Editorial

Niciodată ca acum, românii sunt divizaţi. Nici măcar nu suntem singurii. Dar spre deosebire de alţii, noi avem o problemă suplimentară. Nu doar că ţara s-a împărţit în două tabere opuse. Mai grav este că una dintre acestea spune şi face lucruri...

Cu o democraţie de limită, un preşedinte fragil şi o extremă dreaptă întărită, România îşi negociază viitorul între speranţa redresării şi spectrul imploziei democratice.

Daniel Yergin, vicepreşedintele S&P Global şi autor al unor cărţi de referinţă despre industria petrolieră şi tranziţia energetică, scria nu demult în Wall Street Journal că America nu se poate descurca fără fracturarea hidraulică, iar...

Întrebarea pe care am pus-o recent, "Cu ce ne-am ales?" ("BURSA" 28.05.), are vocaţia de a deschide un şantier.

Vreau să spun, după alegerile acestea cu VAR, reluări şi prelungiri: cu ce ne-am ales? Cum, cu ce? Cu un Preşedinte. Omul de la Cotroceni este la Cotroceni. Cu arme şi bagaje.

Victoria lui Nicuşor Dan în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale nu a fost rezultatul unei campanii strălucite sau al unui val de entuziasm.

Pe când eram copil, răsfoiam fascinat tot felul de cărţi despre animale.

Alegerile noastre pentru funcţia de Preşedinte al României sunt adînc ancorate în lumea arhetipurilor "mitologice", în cea a dorinţelor curente şi îndreptăţite ale unora dintre alegători, în orizontul mai larg al speranţelor acestora şi,...

După mareea de adrenalină din "Noaptea alegerilor", acum, că s-au mai liniştit apele, putem să ne întrebăm ceva mai lucizi cine e cîştigătorul şi cine pierzătorul. Păi, cum cine e cîştigătorul? Nicuşor, vezi bine!

Ronţăiam un sendviş luat de la o benzinărie în vreme ce mă apropiam de maşină. Aveam un drum lung în faţă. Trecusem de Râmnicu Vâlcea şi mai aveam mai bine de o mie de kilometri până la Katowice, de unde scriu acest editorial.

România evită la limită o schimbare de regim autoritar, dar intră într-o perioadă de tranziţie fragilă şi confruntare instituţională.

Cine sunt eu să vă spun dumneavoastră cu cine să votaţi? În loc să răspund la această întrebare, aproape nătîngă, mult mai bine ar fi să mă uit la realitate şi să constat că cititorul nostru, stăpînul nostru, ştie foarte bine cu cine o să voteze:...

Timpuri rele! Soţul se ceartă cu soţia, fratele cu fratele, copii cu părinţii, părinţii cu părinţii, vecinul cu vecinii, om cu om şi persoană cu persoană.

Alegerile prezidenţiale din 2024-2025 din România au scos la iveală o tensiune care mocnea de ani întregi: o ruptură socială profundă, transformată într-o autentică ură de clasă şi legitimare a populismului radical prin vot aşa zis democratic.

Este un spectacol unic sau, mai degrabă, o formă cu totul inedită de circ. Un candidat la alegerile prezidenţiale ne spune că funcţia nu este pentru el, ci pentru altul. Mai nou, a declarat chiar că funcţia de Preşedinte - aceea pentru care...

Nu cred să greşesc prea mult, ba chiar deloc, dacă spun că în "psihologia poporului român", "Preşedintele României" nu este nici o funcţie administrativă, nici o instituţie a statului, mai general, nu este un obiect.

După primul tur (bis!) al alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României, ceea ce acum mai două săptămîni era doar o ipoteză de lucru (vezi editorialul Bursa, "Barometrul Candidaţilor", 23 aprilie 2025), a devenit între timp...

S-a spus adesea că în România "viaţa bate filmul". Şi pentru că găsim mereu exemple în jurul nostru expresia nu mai înseamnă mare lucru, o folosim fără să îi dăm atenţie. Dar iată că, din când în când, chiar ai senzaţia că ai căzut...

Ce se întîmplă cu o ţară cufundată brusc în beznă? O beznă pentru care nu există o explicaţie raţională la îndemînă şi, mai ales, nici un remediu instant.

Prima bănuială am avut-o acum vreo lună. Priveam o conferinţă de presă a actualei purtătoare de cuvânt a Casei Albe, o anume Karoline Leavitt.

În 4 mai 1939, cu câteva luni înainte de izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, Marcel Deat, fost socialist francez devenit fascist, scria un editorial în L'Œuvre care punea o întrebare aparent provocatoare: "De ce să...

Doar câteva săptămâni au fost suficiente pentru înţelegerea mai bună a implicaţiilor războiului comercial declanşat de SUA împotriva întregii lumi, dar mai ales împotriva Chinei.

Replica, tăioasă ca o lamă de katana, îi aparţine primarului din urbea Cîmpulungului şi este adresată, în piesa lui Tudor Muşatescu, "Titanic Vals", modestului funcţionar de la biroul "Naşteri şi Decese", Spirache. De ce...

Iaca, mai e puţin şi se "deschid" urnele! Ca tot cetăţeanul turmentat, din oficiu, mă întreb: şi eu, cu cine votez? Nu ştiu încă, aşa că mă grăbesc să fac un tur de orizont, să văd ce mai arată "barometrul candidaţilor".

A venit vremea! Vremea în care politicienii noştri sau, mă rog, ipochimenii care mişună în haznaua politicii locale, se dau de ceasul morţii să ne arate cît de "tare", cît de "autentică", cît de "neostenită" este credinţa...

În 1666 Moliere a scris o comedie care a devenit clasică. Este vorba despre "Doctor fără voie" (Le Medecin malgre lui), în care un personaj este nevoit să facă pe doctorul, deşi nu are nici un fel de pregătire. Cumva, lururile se...

După Revoluţie, şi mai ales după alegerile din 2000, extrema dreaptă a progresat în România fără ca vreun front democratic să i se opună. Cele câteva încercări ale societăţii civile au întârziat progresul, dar nu au putut inversa tendinţa.

Ca de obicei cînd se afla în Biroul Oval, Trump era cotropit de fiorul unei inefabile fericiri. Se putea juca în voie cu oricare dintre jucăriile sale preferate, putea inventa după bunul plac alte jocuri, ori schimba arbitrar regulile celor...

Lui Musk îi place salutul nazist. Şi nu doar lui, ci şi unei bune părţi din ceea ce reprezintă baza electorală a mişcării MAGA. Nici lui Trump nu îi displace să se creadă, să se comporte şi să fie adulat ca "Fuhrer". Să fie...

Unele greşeli sunt atât de mari încât se văd şi din avion. Când observ şi eu vreuna, primul meu impuls este să tac din gură şi să îmi văd de treabă. Mă gândesc că ar fi o pierdere de vreme să explic ceea ce trebuie să fie evident pentru oricine...

Campania prezidenţială şi referendumul din Moldova vecină, apoi primul tur al alegerilor prezidenţiale româneşti din 24 noiembrie 2024, au relevat un modus operandi al celor care urmăresc să aducă aceste state, şi altele care sunt fragile, într-o...

Unora poate să li se pară că arată ca un clown. Că se comportă ca un clown. Că nu este decît un clown care nu prea ştie ce face. Un clown pus mai mult pe rele şi pe stricăciuni, decît pe glume şi gaguri.

Fenomenul este fără precedent, cel puţin în istoria post-belică a Statelor Unite. În mai puţin de trei luni, noua Administraţie Trump a reuşit să mobilizeze un grad de adversitate publică atît de masiv încît a scos deja mii de oameni la proteste...

Domnişoara se râzgâie. "Nu avem nevoie de prinţ! L-ar fi putut scoate la montaj. E ca la Hollywood, baby!". Apoi ne explică: "Nu are nevoie de dragoste, ea vrea să devină un lider!". De ce? "Pentru că originalul este din 1937....

Acum două decenii apărea romanul Bărbaţii care urăsc femeile, primul volum al trilogiei de succes a suedezului Stieg Larsson, Millennum. Decedat un an înaintea publicării cărţii, care a fost un succes mondial, jurnalistul şi romancierul suedez...

Este o întrebare cu geometrie variabilă. Şi toată lumea caută un răspuns. Pentru că, în ecuaţia păcii şi războiului, nu există doar Trump şi Putin. Există şi Zelenskiy, dar şi Uniunea Europeană. Ca să nu mai vorbim de alţi doi mari jucători: Xi...

Ca nu cumva să adoarmă de plictiseală în biroul din Palatul Victoria, unde urmează la literă descrierea oficială a îndatoririlor de serviciu şi, prin urmare, nu face mai nimic dar nici nu-l bagă cineva în seamă, lui Ciolacu i-a şoptit o păsărică...

Nu ştiu celelalte fire albe pe care le am în cap de la ce sunt, dar, mai mult ca sigur, majoritatea zdrobitoare mi se trag de la "sondaje". Acelea cu care vă intoxică şi pe dumneavoastră, în preajma alegerilor mai importante, instituţiile...

După zece ani şi două luni, după două mandate şi ceva, omul a dispărut. Nu vi se pare ciudat? De mai bine de o lună nu este de găsit pe nicăieri. Nicio declaraţie. Niciun sunet.

Documentele spun că undeva prin luna iulie 1518, o femeie a început să danseze cu fervoare pe o stradă din Strasbourg şi nu s-a mai oprit aproape o săptămână. Încet, în jurul ei, contaminaţi de această epidemie de dans au început să se adauge din...