciar. Evenimentul a avut loc într-o regiune considerată anterior complet îngheţată, unde mişcările bruşte de apă erau considerate improbabile, dacă nu imposibile.

• Apa se mişcă „în sus”: o inversare a paradigmei ştiinţifice

Cercetarea modifică o ipoteză de bază din glaciologie. Până acum, se credea că apa de topire pătrunde din suprafaţa gheţii spre bază şi apoi se scurge lent spre ocean. Noile date arată că, în anumite condiţii, această apă poate ieşi din adâncuri, străpungând stratul gros de gheaţă şi ieşind la suprafaţă. Această descoperire are implicaţii majore pentru înţelegerea stabilităţii calotelor glaciare, într-un context climatic tot mai instabil. Apa provenită din topirea gheţii, accentuată de creşterea temperaturilor globale, are potenţialul de a destabiliza zone considerate anterior sigure şi inactive.

• Un semnal de alarmă pentru viitorul Arcticii

Zona arctică se încălzeşte într-un ritm de până la patru ori mai rapid decât restul planetei, ceea ce creşte riscul apariţiei unor fenomene similare în viitor. Volumul tot mai mare de apă topită de la suprafaţă poate pătrunde în adâncimea gheţii şi declanşa astfel de inundaţii subglaciare bruşte.

„Această descoperire deschide o nouă dimensiune în cercetarea polară şi obligă comunitatea ştiinţifică să regândească modelele privind evoluţia calotelor glaciare”, subliniază autorii studiului. În plus, se ridică întrebări esenţiale privind impactul global al unor astfel de evenimente, de la creşterea nivelului mării până la schimbările în circulaţia oceanică.

Cercetătorii vor trebui acum să stabilească cât de frecvente sunt aceste evenimente şi în ce măsură pot afecta pe termen lung structura calotelor glaciare şi stabilitatea climatică globală. Craterul din Groenlanda nu este doar o rană în gheaţă, ci un avertisment grav, care arată că efectele schimbărilor climatice pot fi bruşte, neaşteptate şi cu urmări greu de anticipat. Explorarea şi monitorizarea zonelor polare devin astfel nu doar o prioritate ştiinţifică, ci o necesitate pentru viitorul planetei.