Amurgul colecţionarilor?
MARIUS TIŢAZiarul BURSA #Investiţii Personale / 28 septembrie 2018
Colecţionarul este un aristocrat al artei şi îl vom întâlni tot mai rar. Aparţine trecutului pentru că, în prezent, pur şi simplu nu mai poţi fi colecţionar. Colecţionarul era acel pasionat iremediabil, care mânca iaurt cu pâine ca să îşi poată cumpăra obiectul de artă ce îi rămăsese la suflet. Să nu înţelegem de aici că este obligatoriu să fii sărac pentru a fi colecţionar de artă, ci că trebuie să fii gata de mari sacrificii pentru pasiunea colecţionării. Mai mult, majoritatea colecţionarilor au fost bogaţi, nu au trebuit să se înfometeze pentru a cumpăra artă, dar când au făcut-o au fost la fel de umili ca orice pasionat. Posibilitatea revânzării, desigur în câştig, a unor piese din colecţie sau a întregii colecţii nu este străină colecţionarilor, dar nu a constituit mobilul acţiunii lor. Colecţiile se vând după moartea colecţionarilor, iar colecţiile nu se cumpără. O colecţie adevărată se face ca vinul bun, în timp, nu poate fi distilată în alambic, sub foc presant.