Abonament gratuit
Videoconferinţa “Antreprenoriat fără gen”Videoconferinţa “Antreprenoriat fără gen”

PLASAMENTE ALTERNATIVETrăiri pascale

Marius Tiţa
Ziarul BURSA #Investiţii Personale /

Alexandru-Antioh Manu Sibiceanu. Regăsire

Alexandru-Antioh Manu Sibiceanu. Regăsire


Marius Tiţa

În ultimul timp, am prezentat pos­tările pe cea mai cunoscută reţea de socializare ale pictorului Sorin Ilfoveanu, care spunea că o pictură cu semnătura sa, vândută la licitaţie, este "un fals". Iată şi poziţia oficială primită de la casa Artmark, pe care o prezentăm ca atare: "Referitor la postarile domnului Ilfoveanu, şi noi am primit mai multe întrebări în decursul ultimelor zile pe tema consideraţiei domnul Ilfoveanu că acea lucrare ar fi fost falsă, dar am preferat să le răspundem în privat. Tot aşa cum am şi eliminat răspunsul nostru la prima postare acuzatoare a domnului Ilfoveanu - tot din dorinţa de a evita o polemică publică cu un artist a cărui operă o admirăm şi promovăm. Cu aceeaşi părere de rău formulăm şi acest răspuns, cu speranţa că într-o zi ne vom întâlni cu domnul Ilfoveanu şi vom dezbate subiectul direct şi serios, fără medierea social media, improprie în situaţii delicate ori profesionale. Considerăm lucrarea marginalizată de domnul Ilfoveanu, în postările sale, drept autentică, o versiune a acesteia fiind publicată pe websiteul artistului. Să ne limităm la enumerarea câtorva fapte: suntem la a 4-a asemenea situaţie cu domnului Ilfoveanu, când dânsul contestă autenticitatea unor lucrări puse în vânzare prin licitaţie, fie de către persoane care le-au primit cadou, fie aparţinând unor perioade pe care dânsul le consideră nereprezentative - ori pur şi simplu lucrări al căror nivel de realizare l-a considerat nereprezentativ. Formulările domnului Ilfoveanu au fost în această privinţă explicite: dacă nu vom retrage de la vânzare aceste lucrări, va susţine că sunt neautentice. Am explicat de fiecare dată că nu putem refuza lucrări în licitaţie, dacă acestea au fost dobândite legal de colecţionari, fie primite cadou sau cumpărate de la dânsul. De fiecare dată am rugat colecţionarul care punea în vânzare lucrarea să discute cu domnul Ilfoveanu şi să îl împace. Ne amintim în această privinţă o situaţie: un telefon pe care l-am primit din partea domnului Ilfoveanu, în 2014, când ne-a recunoscut, cu jumătate de gură, că s-a înşelat, că într-adevăr făcuse cadou o lucrare doamnei X, prietenă de familie, care îl sunase contrariată să afle de ce contestă autenticitatea lucrării pe care o primise. Într-un context mai larg, al multelor discuţii pe tema supărărilor repetate ale maestrului Ilfoveanu, cu privire la estimările conservative stabilite de specialiştii casei pentru picturile sale, atunci când acestea erau admise în licitaţiile de artă contemporană organizate de casa de licitaţie - "ruşinos de mici", "mult sub preţurile la care vinde din atelier", "sub estimările date pentru lucrări realizate de elevi ai săi", "îl facem de ruşine" etc. Şi probabil ar fi bine să ne oprim aici cu relatările, care de altminteri nu ar fi trebuit să fie destinate publicului larg, ci cel mult unei discuţii private, având în vedere că unele lucruri mai bine rămân nespuse/neamintite. Îl rugăm respectuos pe maestru să ne ierte pentru aceste dezvăluiri şi i-am promite să nu mai primim la vânzare lucrări ale dânsului, încât "să nu îi stricăm cota", însă regulile de funcţionare a licitaţiei publice de artă ne-o interzic. Este o piaţă pe care colecţionarii trebuie să poată, în continuare, să vândă liber lucrări achiziţionate sau, altminteri, dobândite legal, admiţând, astfel, că probabil vor reapărea în piaţă lucrări de o calitate artistică diferită, din perioade diferite, de valori diferite ".

Suntem în clipa trăirilor pascale, desfăşurate în momente extrem de complexe. După atâta timp, oamenii încă se trezesc cu gândul că a fost un coşmar şi, de fapt, totul este ca înainte. Văd săpunul aproape consumat şi măştile pregătite de a fi puse pe faţă în loc de machiaj, află ştiri despre o stare stranie, o luptă cu un inamic nevăzut, dusă cu arme şi tehnici din arsenalul medical.

Am aflat că totul se mută în online, în virtual, pe calculator. Perfect, am zis, nu ne deranjează, asta făceam şi până acum. Copiii sunt confuzi, până acum le puneam cronometru la tabletă, acum e la liber, staţi cât vreţi, că altceva nu aveţi de făcut. Deşi am fi zis că se poate sta 24/24, 7/7 pe internet, iată că nu este aşa. Ne este dor de afară, mai ales că a venit şi primăvara, minunatul anotimp când natura revine la viaţă după o iarnă care a ţinut-o în casă. Fac abstracţie că iarna izolării ţine trei luni, cel puţin calendaristic, dar una a trecut deja, alta tocmai a intrat în funcţiune, iar a treia nu este obligatoriu să existe.

Nu este simplu să stai acasă, deşi mulţi ne-am dorit să facem asta cât mai mult, ca semn de normalitate într-o societate dezvoltată, evoluată, beneficiară a minunilor realizate de om în ultimul timp. Nu trebuie să ne simţim vinovaţi că am dorit şi chiar am trăi bine, este normal aşa. Sunt multe efecte negative ale acestui mod de viaţă, cum ar fi poluarea şi invazia plasticului, dar covidul nu rezolvă nimic din acestea, tot noi trebuie să le luăm pe fiecare, treptat şi fără făţărnicie, şi să găsim soluţiile deştepte. Acum utilizăm şi aruncăm mai mult şi mai periculos, plasticul ne înconjoară, ba chiar ne îmbracă protector, dar nimeni nu mai este deranjat. La un moment dat se va termina şi această situaţie, fabricile de măşti vor redeveni fashion branduri, dar este foarte important dacă toate aceste eforturi au fost degeaba sau am învăţat ceva, tot cugetând în izolare.

În 2008, aflam că, în chineză, criză înseamnă un nou început. Ar trebui acum să ne temem că situaţia plecată din China nu se numeşte criză, ci virus? Criza cu care ne confruntăm este incredibil de complexă. Când economia se îmbolnăveşte, îi dăm un tratament şoc cu miliarde de miliarde şi o punem la consum, că face bine la circulaţie, circulaţia banilor. Acum, când se îmbolnăvesc oamenii, efectele se răspândesc cu grăbire spre toate domeniile, ca uleiul pe apă. Spitalele sunt pline, fabricile goale. Goale sunt şi aeroporturile, gările, oraşele, uzinele, străzile, teatrele şi muzeele, sălile de concerte şi bibliotecile, restaurantele şi sălile de conferinţe, galeriile de orice fel.

Am zice că spiritualul se regăseşte cel mai bine în lumea virtuală. Vezi un teatru şi eşti mulţumit, asculţi un concert şi-ţi trece, vezi o poză şi pictura e ca şi a ta. Desigur, nu este chiar aşa şi nu poate fi o schimbare de paradigmă aici. Concerte şi teatre înregistrate avem de mult timp, dar asta nu a făcut să dispară cele reale. Apariţia filmului nu a distrus teatrul, fotografia nu a înlocuit pictura iar e-bookul nu a omorât tiparul. La fel, poza nu poate înlocui originalul, chiar dacă este persoana iubită sau o operă de artă. Desigur, în vizual au apărut tot felul de tehnici, care dizolvă orice limită, programe în stare de orice, dar nimic nu poate înlocui magia unei tuşe de penel, cu toate întâmplările şi paradoxurile sale, cu aşa-zisele imperfecţiuni care sunt, de fapt, minunile creaţiei artistice, atmosfera unui concert, fiorul unei piese de teatru jucate pe scenă ca acum mii de ani sau experienţa unui muzeu.

La fel şi cu comerţul de artă. S-au creat imperii pe comerţul electronic, sumele sunt impresionante, totul este incredibil de simplu. Şi pe piaţa de artă, comerţul continuă online, sub toate formele, mai ales prin licitaţii, dar şi cele mai mari târguri internaţionale de artă s-au repliat în online, aducând în virtual marfă de artă de miliarde de dolari sau euro. A fost un moment de entuziasm, de susţinere a iniţiativelor tradiţionale, de renume, fiecare dintre expozanţii online din virtualele târguri gen Art Basel având propriul site cu buton de cumpărături. Dar, totul este provizoriu, până la urmă vom reveni în săli şi galerii, în muzee, pentru că este esenţial contactul cu opera de artă, cu materia transformată în senzaţie spirituală şi act de cultură.

Omenirea va renaşte pentru că, acum aproape două mii de ani, Mântuitorul a fost răstignit şi a înviat a treia zi după Scripturi. Aceasta este lecţia Paştilor, eternă şi adevărată, fie că o trăim între zidurile bisericii, virtual sau în sfinţenia templului interior care suntem fiecare dintre noi.

Opinia Cititorului

Acord

Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro
Cabinet de avocatTMPS