Sub dictatura "drepturilor colective" drepturile individului mor

Adrian Severin
Miscellanea / 29 - 30 ianuarie

Sub dictatura "drepturilor colective" drepturile individului mor

Într-un articol recent, doamna Renate Weber, Avocat al Poporului, atrăgea atenţia asupra folosirii pandemiei Covid 19 ca armă pentru abolirea drepturilor individuale (drepturi câştigate în spaţiul euro-atlantic prin secole de lupte sociale şi politice) în favoarea unor aşa numite "drepturi colective". Nu este nici prima, nu este nici singura, dar niciodată nu vom fi repetat destul aceste adevăruri şi aceste avertismente, potrivit solidnews.ro.

DE LA BINELE CONCRET LA BINELE ABSTRACT

Ca ministru al reformei, la începutul anilor 1990, alături de câţiva alţii, am promovat o legislaţie care urmărea acordarea de drepturi individuale şi extinderea sferei acestora. Chiar şi securitatea socială şi naţională se baza pe garantarea drepturilor indivizilor. În acest spirit a fost concepută şi Constituţia României; şi inclusiv de aceea trebuie să o apărăm.

Guvernele de astăzi limitează până la desfiinţarea totală drepturile individuale, adoptând o ordine de tip autoritar şi egalitar care şterge diversitatea personalităţii umane, supunând, totodată, binele individual concret unui bine colectiv abstract. Acest proces a început cu aproximativ cincisprezece ani în urmă şi faptul dovedeşte existenţa unei deosebiri profunde între guvernarea de acum şi cea de acum treizeci şi doi de ani.

Faptul că mulţi dintre românii care au obţinut prin luptă drepturi individuale în anii 1990, le restituie aproape voluntar în anii 2020, este o tragedie naţională care se va sfârşi cu abandonarea statutului de cetăţean şi, prin asta, cu dispariţia statului român. Statul va sucomba din lipsă de cetăţeni.

NIMENI NU POATE FI OBLIGAT SĂ ÎŞI EXERCITE UN DREPT

În articolul său doamna Weber afirmă, cu just titlu, că atunci când drepturile colective sunt impuse cu forţa, drepturile individuale sunt ucise. Pentru mine, jurist, această observaţie are o semnificaţie profundă, căci de esenţa dreptului subiectiv este disponibilitatea lui. Cu alte cuvinte, dacă am un drept, în adevăratul înţeles al termenului, am aptitudinea de a alege între a-l exercita şi a nu-l exercita. Asta înseamnă că dreptul este disponibil. Nimeni nu poate fi obligat să îşi exercite un drept.

Desigur, cu excepţia cazurilor în care decizia titularului unui drept de a nu şi-l exercita aduce atingere capacităţii terţilor de a-şi exercita propriile drepturi. (Astfel este cazul unui creditor care, fiind pasiv în a-şi valorifica drepturile în raporturile cu debitorii săi, se pune în situaţia de a nu putea să îşi plătească datoriile faţă de creditori săi.) Observăm, însă, că aici este vorba despre concursuri de interese între titulari de drepturi individuale, iar nu de aşa zise drepturi colective. Desigur, orice drept încetează acolo unde începe abuzul, acolo unde exerciţiul dreptului devine abuziv întrucât are loc cu ignorarea scopului legitim în considerarea căruia a fost recunoscut şi garantat de autoritatea publică (scop care include şi conservarea armoniei sociale).

Altminteri când dreptul îmi este impus, el se transformă în obligaţie. Şi nu trebuie să fii jurist pentru a înţelege că între drept şi obligaţie este o diferenţă ca de la cer la pământ.

NU DREPTURI COLECTIVE, CI DREPTURI FICTIVE

După părerea mea nu există "drepturi colective", ci numai "subiecte colective de drept". Spre deosebire de persoanele fizice, care sunt subiecte individuale, prin excelenţă concrete, subiectele colective sunt ficţiuni juridice.

Când un grup de indivizi se constituie voluntar în subiect colectiv, recunoaşterea drepturilor şi obligaţiilor acestuia este consensuală (voinţa persoanelor care se asociază coincide cu voinţa puterii publice care acceptă să le trateze ca pe un subiect de drept unic şi să le garanteze exercitarea drepturilor pe care doresc să le aproprieze asociindu-se) şi asta, indirect, asigură ocrotirea intereselor legitime ale indivizilor care îl compun. Este cazul societăţilor comerciale, al asociaţiilor, fundaţiilor, partidelor politice, organizaţiilor neguvernamentale şi altora asemenea.

Când, însă, grupul tratat ca subiect colectiv (popor, grup minoritar, categorie ameninţată etc) este definit unilateral de acela care îi recunoaşte drepturile şi îi stabileşte obligaţiile, persoana fictivă nu are "drepturi colective", ci drepturi fictive.

Or, spre asta mergem. Spre ficţiunea drepturilor unor subiecte colective, drepturi exercitate ca obligaţii individuale. Adică spre înlocuirea drepturilor recunoscute până acum, cu obligaţiile; obligaţii nu liber asumate sau necesarmente legate de exerciţiul drepturilor dobândite, ci impuse de deţinătorul puterii publice. Nu mai este vorba despre echilibrul dintre interesele individuale şi cele colective (acestea sunt, până la urmă, cel mai mic numitor comun al intereselor individuale), ci despre lăsarea fără putere a oamenilor reali, membri ai unei societăţi reale, pentru ca toată puterea să fie confiscată de o minoritate, de cele mai multe ori, ocultă, sub pretextul că astfel se asigură binele unei majoritaţi abstracte, teoretice, inventate, fictive.

DE LA CALAMITATEA MEDICALĂ LA CALAMITATEA SOCIALĂ

La începutul calamităţii umane reprezentată de pandemia Covid 19, când se exalta deja ameninţarea virusului Corona şi se vorbea despre nevoia decretării unei stări de urgenţă de "scurtă durată" pentru a se permite, prin restricţionarea "provizorie" a exerciţiului unor drepturi individuale, rezolvarea "problemei medicale", am sesizat pericolul ca terapia medicală să se transforme în terapie socială şi ca lupta cu virusul biologic să dea naştere unei ideologii, "coronismul", menită a fundamenta o politică de tip oligarhic la nivel global, "coronocraţia", ca victorie nu a globalizării - proces natural, ci a globalismului - proces politic. Vocabularul s-a modificat, între timp, graţie discursului medical, astfel încât în prezent putem vorbi despre "covidism" şi "covidocraţie", dar fondul este acelaşi.

În acest sens, în primăvara anului 2020 am scris un studiu intitulat "Coronismul, ultimul stadiu al globalismului". Puţini i-au dat atenţie. Astăzi putem vedea că aşa este, iar cei care denunţau ca fiind conspiraţionism teza existenţei unei puteri oculte globale capabile să alinieze toate statele la exigenţele sale şi să uniformizeze politicile cele mai aberante sau cele mai reacţionare la scară mondială, au toate motivele de a-şi revizui părerea. Mai ieri râdeau. Azi nu mai au motive de râs.

Recent, guvernul unei ţări aparent civilizate şi democrate, Australia, încălcând o hotărâre judecătorească (de menţionat, totuşi, că în ţările sistemului juridic de common-law puterile nu sunt separate) a expulzat pe un mare sportiv, venit să participe la unul dintre cele mai reputate concursuri de tenis din lume, Novak Djocovic, pe motiv că acesta ajunsese a fi un simbol al libertăţii, susceptibil să inspire inobedienţă unui popor căruia, în numele dreptului colectiv la sănătate, i se cerea tocmai supunere şi acceptarea limitării drepturilor individuale. Faţă de această motivare din decizia de expulzare, alte argumente nu mai contează. Chiar dacă Djocovic ar mai fi greşit cu ceva, recursul la un asemenea considerent desprinde complet discuţia de persoană şi o trece în sfera marilor principii, acolo unde libertatea şi opresiunea se confruntă ireconciliabil.

La fel de grav, dacă nu mai grav, este faptul că, la o săptămână de la izgonirea tenismenului sârb de pe teritoriul australian, la finalul unei partide câştigate în condiţii de maxim dramatism sportiv de un alt slav ortodox, rusul Daniil Medvedeev, atunci când acesta a explicat că a găsit forţa mentală pentru a întoarce scorul în favoarea sa, într-un moment în care pentru el totul părea pierdut, gândindu-se la exemplul lui "Nole", publicul a huiduit. Aceiaşi "fani ai spiritului sportiv" care altădată îl primiseră pe multiplul campion de la Melbourne cu ramuri de palmier, aşternând covoare de aplauze în faţa sa, acum, după ce acceptaseră umil castrarea drepturilor lor fundamentale în schimbul autorizaţiei de a intra pe stadioane, voiau, nesportiv, ca acela care cu demnitatea lui amplifica imaginea decăderii lor, să fie răstignit.

A fi oprimat este una. A iubi opresiunea este alta. A suporta opresiunea este una. A cere să fii oprimat este alta. Pentru caracterele josnice, este mai uşor să se supună opresiunii decât să recunoască superioritatea morală a celui care i se împotriveşte. Confortul conformităţii impune, multora dintre cei care l-au ales, condamnarea celor care refuză să renunţe la libertate. Iată calamitatea umană, calamitatea socială crescută, şi nu întâmplător, la umbra calamităţii biologice, a pandemiei Covid 19.

RAPORTUL DE PUTERE ÎNTRE STAT ŞI CETĂŢENI

Dreptul individual la sănătate presupune accesul fiecărei persoane care îl deţine la asistenţă medicală, spitalizare gratuită, posibilitatea de a se vaccina împotriva anumitor boli şi altele asemenea. Ca orice drept individual şi acesta poate fi exercitat sau nu. Astfel, dreptul la vaccinare lasă liberă opţiunea între a te vaccina sau a nu te vaccina, statul fiind ţinut a-i informa pe titularii dreptului asupra riscurilor vaccinării, ca şi a riscurilor refuzului vaccinării.

Când dreptul individual la sănătate se transformă în "drept colectiv", în lipsa unui referendum, statul, deţinătorul puterii politice, titular al monopolului asupra violenţei legitime, este acela care, în numele binelui colectiv, îi obligă pe toţi cei care compun colectivul "protejat" să se supună unor proceduri medicale, cum ar fi vaccinarea. Colectivul, subiect fictiv, beneficiază de dreptul la sănătate numai în măsura în care subiectele de drept reale, respectiv indivizii din compunerea sa, îşi văd transformat dreptul (de exemplu, dreptul la vaccin) în obligaţie (de exemplu, obligaţia de vaccinare).

Statul modern democratic se bazează pe două principii: caracterul individual al drepturilor civile şi laicitatea puterii publice. Problema drepturilor individuale ţine de împărţirea puterii între stat şi cetăţeni. Laicitatea se traduce în neutralitatea confesională a statului, acesta neadoptând o religie oficială şi evitând orice discriminare a cetăţenilor pe criterii religioase.

Transformarea drepturilor individuale în aşa numite "drepturi colective" modifică raporturile de putere dintre stat şi cetăţeni, statul, ca gardian al interesului colectiv, căpătând cu atât mai multă putere cu cât drepturile individuale sunt mai restrânse.

DE LA DEMOCRAŢIE LA OLIGARHIE

În ceea ce priveşte interesul colectiv, susceptibil de recunoaştere şi protecţie din partea statului, acesta este cel mai mic numitor comun al intereselor individuale, stabilit, după consultarea tuturor indivizilor, de către majoritatea acestora. Atunci când nu titularii intereselor individuale, locuitorii cetăţii, cetăţenii, definesc interesul colectiv, ci gardianul acestuia, paznicul cetăţii, locul majorităţii este luat de o minoritate, locul demosului este luat de oligarhi, locul democraţiei este luat de oligarhie.

Astăzi, oligarhia s-a globalizat, dar instinctele ei au rămas cele din totdeauna. Desigur, democraţia nu poate fi o dictatură a majorităţii. Calitatea unui regim democratic depinde şi de modul în care majoritatea tratează minorităţile, de măsura în care face dovada respectului diversităţii. De aici şi până la a-i substitui pluralismului democratic dictatura minorităţii / minorităţilor este însă nu doar un drum lung, ci şi un drum interzis.

Ceea ce se încearcă acum prin aşezarea drepturilor individuale, în ierarhia drepturilor, sub nivelul "drepturilor colective", nu reprezintă concretizarea principiului superiorităţii interesului colectiv faţă de interesele individuale (principiu, în mod tradiţional, susţinut de stânga democrată), ci legitimarea dictaturii unor minorităţi (etnice, religioase, sexuale, culturale, economico-sociale etc.), cu interesele lor, în raport cu majoritatea (idee promovată, în mod tradiţional, de extrema dreaptă), vitregită, în ultimă instanţă, de dreptul său de a decide (de dreptul la decizie politică). Într-o societate fragmentată în multiple subiecte colective de drept, solidaritatea civică este uşor de subminat, pentru ca apoi un asemenea subiect sau o asociere a câtorva dintre ele să abroge drepturile individuale ale celorlalţi membri ai complexului social, sub cuvânt că le oferă "drepturi colective".

Multiculturalismul, dacă nu este şi civic, este letal întrucât duce la tribalism, de aici la anarhie şi, în ultimă instanţă, la oligarhie, a cărei expresie finală este tirania.

NEGAREA LEGILOR NATURII ŞI IERARHIZAREA DREPTURILOR CIVILE

Oligarhii globalişti care au conceput strategia negării drepturilor individuale prin răspândirea ideologiei covidiste şi instaurarea covidocraţiei la nivel mondial (misterul uniformităţii politicilor anti Covid 19, care numai pandemia nu au combătut-o, indică existenţa unui centru de comandă invizibil cu capacitate de iradiere la scară globală), nu sunt, probabil, adepţi ai minorităţii LGBTQ, dar proclamă "drepturile colective" ale acesteia şi le impune cu instrumente din arsenalul dictaturii întrucât nimic nu poate distruge mai profund coeziunea socială decât obligaţia adoptării unui mod de viaţă împotriva naturii; tot aşa cum nici un dictator nu şi-a putut impune voinţa asupra celor oprimaţi cu mai mare eficienţă decât dictatorul care şi-a luat chipul unui virus.

În mod similar se pune problema cu ierarhizarea drepturilor individuale. Acestea ar fi, chipurile, diferite ca importanţă. Astfel, dreptul la sănătate sau la viaţă ar fi superioare în raport cu dreptul la libertatea de expresie, de mişcare, de conştiinţă etc. La cele din urmă s-ar putea renunţa în favoarea celor dintâi.

Avem de a face aici cu o altă teză falsă! Sănătatea fără libertate este în van. Viaţa fără drepturi este în pericol. Un pericol egal cu moartea sau mai rău decât ea. Căci nu orice viaţă merită trăită. Cum bine spunea George Coşbuc: "Totuna e dac-ai murit / Flăcău ori moş îngârbovit. / Dar nu-i totuna leu să mori / Sau câine-nlănţuit." O moarte de leu este preferabilă unei vieţi de câine.

Drepturile individuale formează un tot unitar. Ele se sprijină unul pe altul şi circumscriu un model de viaţă coerent. Modul lor de exercitare poate cunoaşte variaţii de scurtă durată impuse de nevoia adaptării la unele provocări ale mediului, dar asta nu înseamnă nici că ele ar putea fi afectate în substanţa lor, nici că ar putea fi dispuse ierarhic pe criteriul importanţei, astfel încât transformarea lor în obligaţii sub acoperirea conceptului de "drept colectiv" să fie facilitată.

ÎMPOTRIVA NOII NORMALITĂŢI IMPUSE PRIN DICTATURA MINORITĂŢII

La fel cu doamna Weber, care, în finalul articolului său de la care am plecat, scria că speră să nu aibă dreptate, dar se teme că va avea, şi eu speram, pe când mă număram printre foarte puţinii "conspiraţionişti" ce anunţau "sfârşitul lumii" noastre, că prognoza mea va fi infirmată de fapte. Nu a fost; şi singura mea consolare actuală este aceea de a nu mai fi atât de singur. O consolare slabă, de care bucuros m-aş fi dispensat.

Rămâne ca dvs, cititori ai acestor rânduri, cetăţeni români, cetăţeni europeni şi cetăţeni ai universului, în acelaşi timp şi sub acelaşi raport, să decideţi dacă optaţi pentru a fi cetăţean sau sclav, dacă vreţi să trăiţi într-un stat sau într-o colonie, dacă sub denumirea de "nouă normalitate" primiţi nefirescul impus de minorităţi egoiste, lacome şi inumane, ca mod de viaţă "normal", precum şi dacă preferaţi să trăiţi moartea (sic!) civilă în casă, privind televizorul, sau să luptaţi pentru libertate în stradă, dobândind nemurirea pe baricadele cauzelor în centrul cărora se află omul - măsura tuturor lucrurilor, care trăieşte în Dumnezeu pentru că Dumnezeu (indiferent ce înţelegem prin asta) trăieşte în el.

Opinia Cititorului ( 38 )

  1. drepturile colective sunt drepturile nimanui, atunci cand anuleaza drepturile indivizilor care formeaza colectivul.

    1. aferim

    Cand in joc e viata oamenilor trebuie sa aiba prioritate categoria de drepturi care o protejeaza.

    Nu mai vorbim de drepturi individuale sau colective ci de dreptul la viata.  

    1. care e individual

      Unde scrie ca un drept are prioritate?

      afirmatia ta e periculoasa si conduce (finalmente, pe lantul de argumentare) la dictatura.

      te rog sa retii : drepturile (fie colective fie individuale) SUNT EGALE INTRE ELE , nu exista un gen sau o specie de drepturi superioara sau inferioara alteia.  

      Retine asta, te rog, da?  

      Pentru binele societatii si lumii din care faci parte.  

      Dreptul la viata e protejat prin LEGI si STAT, nu prin minimizarea demnitatii altor drepturi (in speta a celor individuale) ! Tine minte chestia asta inteligenta!  

      Deci, dreptul la droguri este egal cu dreptul la cultura.

      Retine asta, te rog, da?  

      Tine minte chestia asta inteligenta!  

      Nu este nevoie sa argumentez, este de ajuns sa fac pe desteptul.

      bineinteles ca e egal, cand drogurile sunt legale

      Interdictia dreptului la droguri face parte din aceeasi paradigma a interzice accesul intr-un magazin non-esential pentru nevaccinat. Cineva, mai presus, decide ca subomul nu are voie sa....

      Asa si drogatului, cineva mai sus spune ca in interiorul casei nu are voie sa se drogheze. Este acelasi mecanism... si totusi stanga sinistra lupta pentru liberalizarea drogurilor si a avortului, dar nu si a dreptului de a nu te injecta cu o terapie genica experimentala si care nu are un profil satisfacator de siguranta. 

    Sindromul Stockholm este un raspuns psihologic care se dezvolta atunci cand victima unei rapiri sau a unui abuz se ataseaza emotional de abuzator, ajungand chiar sa-i justifice atitudinea.

    1. Ai grija ce spui. Sa nu-ți sară în cap atașații emoțional de Gheorghita și Arafat:))

      Unii îi adora chiar, neconditionat:)

    Foarte bun articol, foarte bine structurat si argumentat, o revelatie pentru mine.

    bravo!  

    In opinia mea nu exista drept si libertate colectiva in absenta drepturilor si libertatilor individuale (sau in cazul suprimarii lor). Societatea rezida din Individ, nu invers!  

    In istorie avem un noian de asemenea exemple... cand se trezeau nebuni care invocau si agitau un Bine mai mare colectiv in dauna Individului si binelui sau mic, individual.  

    INTOTDEAUNA s-a terminat urat, in sisteme autoritarist-dictatoriale de conducere si chinuire/suprimare a Individului.  

    Individul e centrul colectivitatii, nu colectivitatea centrul individului. E o afirmatie axiomatica a insasi Democratiei!  

    In sistemele etatiste / autoritariste / dictatoriale e invers.  

    Chiar ma doriti o " diluare " a Democratiei intr-o Dictatura ?

    Eu nu. Ce om intreg la cap si-ar dori sa traiasca limitat si chinuit ?!!?!?!?  

    1. din acest punct de vedere (enuntat mai sus) afirmatia d-lui Klaus Schwab (" you' ll own nothing and you'll be happy" = nu vei detine nimic si vei fi fericit) capata coloristica si nuantele COLECTIVIZARII BLESTEMATILOR DE COMUNISTI DIN ANII 1945-1950 IN ROMANIA !

      Astfel se vad adevaratele culori dictatorial - neo-marxiste ale d-lui teoretician Klaus Schwab!  

      Oamenii din intreaga lume vor gandi ca d-nul Klaus Schwab nu detine nimic (nici macar propria viata) si e fericit! Si o vor si pune in aplicare! ;)

      Daca a nimerit orbul Braila, va nimeri si revolutionarul facator de dreptate Davos-ul din Elvetia ! :)  

      Mai, inteligentule (vorba lui Puya), tocmai ai involutionat stiintele sociale la nivel de grota: "Societatea rezida din Individ, nu invers!"

      Nici curent electric nu exista, ca nu-l vezi, dar cu atat mai putin magnetism si mai ales, nu exista aer. 

      Hai, las-o, ca nu-i de tine, habar n-ai ce-i aia societate si culmea este ca nu stii nici ce-i aia individ (crezi ca individul poate exista fara societate, nu-i asa, domnule mecanic auto?! Sau esti tinichigiu la fara frecventa?) 

      Din cate vad, nici democratie nu stii ce este: "Individul e centrul colectivitatii, nu colectivitatea centrul individului. E o afirmatie axiomatica a insasi Democratiei! " 

      Pai, mai mirene, nu era democratia puterea poporului? De cand poporul este un individ?

      Hai, inainte sa mai tii lectii, pune mana pe carte! 

      Individul a luat o smetie in mecla. I-a teleghidat-o democratia. De acum nu te mai cheama Vali, ci te vei numi Valeu. Ban.Cher.Valeu

      corect

      Scuze, ca intervin, dar, totusi, as vrea sa indepartez o confuzie: democratia este un regim politic (sistem de organizare) contrar manifestarii puterii individului.

      Democratia se bazeaza pe manifestarea puterii poporului. 

      Democratia antica greceasca a intemeiat institutia ostracizarii - surghiunirea individului care este suspectat de multime ca ar urmari sa confiste puterea (poporului).  

      Ostracizarea era decisa nu in urma vreunui proces judecatoresc prin care sa fie respectate drepturile individului (omului), ci in urma votului. 

      Un numar de 3000 de voturi era minimul necesar pentru adoptarea hotaririi de alungare a individului suspect (repet, fara dovedirea vinovatiei). 

      Clistene, inventatorul ostracizarii, a fost, ulterior, ostracizat, el insusi.

      Deci, oricit ati fi de simpatici, totusi, pentru ca dezbaterea din sectiunea de comentarii sa aiba un rol constructiv, un pic de rigoare nu strica. 

      Tocmai am eliminat un comentariu cu o exprimare demna de peretii unui closet, in care autorul - un evident revolutionar de frizerie - confunda democratia cu anarhia.

      Se pare ca este o confuzie destul de frecventa in patria noastra, ma intreb daca insusi Adrian Severin are distinctia bine conturata. 

      Vă mulțumesc dle MAKE. VREM mai mulți oameni ca dvs.

      Vezi ca stii si cuvinte frumoase?

      Eram ironic fmm.

      Prietene, m-am referit la cuvinte. Daca nu intelegi ca ma refer la cuvinte, cind spun "Vezi ca stii si cuvinte frumoase?", atunci cum sa iti spun ca ma refer la cuvinte, ca sa intelegi ca ma refer la cuvinte?

      Buna Make!

      Multumesc pentru comentariu. 

      Mea culpa! Imi asum cele zise de tine.

      Nimeni nu e perfect si oricine (si eu) isi poate imbunatati cunostintele.  

      No problem!

      Multumesc pentru multumesc! 

    Un articol cu multe teoretizari si speculatii care nu pot fi aplicate sau ar genera controverse in realitate.

    Daca totul se reduce la drepturile individului si avand in vedere resursele limitate va apare o lupta a fiecaruia impotriva tuturor si tocmai prin aceasta se pregateste trecerea de la democratie la alte regimuri bazate pe puterea catorva sau unuia.

    Libertatile si drepturile desprinse de responsabilitate sunt aberatii si este interesant ca autorul nici macar nu aminteste acest concept intr-un articol ce se doreste a fi atat de rafinat si cuprinzator. 

    1. Corect.

    Ce e democrația și ce vrea ea?

    1. În Urss și întregul lagăr de Est se vorbea pana în 1989 de democrație populara pentru ca puterea aparținea întregului popor. 

    Statul socialist se comporta însă al naibii de "democratic" cu cei care erau împotriva sistemului.  

    2. După 2000, Occidentul, de a cărui democrație nu se îndoia nimeni, a luat-o urat pe arătură cu corectitudinea politica și discriminarea pozitiva, acordând drepturi mai multe diverselor minorități în detrimentul majorității.  

    Mai e vorba de democrație cand drepturile nu mai sunt egale pentru toate categoriile de cetățeni?  

    3. Despre ce democrație mai vorbim acum când în numele unui ipotetic bine colectiv, sunt reduse sau după caz interzise drepturi elementare pentru categoria nevax?

    A naibii democrație am ajuns sa trăim.  

    1. N-ai spus nimic.

      1. La randul sau, statul democratic se comporta si el al naibii de "democratic" cu cei care sint împotriva sistemului. De fapt, nici o deosebire.

      2. Confunzi democratia (care este un regim politic - votul universal și suveranitatea națiunii) cu statul de drept in care puterea statului este limitată pentru a proteja cetățeanul de exercitarea arbitrară a autorității.

      3. Drepturile au fost restrictionate cu titlu vremelnic, sub justificarea combaterii epidemiei, ceea ce, initial, nu a avut nici un fel de legatura cu regimul politic. Incapacitatea medicala (este vorba despre capacitatea cercetarii mondiale), masurile gresite si prelungirea starii de pericol (care intemeiaza restrictiile). au transformat problema medicala in una politica, numai si numai in statele democratice. Cele autoritare nu au aceasta problema. 

      1. Da

      2. Ca îi zicem democrație sau stat de drept .... 

      Când unor categorii (minoritare sau majoritare în stat, nu are importanta) li se acorda mai multe drepturi, adică sunt "mai egale" decât celelalte, 

      Cum se poate numi regimul respectiv? 

      Poate mă lămuriți sau o sa spuneți iar ca întrebarea mea e de Kakaia:) 

      3. Scuze. Nu m-ați convins deloc. Ce e de pilda vremelnic acum în faptul ca austriecii și francezii sunt obligati sa se vaccineze, altfel vor deveni niște paria ai societatii?  

      Pentru cei care vor fi vaccinati sau boosterizati prin acest santaj statal, dreptul lor de a dispune liber de corpul lor (și de a se pronunta cum vor cu privire la modul își care protejează sanatatea) ESTE CALCAT În picioare iremediabil de statul de drept sau democrat (Cum vreți sa-i spuneti) ai cărui cetățeni sunt! 

      2. Tocmai am incercat prin explicatii suficiente sa fac distinctia intre notiunea de democratie - care se refera la o anumita realitate -, de notiunea de stat de drept - care se refera la o alta realitate.

      Daca pentru tine nu conteza ca spunem pisici si la ciini, atunci sintem siliti sa discutam in termeni de pisica care latra, nu musca.Pentru ca discriminarea nu are legatura imediata cu democratia ci cu abuzurile statului, deoarece, intr-un stat democratic, poporul nu se va apuca sa se autodiscrimineze abuziv decit daca ciinele blind zgirie rau.

      3. Nu am scris decit istorie explicativa. Nu ma straduiesc sa conving pe nimeni de nimic. Cind spui ca nu te-am convins este ca si cind ai spune ca nu crezi cind afirm ca te-ai nascut. 

      Mulțumesc. Perfect de acord.

      Pentru întrebările mele mai mult retorice de la pct. 2 si 3 îmi dau singur un raspuns:), fără a mai confunda democrația cu statul de drept (democratic). 

      Este vorba din punctul meu de vedere de statul de drepți (ca ordinul din armata: atenție la mine - luati pozitia de drepti!) Profund nedemocratic.

      Totul pentru un pericol mult exagerat și propovăduit isteric în continuare. 

      Scuze, nu sint medic. Sint indeajuns de specializat in domeniile mele de predilectie, ca sa nu ridic nici un fel de pretentii in medicina, care de altfel, nu mi-a placut niciodata (medicina este acea specialitate care pierde partida intotdeauna cu fiecare din miliardele de morti). Unde nu stiu , nu ma bag.

      Îmi dau și eu cu părerea. Doar ca am avut de la începutul coșmarului covid un feeling.

      Ceva nu e în regula în toată povestea asta. Singura chestie care a fost de bun simt ... si care nu poate fi negata ...supraglomerarea sectiilor Ati. Restul, o propaganda desantata, cu mici exceptii (fără Bursa care a fost echilibrata și nepărtinitoare - am și felicitat-o). În fiecare zi alături de starea vremii, starea cOvid, de a terminat psihic o gramada de lume. 

      Gata.

      O seara buna! 

      Multumesc!

      Numai bine! 

      nu toti care ajung la ATI cu covid ajung acolo din cauza covid. Sunt oameni cu alte probleme grave, care se intampla sa iasa pozitivi cu sars cov 2. E la mintea cocosului.

    este o constatare amara , dar reala.

    Se aplica in multe sectoare ale muncii , ale societatii de azi ! 

    Nu vad iesire , omul fiind din ce in ce mai ... supus

    1. Din ce in ce mai supus fata de care perioada?

Pe scurt

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

Apanova
BTPay
Electromagnetica
marmomac.com
arsc.ro

Curs valutar BNR

30 Sep. 2022
Euro (EUR)Euro4.9490
Dolar SUA (USD)Dolar SUA5.0469
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian5.1652
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.6367
Gram de aur (XAU)Gram de aur270.7253

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

ccib.ro
Cotaţii Emitenţi BVB
Bursele din regiune
cnipmmr.ro
Cotaţii fonduri mutuale
Teatrul Național I. L. Caragiale Bucuresti
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro