Conflictul din Orientul Mijlociu

Actualizare - „Super-revoluţionarii” din Iran: facţiunea radicală care subminează orice înţelegere cu Statele Unite

Actualizare - Bloomberg: Prima navă cu GNL pare să fi traversat Strâmtoarea Ormuz de la începutul războiului din Orientul Mijlociu

Actualizare - Al Jazeera: Reuniune la Damasc între premierul libanez şi preşedintele sirian

Actualizare - Reuters: Washingtonul aşteaptă răspunsul Teheranului la propunerea de încetare a războiului

A doua lună de război în Orientul Mijlociu: escaladare pe patru fronturi, blocaj diplomatic şi şoc economic global

La 28 februarie 2026, Statele Unite şi Israelul lansau operaţiunea coordonată „Epic Fury” împotriva Iranului, un atac care a declanşat un conflict regional de o amploare fără precedent în ultimele decenii. Intrarea în cea de-a doua lună de război, aprilie 2026, a adus cu sine o înmulţire a fronturilor - Iran, Liban, Gaza şi Golf - încercări repetate de armistiţiu aproape imposibil de consolidat şi o criză economică globală ale cărei efecte s-au resimţit de la Washington la Islamabad.

• Frontul iranian: lovituri aeriene, blocadă navală şi negocieri la limită

În ciuda aşteptărilor, eliminarea liderului suprem iranian nu a dus la colapsul regimului. Dimpotrivă, sistemul a demonstrat o capacitate remarcabilă de adaptare, puterea fiind preluată rapid de Gardienii Revoluţiei şi de elitele clericale.

Răspunsul Iranului nu a întârziat. În week-end-ul 3-4 aprilie, Forţele de Apărare Israeliene au lovit sisteme de apărare aeriană, instalaţii de rachete balistice şi centre de cercetare pentru dezvoltarea armelor. Un atac de amploare a vizat complexul petrochimic din Mahshahr, responsabil pentru aproximativ 70% din aprovizionarea internă a Iranului cu benzină. A fost vizată şi zona din jurul centralei nucleare de la Bushehr, pentru a patra oară de la începutul conflictului.

În paralel, Teheranul a lansat valuri succesive de rachete balistice şi drone asupra teritoriului israelian şi asupra bazelor americane din regiune. În perioada 3-4 aprilie, 14 atacuri cu rachete balistice au fost efectuate din Iran, jumătate dintre ele vizând nordul Israelului. Fragmente de rachete şi muniţii cu dispersie au fost identificate în zone civile: Kiryat Ata, Haifa, o clădire de locuinţe din Bnei Brak şi o şcoală din centrul Tel Avivului.

Iranul a extins conflictul dincolo de graniţele sale. O instalaţie de stocare a petrolului din Bahrain a fost lovită, provocând un incendiu la rafinăria Bapco. În Kuweit, un atac a vizat clădirea Ministerului Petrolului, o instalaţie de gaze, două centrale electrice, o fabrică de desalinizare şi un complex de birouri guvernamentale. În Abu Dhabi, o rachetă a ucis un cetăţean egiptean şi patru muncitori străini la o instalaţie de gaze, iar în Ajban, resturile unui interceptor au rănit 12 persoane.

Pe frontul maritim, Gardienii Revoluţiei au atacat nava MSC Ishika, descrisă drept având legături cu Israel, în Strâmtoarea Ormuz, folosind o dronă. Statele Unite au continuat să impună blocada asupra porturilor iraniene, iar forţele americane au interceptat în Marea Arabiei nava-cisternă Sevan, sancţionată de Trezoreria SUA pentru transportul de petrol şi gaze iraniene către pieţe externe.

Pe plan diplomatic, luna aprilie a fost marcată de negocieri fragmentate. Maratonul discuţiilor dintre SUA şi Iran de la Islamabad s-a încheiat fără un acord, însă dialogul a rămas deschis, administraţia Trump analizând reluarea rapidă a întâlnirilor. La 24 aprilie, şeful diplomaţiei iraniene era aşteptat la Islamabad pentru noi discuţii. Donald Trump a declarat că „sunt şanse” ca până la sfârşitul anului să se ajungă la un acord de pace.

Cu toate acestea, la 26 aprilie, Institute for the Study of War (ISW) avertiza că perspectivele unor negocieri semnificative rămân scăzute din cauza dominării deciziilor de către Gardienii Revoluţiei şi a opoziţiei acestora faţă de orice compromis. La 21 aprilie, la expirarea armistiţiului, preşedintele Trump a declarat că este „gata să reia războiul” cu Iranul dacă nu se ajunge la un acord. Teheranul a reiterat că nu va negocia „sub umbra ameninţărilor” sau atâta timp cât blocada navală americană rămâne în vigoare. Purtătorul de cuvânt al parlamentului iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf, a spus că ţara este „pregătită să arate noi cărţi pe câmpul de luptă”.

• Frontul libanez: Hezbollah respinge categoric orice negociere directă cu Israelul

Una dintre cele mai importante evoluţii ale lunii aprilie a avut loc pe frontul libanez, după ce Israelul şi Libanul au convenit asupra unui armistiţiu de 10 zile intrat în vigoare la miezul nopţii dintre 16 şi 17 aprilie. Acordul a fost anunţat de preşedintele Donald Trump, în urma unor convorbiri telefonice cu premierul israelian Benjamin Netanyahu şi preşedintele libanez Joseph Aoun.

Cu toate acestea, Hezbollah a respins categoric armistiţiul. La 24 aprilie, deputatul Hezbollah Hassan Fadlallah a cerut autorităţilor libaneze să oprească discuţiile directe cu Israelul, avertizând că implicarea continuă oferă un paravan politic atacurilor israeliene în desfăşurare asupra Libanului. Acesta a subliniat că rezistenţa „nu va accepta o încetare unilaterală a focului” atâta timp cât atacurile israeliene persistă.

La 27 aprilie, liderul Hezbollah, şeicul Naim Qassem, a declarat că mişcarea respinge în totalitate negocierile directe dintre Liban şi Israel, iar orice rezultat al unor astfel de discuţii este irelevant pentru grup. Qassem a acuzat autorităţile libaneze că fac concesii „umilitoare şi inutile” şi că acţionează împotriva intereselor poporului libanez. El a stabilit cinci condiţii ca singura cale acceptabilă: încetarea atacurilor israeliene pe uscat, pe mare şi în aer, retragerea Israelului din teritoriile ocupate, eliberarea prizonierilor, întoarcerea rezidenţilor strămutaţi şi reconstrucţia infrastructurii distruse. Qassem a subliniat că Hezbollah nu îşi va abandona armele.

• Frontul din Gaza: între escaladare, paralizie şi riscul reluării războiului total

Odată cu extinderea conflictului în Iran şi Liban, situaţia din Fâşia Gaza a trecut pe plan secund în atenţia globală. Pe teren, însă, realitatea a fost una sumbră. Potrivit Organizaţiei Naţiunilor Unite, cel puţin 122 de palestinieni au fost ucişi de forţele israeliene şi de colonişti în Cisiordania şi în Fâşia Gaza în cursul lunii aprilie. În Gaza, au fost ucişi cel puţin 111 oameni, inclusiv 18 copii şi şapte femei, în urma bombardamentelor aeriene, artileriei, tragerilor navale, atacurilor cu drone şi focurilor de armă israeliene. De la încetarea nominală a focului din octombrie anul trecut, 824 de persoane au fost ucise şi alte 2.300 rănite în Gaza.

Forţele israeliene au vizat în mod specific ofiţerii de poliţie palestiniană, recunoscând uciderea a şase ofiţeri, fără a oferi însă dovezi că aceştia plănuiau atacuri iminente. Analiştii palestinieni susţin că aceste lovituri ţintite fac parte dintr-o strategie mai amplă de menţinere a unei stări de război. Israelul controlează în prezent aproximativ 60% din enclavă.

BBC, a raportat că negocierile de încetare a focului dintre Israel şi Hamas sunt în impas, iar Gaza riscă să alunece din nou în război. Armata israeliană a ucis recent fiul negociatorului-şef al Hamas, Khalil al-Hayya, iar surse israeliene sugerează că Washingtonul ar putea da undă verde Israelului pentru a relua operaţiunile în Gaza. Michael Eisenberg, consilier al premierului israelian, a declarat pentru BBC că „nimeni în Israel nu vrea să se reia războiul, dar toate opţiunile sunt pe masă”.

Acordul de pace negociat de SUA este blocat de refuzul Hamas de a se dezarma. Israelul insistă ca demararea etapei a doua a planului Trump - axată pe dezarmare - să înceapă înainte de îndeplinirea obligaţiilor din prima fază, în timp ce Hamas solicită, printre altele, încetarea bombardamentelor, creşterea ajutoarelor şi intrarea de echipamente pentru îndepărtarea dărâmăturilor. BBC subliniază că, în timp ce lumea este concentrată pe războaiele din Iran şi Liban, există un risc serios ca Gaza să alunece înapoi în lupte.

• Şocul economic global: petrol, inflaţie şi recesiune la orizont

Impactul economic al conflictului a început să se manifeste pe deplin în cursul lunii aprilie. Fondul Monetar Internaţional şi-a redus previziunile de creştere economică globală de la 3,3% la 3,1% pentru anul 2026, în principal din cauza creşterii preţurilor la energie şi alimente generate de conflict şi de închiderea Strâmtorii Ormuz. Iranul a fost una dintre cele mai afectate ţări - creşterea economică prognozată a fost redusă cu 7,2 puncte procentuale, rezultând o contracţie de 6,1%.

Ken Griffin, directorul general al fondului de investiţii Citadel, a avertizat că „recesiunea globală este inevitabilă, dacă Strâmtoarea Ormuz rămâne închisă”. Şi FMI a atras atenţia asupra faptului că dinamica va fi extrem de inegală între ţări, cele mai puternic afectate fiind statele din regiunea de conflict, cu venituri mici, şi economiile de piaţă emergente importatoare de mărfuri.

La nivel european, preţurile la combustibili au crescut vertiginos pe parcursul întregii luni. Agenţia Internaţională pentru Energie a caracterizat situaţia drept „cea mai mare întrerupere a aprovizionării din istoria pieţei globale de petrol”, iar economiile puternic dependente de importurile de energie din Asia şi Europa au resimţit cel mai puternic şocul.

Surse internaţionale au caracterizat situaţia drept „o remiză costisitoare” atât pentru Iran, cât şi pentru SUA. Publicaţia franceză Le Figaro a subliniat că încetarea focului a prevenit o escaladare, dar nu rezolvă totul. Potrivit presei americane, Teheranul cere garanţii că Iranul nu va mai fi atacat, încetarea atacurilor israeliene împotriva Hezbollah în Liban şi ridicarea tuturor sancţiunilor. În schimb, Iranul ar ridica blocada Strâmtorii Ormuz, dar ar impune o taxă de tranzit de aproximativ 2 milioane de dolari pe navă. Un armistiţiu care, deşi necesar, nu este decât o amânare a unui deznodământ încă departe de a fi întrezărit.

Prezenta analiză are un caracter exclusiv documentar şi sintetizează informaţiile publicate de ziarul Bursa în cursul lunii aprilie 2026.