A patra revoluţie industrială şi impactul său asupra forţelor armate (II)

MARC-ANDRÉ RYTER
Ziarul BURSA #Companii /

A patra revoluţie industrială şi impactul său asupra forţelor armate (II)

Implicaţiile cu privire la apărare şi la forţele armate

Folosirea tot mai frecventă de către forţele armate a tehnologiilor de vârf nu reprezintă în sine ceva nou. Noţiunea de război în reţea (network centric warfare/ netword enabled operations) a fost deja integrată în cadrul forţelor armate ale majorităţii statelor, la scări diferite, de câţiva ani. Iniţial, era vorba despre legarea diferitelor componente ale forţelor şi punerea la dispoziţia militarilor de legături rapide şi multiple cu diferite tipuri de senzori (drone, sateliţi etc.).

Cum sectorul apărării nu mai reprezintă motivul principal al evoluţiilor tehnologice, va trebui să se adapteze inovaţiilor venite dinspre industria civilă.

Evoluţiile actuale vor necesita o adaptare a forţelor armate, pentru ca acestea să fie pregătite să facă faţă posibilelor surprize strategice. Cum sectorul apărării nu mai reprezintă motivul principal al evoluţiilor tehnologice, va trebui să se adapteze inovaţiilor venite dinspre industria civilă. Aceas­tă adaptare va viza însuşi nucleul capacităţii de apărare şi nu va fi doar o urmare a evoluţiei tehnologiilor folosite în prezent; ea va permite depăşirea sistemului C4ISTAR actual, în principal datorită dezvoltării dimensiunii informaţionale şi automatizării mai accelerate. Importanţa stăpânirii informaţiei va deveni tot mai semnificativă, cu scopul de a stabili şi de a păstra o superioritate operaţională relativă12.

Capacitatea de a alege şi de a lua decizii mai bune şi mai rapide decât adversarul, rămânând totodată protejaţi de informaţiile false şi de manipulările de sisteme, este aşadar crucială.

Superioritatea în domeniul informaţiei trebuie să permită asigurarea anumitor avantaje pe teren, precum capacitatea de a suprinde adversarul, disponibilitatea şi gradul de adecvare a mijloacelor, viteza de acţiune sau flexibilitatea de reacţie. Capacitatea de a alege şi de a lua decizii mai bune şi mai rapide decât adversarul, rămânând tot­odată protejaţi de informaţiile false şi de manipulările de sisteme, este aşadar crucială. Noi sisteme, capabile de a conecta dispozitivele de captare, sisteme care iau decizii de comandă, sisteme de control şi sisteme de arme automatizate sau autonome sunt în curs de dezvoltare şi vor fi introduse într-un final printre dotările forţelor armate. În plus, vor fi conectate şi sisteme care permit evaluarea permanentă a situaţiei, pentru îmbunătăţirea comenzii. Şi totuşi, chiar dacă aceste reacţii sunt mai rapide şi mai precise, automatizarea deciziei în domeniul militar şi faptul că dispozitivele pot fi pro­gramate pentru a purta o luptă în mod autonom rămân subiecte sensibile, în principal din cauza aspectelor etice.

Tot mai frecvent, inovaţiile generate de cercetările civile au impact asupra domeniului militar şi implică ris­curi şi noi vulnerabilităţi. Există deci o inversare completă în privinţa costurilor cercetării, dezvoltării, producţiei şi exploatării. Şi totuşi, tehnologiile preluate de domeniul militar sunt în principiu adaptate cu scopul îmbunătăţirii securităţii, fiabilităţii şi rezistenţei lor.

Din punct de vedere militar, există mai multe aspecte care trebuie luate în calcul cu prioritate. Evoluţia tehnologiilor va permite o utilizare sporită, atât din punct de vedere calitativ cât şi cantitativ, a unor noi dimensiuni, în special spaţiul şi zonele maritime adânci. Apoi, analiza unei cantităţi mai mari de informaţii într-un termen mai scurt va crea un avantaj, permiţând ajustarea în permanenţă a acţiunilor tactice şi comanda vehiculelor interforce. Se va produce şi o îmbunătăţire a înţelegerii câmpului de luptă (battlespace awareness) care va fi determinată de un grad mai ridicat de transparenţă, în ciuda măsurilor contrare care vor fi cu siguranţă dezvoltate. Sistemele vor putea să recunoască mai uşor poziţiile, dispozitivele şi deplasările trupelor. În fine, susţinerea şi coordonarea inter-armelor vor fi îmbunătăţite, muniţiile vor deveni mai inteligente, cu mai puţine daune colaterale. Acest lucru va constitui un avantaj mai ales în mediul urban, la utilizarea unei strategii hibrid în care civilii sunt amestecaţi cu combatanţii şi unde aceştia din urmă sunt dificil de identificat.

Însă vor exista şi consecinţe negative. Un adversar va avea mai multe posibilităţi de a influenţa şi perturba comanda militară a adversarului pe toate planurile; acesta poate afecta senzorii tot mai numeroşi de pe reţeaua de comunicare, dar poate acţiona şi direct asupra sistemelor de comandă sau asupra furnizorilor externi de care depind tot mai mult forţele armate. Adversarul va putea avea posibilitatea să ajungă la informaţii-cheie şi să le modifice, pentru a crea o imagine falsă asupra situaţiei. Protecţia sistemelor constituie deci o necesitate absolută, iar o singură eroare de manipulare poate deschide o breşă pentru adversar. Această protecţie va fi întărită prin utilizarea de tehnologii de verificare (crosscheck) bazate pe inteligenţă artificială, şi care vor deveni indispensabile. Datorită complexităţii sistemelor care vor lega numeroase echipamente şi vor implica multe programe, cu conexiuni şi puncte de intrare multiple, aplicaţiile militare vor fi în special vulnerabile la disfuncţii dintre cele mai diverse şi la perturbări.

Folosirea noilor tehnologii devine necesară şi chiar indispensabilă, căci cantitatea informaţiilor disponibile pentru luarea unei decizii corecte a crescut exponenţial. Folosirea de strategii hibride creează o nevoie mai mare de informaţii; procesul aflării de informaţii despre ce se întâmplă devine mai dificil. O imagine mai precisă a câmpului de luptă este necesară pentru a identifica încontinuu noile nevoi de informaţii. Se pune problema aflării dacă toate informaţiile disponibile vor putea fi analizate în mod pertinent şi la termenele necesare şi dacă informaţiile relevante vor putea fi identificate în cadrul unui nor format dintr-un număr aproape infinit de date. Riscul de a se pierde în detalii, de nu a putea diferenţia între informaţii şi de a recurge la o automatizare a triajului, care în sine ar fi putea fi eronată, este foarte ridicat.

Folosirea noilor tehnologii devine necesară şi chiar indispensabilă, căci cantitatea informaţiilor disponibile pentru luarea unei decizii corecte a crescut exponenţial.

Digitalizarea va avea un impact major asupra tuturor fazelor ciclului OODA (observare, orientare, decizie, acţiune), întrucât noile tehnologii sprijină totalitatea activităţilor dezvoltate în fiecare etapă a ciclului13. În special, observarea va fi făcută prin integrarea mai multor date, orientarea va putea fi bazată pe simulare, decizia pe numeroase instrumente ajutătoare, iar acţiunea pe o sursă de comandă digitală. În plus, îmbunătăţirea comunicării, schimbului şi prelucrării informaţiilor va avea consecinţe cu impact până în liniile de aprovizionare.

"Biosfera", adică ceea ce se întâmplă în interiorul corpurilor combatanţilor, va deveni un spaţiu care se va bucura de tot mai multă atenţie în context militar.

Noile tehnologii nu se vor aplica doar dispozitivelor, ci şi combatanţilor. Capacităţile de luptă ale acestora se vor putea îmbunătăţi prin intermediul unor măsuri tehnice şi chimice. Progresele biologice vor permite o mai bună rezistenţă la durere, la frică şi la stress. "Biosfera", adică ceea ce se întâmplă în interiorul corpurilor combatanţilor, va deveni un spaţiu care se va bucura de tot mai multă atenţie în context militar.

Angajarea roboţilor în forţele armate, ca şi în domeniile non-militare, trebuie, înainte de toate, să-i scutească pe soldaţi de sarcini periculoase, murdare şi repetitive14, precum şi în domenii în care nevoia de comandă este limitată şi chiar absentă. Bineînţeles, roboţii prezintă avantajele de a nu fi sensibili la oboseală, de a garanta o mai bună precizie şi de a avea o forţă mai mare decât a oamenilor, însă şi aceştia au nevoie de tehnicieni pentru întreţinere şi au limitele lor atunci când vine vorba despre reacţiile la schimbări, lucru ce îi limitează în situaţii de luptă. De aceea, roboţii oferă perspective foarte bune cu precădere în domeniul logistic (mai ales pentru mentenanţă) şi în transporturi. Cu toate acestea, sunt preconizate şi alte aplicaţii pentru mini-drone sau roboţi de talie mică, de pildă în misiuni de sabotaj. Avantajul este că vor face posibilă declanşarea operaţiunii prin repartizarea misiunii roboţilor sau dronelor iar apoi dispozitivele îşi pot îndeplini misiunea în mod autonom şi fără a necesita comandă. Bineînţeles, acţiunile de acest tip pot eşua din cauza fragilităţii dispozitivelor şi, în special, a senzorilor, camerelor, microfoanelor, GPS etc. sau chiar a motoarelor.

Inovaţiile tehnologice permit îmbunătăţirea atât a procesului de comandă, cât şi a performanţelor soldaţilor şi ale armamentelor.

Acest raţionament indică foarte clar faptul că există două domenii diferite concentrate prin introducerea noilor tehnologii în cadrul forţelor armate. În primul rând, anumite tehnologii permit îmbunătăţirea prestaţiilor de bază şi stabilirea disponibilităţii de bază, în special prin automatizarea numeroaselor funcţii. Senzorii vor permite efectuarea de acţiuni de mententanţă doar în cazul în care acestea sunt cu adevărat necesare. Apoi se adaugă nivelul comenzii operaţiunilor, până la rangul de soldat. Inovaţiile tehnologice permit îmbunătăţirea atât a procesului de comandă, cât şi a performanţelor soldaţilor şi ale armamentelor. Dispozitivele colectoare de date purtate de soldaţi vor permite identificarea în timp real a măsurilor necesare pentru garantarea unei eficienţe maxime în luptă şi vor oferi indicaţii care vor constitui un nou factor important în luarea de decizii. Noile tehnologii se dovedesc astfel adaptate pentru ges­tionarea numeroaselor puncte şi numeroaselor instrumente sau dispozitive, dar şi pentru coordonarea pro­ceselor la scări diferite.

Datorită potenţialului de îmbunătăţire promiţător, inteligenţa artificială va fi folosită cu siguranţă tot mai frecvent în cadrul forţelor armate. Această dezvoltare se va face în funcţie de cinci factori, care vor juca fiecare câte un rol-cheie:

- viteza de lucru a dispozitivelor în toate domeniile, ca de pildă analiza datelor, alertarea, apărarea în spaţiul cibernetic, comanda războiului electronic;

- complementaritatea tot mai mare între om şi dispozitiv, în special în procesul de luare a deciziilor;

- îmbunătăţirea capacităţilor soldaţilor de a analiza mediul în care se află şi de a reacţiona în mod corespunzător;

- implicarea combinată a omului şi a dispozitivelor, cu scopul îmbunătăţirii eficienţei;

- implicarea sistemelor de arme autonome, care vor rezista atacurilor cibernetice şi electronice15.

Acest lucru ne arată încă o dată că majoritatea noilor tehnologii vor juca un rol central atât în cadrul forţelor armate cât şi în domeniul civil. Problematica dublei utilizări, legată de cea a proliferării, va avea importante implicaţii în domeniul securităţii. O densitate tot mai crescută de instrumente de captare a datelor şi de senzori va crea sisteme de sisteme care vor avea ca sarcină fuzionarea multitudinii de date, ceea ce va genera nevoi de protecţie considerabile la toate nivelurile. Uşurinţa utilizării va reprezenta încă o miză importantă.

Impactul asupra doctrinei şi câmpului de luptă

Devine aşadar evident faptul că evoluţia tehnologică va avea un impact asupra naturii conflictelor şi va genera o metamorfoză mai mult sau mai puţin rapidă a câmpului de luptă. Totuşi, este dificil de prezis felul şi întinderea impactului noilor tehnologii asupra modului în care statele îşi vor desfăşura operaţiunile şi care vor fi repercusiunile acestora asupra războaielor. De asemnea, distincţia între combatanţi şi necombatanţi va fi o miză majoră a conflictelor viitoare16. Aceştia din urmă vor fi întotdeauna caracterizaţi printr-o combinaţie de acţiuni la scară locală şi la scară globală şi în diferitele dimensiuni ale conflictului, cu alte cuvinte în diferitele sfere de operaţiuni. Ei vor constitui un amestec de acţiuni militare şi/sau teroriste la o scară foarte mică, cu campanii de mare anvergură, totul susţinut de propaganda locală şi globală. Conflictele vor fi caracterizate printr-o combinaţie între toate felurile de acţiuni, de la comanda de război clasică până la acţiuni acoperite care, în principiu, nu sunt asociate forţelor militare statale clasice. Media sociale vor juca un rol din ce în ce mai important, fie în domeniul propagandei şi al dezinformării, fin în cel al recrutărilor. Potenţialul exact al noilor tehnologii nu lasă loc de mult optimism, fiindcă noile arme în sens larg vor fi mult mai uşor de dobândit şi vor putea produce cu uşurinţă daune la scară largă.

...distincţia între combatanţi şi necombatanţi va fi o miză majoră a conflictelor viitoare.

Evoluţia tehnologiilor vizează diminuarea incertitudinilor câmpului de luptă. Cu toate acestea şi în ciuda dezvoltării exponenţiale a volumului de informaţii disponibile la toate nivelurile, este puţin probabil ca elementul surpriză să dispară din câmpul de luptă. Vor exista limite ale capacităţilor de anticipare a deciziilor adversarului, în ciuda mijloacelor de susţinere tot mai performante. Evoluţiile tehnologice vor creşte posibilităţile de surprindere a adversarului17, în principal graţie posibilităţilor de a induce în eroare. Astfel, în domeniul informaţiei, noile tehnologii vor implica şanse şi riscuri. Acestea vor furniza noi posibilităţi de a întreţine îndoiala şi de a crea o falsă imagine cu privire la intenţiile de acţiune prin difuzarea tot mai frecventă a informaţiilor false. Noile tehnologii vor creşte capacitatea de a evita surpriza, dar şi aptitudinea de a surprinde.

O altă consecinţă a evoluţiei tehnologice va fi punerea la dispoziţie imediată a unui număr mai mare de informaţii, până la nivelul fiecărui soldat. Astfel, va fi posibilă folosirea de drone care vor transmite imagini direct soldatului pentru a-i oferi o imagine precisă asupra mediului din proximitate. De asemenea, senzorii de pe persoane şi de pe dispozitive vor oferi o imagine asupra stării fizice a combatanţilor şi asupra nevoilor de mentenanţă a sistemelor. În special pentru acestea din urmă, indicaţiile vor permite anticiparea nevoilor de mentenanţă şi îmbunătăţirea disponibilităţii acestora, fapt ce se poate dovedi esenţial în domenii sensibile precum disponibilitatea avioanelor de luptă18.

Noile tehnologii vor creşte capacitatea de a evita surpriza, dar şi aptitudinea de a surprinde.

Viitorul rol al soldatului este pus în discuţie, în acest nou context. Acesta va evolua spre o pierdere de autonomie şi de libertate de decizie în privinţa felului de a acţiona într-o situaţie dată. La scara grupurilor de soldaţi, evoluţia în domeniul comenzii ar putea suprima abordarea Auftragstaktik (trasare de sarcini) şi favoriza în schimb o conduită mai rigidă, precum Befehlstaktik (executare de comenzi). Însă, pe de altă parte, dacă se ia în considerare volumul de informaţii şi posibilităţile de a difuza informaţii false create de noile tehnologii, devine evident faptul că soldatul ar trebui să păs­treze facultatea analizei şi deciziei proprii. S-ar putea pune chiar şi problema încrederii pe care conducătorii militari şi soldaţii ar putea s-o aibă în sistemele menite să îi ajute. Astfel, va fi necesară integrarea noilor tehnologii mai degrabă în sprijinirea militarilor decât în înlocuirea lor19. Sistemele trebuie deci considerate ca un sprijin pentru capacităţile analitice ale soldatului, care va rămâne elementul central care interacţionează cu mediul în care se află şi cu actorii prezenţi în acest mediu. Calităţile de analiză ale indivizilor vor rămâne esenţiale, cu scopul de a garanta rezistenţa unui sistem care va fi capabil de a se adapta mai bine la evoluţia mijloacelor de a purta o luptă.

La scara grupurilor de soldaţi, evoluţia în domeniul comenzii ar putea suprima abordarea Auftragstaktik şi favoriza în schimb o conduită mai rigidă, precum Befehlstaktik.

Natura comenzii luptei va fi afectată de evoluţiile tehnologice. Se va pune problema punctului până la care roboţii sau alte arme cu inteligenţă artificială vor fi lăsate să poarte o luptă în mod autonom, adică fără ca acţiunile lor să fie conduse de către o fiinţă umană. Până unde se poate automatiza lupta? Se poate delega decizia de a des­chide focul? Aceste aspecte etice privesc în primul rând decizia de a trage fără intervenţie umană, dar şi alte acţiuni sunt puse în discuţie, cum ar fi, de pildă, măsurile pe care le-ar putea lua dispozitivele pentru a-şi asigura supravieţuirea.

Şi rolul predominant al sectorului civil în dezvoltarea noilor tehnologii are consecinţe pentru doctrină. Piaţa civilă, orientată doar asupra profitului, progresează rapid. Apar noi posibilităţi în ritm accelerat. Doctrinele forţelor armate nu pot evolua atât de repede, adică nu pot să se adapteze în mod constant la noile descoperiri tehnologice. Conţinutul unei doctrine şi evoluţia acesteia ar trebui aşadar redefinite, iar urmarea ar fi un decalaj tot mai accentuat între posibilităţile tehnologice existente şi sistemele folosite de forţele armate.

Calităţile de analiză ale indivizilor vor rămâne esenţiale, cu scopul de a garanta rezistenţa unui sistem care va fi capabil de a se adapta mai bine la evoluţia mijloacelor de a purta o luptă.

La nivel mondial, noile tehnologii vor genera noi riscuri pentru forţele armate, riscuri care pot fi clasificate în şase grupe distincte:

1. În primul rând, eforturile de scurtare constantă a duratei ciclului de decizie şi de a mări volumul informaţiilor analizate provoacă o creştere a numărului de interacţiuni de-a lungul lanţului de comandă şi deci creşte riscul de eroare.

2. Apoi, avantajul de a putea reacţiona rapid atunci când situaţia evo­luează foarte rapid implică şi riscul de a implica direct nivelurile superioare în decizii şi în comandă tactică.

3. Capacităţile sistemelor vor genera aşteptări tot mai mari din partea decidenţilor, ceea ce poate determina paralizii sistemice din mai multe motive. În primul rând, în cazul în care nicio decizie nu este luată întrucât se aşteaptă informaţii complementare, iar apoi, când nicio persoană nu decide pentru că aşteaptă instrucţiuni. În fine, în cazul în care sistemele dau indicaţii socotite  insuficiente.

4. Sistemele de transmitere a datelor devin fragile din cauza volumului important de date de transmis, fapt ce generează perturbări şi încetiniri generalizate ale ciclurilor de decizie.

5. Informaţiile corecte nu mai pot fi identificate în masa datelor existente.

6. Creşterea volumului de date şi de informaţii disponibile, conjugată cu multiplicarea intervenţiilor tot mai numeroase al stakeholder-ilor pot genera haos.

Posibilitatea de a observa state sau actori confruntându-se pe un câmp de luptă doar prin intermediul roboţilor este uneori amintită de anumiţi au­tori20. Totuşi, trebuie privită cu precauţie din mai multe motive. În primul rând, în majoritatea statelor europene, sunt dificil de imaginat zone întinse nelocuite în care s-ar putea desfăşura războaie între roboţi. Apoi, chiar şi în cazul luptelor în zone nelocuite, luptele între roboţi sau alte dispozitive ar avea cu siguranţă consecinţe pentru populaţie în caz de distrugeri sau de pagube aduse infrastructurilor critice.

(va urma)

NOTA REDACŢIEI

Articolul original al Colonelului Marc-Andre Ryter, în limba franceză, a fost publicat în nr. 1/2017 din Military Power Revue of the Swiss Armed Forces (pp. 50-62). Armata Elveţiană a acordat ziarului nostru onoarea de a traduce acest articol în limba română în exclusivitate. Pe această cale ţinem să mulţumim în mod călduros Divisionarul Urs Gerber, redactor-şef ale Military Power Revue, Prof. Alexandre Vautravers, redactor-şef al Revue Militare Suisse şi, last but not least, Colonelul Marc-Andre Ryter pentru disponibilitatea şi spriinul acordat.

---------------------------

NOTE:

12 - A se vedea: Goetz, Pierre et Cahuzac-Soave, Olivia, Impact de la numerisation sur l'exercice du commandement, Compagnie Europeenne d'Intelligence Strategique (CEIS), Les notes strategiques, decembrie 2015, pp. 11-12.

13 - A se vedea: Goetz, Pierre şi Cahuzac-Soave, op. cit., pp. 14 - 15.

14 - A se vedea: Bloem, op. cit, p.13. Acesta vorbeşte de capacitatea roboţilor de a prelua tot ceea ce ţine de cei 3 D: «dirty, dangerous and dull work».

15 - A se vedea: Hwang, Jennie S., The Fourth Industrial revolution (Industry 4.0): Intelligent Manufacturing, SMT Magazine, iulie 2016, p.14.

16 - A se vedea: Schwab, Klaus, The Fourth Industrial revolution, in Foreign ATairs, decembrie 2015.

17 - A se vedea: Hemez, Remy, L'avenir de la surprise tactique B l'heure de la numerisation, studii ale Ifri, Nr. 69, iulie 2016, pp. 25 - 27.

18 - A se vedea: Mariani, Joe, Williams, Brian şi Loubert, Brett: Continuing the march: The past, present, and future of the IoT in the military, Deloitte University Press, 2015, pp. 11 - 13.

19 - A se vedea: Wood, Colin, D., The Human Domain and the Future of Army Warfare: Present as Prelude for 2050, in Small Wars Journal, august 2016, p. 3.

20 - De exemplu, de către Schwab, Klaus, «The Fourth Industrial Revolution», WEF, 2016, p. 85.

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

BTPay
Hidroelectrica

Curs valutar BNR

15 Ian. 2021
Euro (EUR)Euro4.8737
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.0172
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian4.5274
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.4853
Gram de aur (XAU)Gram de aur239.4568

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

Video
Pagini Aurii
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro