NATO 70: Agenda politică

Cornel Codiţă
Ziarul BURSA #Editorial /

Cornel Codiţă

Cel puţin dintr-un punct de vedere suntem liniştiţi, Donald Trump s-a răzgîndit la timp, înaintea datei aniversare: Nato nu este vetust, aşa cum o spunea chiar el anţărţ unui electorat dornic să dea votul Preşedintelui care va face, din nou, America mare. Nu, nu este depăşit de timp şi nici ieşit dintre hulubele vremii. Are el alte hibe, dar e încă viu, ba chiar dă vioi şi din picioare. Atunci, de ce în locul sărbătorii cu focuri de artificii şi valuri de şampanie, avem parte doar de feţele lungi, cu aere confuze, ale unor lideri politici a căror grijă principală, înaintea reuniunii de la Londra, a fost să se elibereze pînă şi de obligaţia unei declaraţii comune? O să zică cineva că tot Trump este de vină! Ar fi bine să fie doar atît. Problemele politice ale Alianţei Nord Atlantice au, însă, rădăcini mult mai adînci, iar soluţiile nu stau în mîna unui singur om, nici măcar a "celui mai puternic din lume"! Sigur, de convenienţă, în locul lui Trump, am putea da vina acum pe Macron sau pe Erdogan. Unul zice că pentru europeni ar fi mai bine ca NATO să declare oficial Rusia prieten, nicidecum ameninţare potenţială şi, la limită, inamic. Celălalt, nu zice mare lucru, dar face! Cumpără mijloace de apărare anti-aeriană de ultimă generaţie de la Putin, aşa, pentru orice eventualitate; nu care cumva să îl lase din nou, americanii, cu ochii în soare, ca la precedenta încercare de lovitură de stat!

Chiar dacă niciuna dintre aceste "rătăciri" politice nu poate fi luată drept cauză a problemelor de fond ale NATO, ele marchează totuşi un areal unde toate aceste probleme stau la un loc. Este vorba despre răspunsul la întrebarea cea mai simplă: "Ce este NATO şi ce vrea el??!" Este o alianţă colectivă de apărare, nu e clar pentru toată lumea? Citiţi textul Tratatului semnat de toţi cei 29 de membri actuali! O alianţă prin care toţi şi fiecare dintre ei se obligă să considere un atac asupra oricăruia dintre ei, un atac asupra sa, deci să răspundă provocării şi să vină în ajutorul celui atacat, în consecinţă, cu mijloacele pe care le consideră necesare şi de care dispune. Ce vrea, deci, Nato? Să descurajeze orice stat, indiferent de puterea şi de mijloacele militare de care dispune, care ar încerca să îşi impună prin forţă obiectivele împotriva unuia sau mai multor state membre ale Alianţei. La limită, să oprească acţiunile ostile declanşate şi să anihileze capacitatea atacatorului de a îşi atinge scopurile, de a duce la bun sfîrşit operaţiunile declanşate şi/sau planificate. Atîta vreme cît situaţia politică a lumii a stat sub semnul competiţiei şi confruntării dintre Est şi Vest, toate aceste probleme au primit un răspuns cît se poate de clar şi răspicat. Atacatorul presupus nu putea fi decît URSS, iar victimele sale potenţiale, state din Europa de Vest. (Estul nu mai conta, fusese ocupat de URSS, cu acordul Vestului, ca parte a înţelegerilor de la sfîşitul celui de al doilea război mondial!). America era veriga esenţială a lanţului de securitate menit să asigure libertatea şi democraţia Occidentului. De unde şi formula politică care a definit NATO pe întreaga perioadă a războiului rece. În expresia colorată a lordului Ismay, o alianţă menită să-i ţină pe americani în Europa, pe ruşi, în afara ei, iar pe nemţi dependenţi de puterea aliaţilor. (Keep the americans in, the russians out and the germans down!)

Această ecuaţie politică, atît de simplă şi de convenabilă, cu soluţii perfect determinate şi în bună măsură evidente, chiar dacă nu tocmai uşor de pus în practică, a încetat să mai funcţioneze odată cu încheierea războiului rece. Atît de evident a devenit acest lucru, încît pînă în 1994, ideea că NATO ar trebui să îşi înceteze existenţa a fost mult mai mult decît o ipoteză. A fost o temă de lucru serioasă atît în Statele Unite, cît şi în Europa. Ruşii au crezut atît de tare în inevitabilitatea desfiinţării NATO, încît s-au lăudat o vreme cu faptul că dispariţia lor ca "duşmani" a dat lovitura de graţie organizaţiei. "Noroc" cu conflictul din Iugoslavia şi respectiv cel dintre Irak şi Kuwait care au repus într-o lumină favorabilă pentru statele membre Nato necesitatea şi avantajele unui cadru de coordonare şi potenţare a politicilor militare de răspuns la noile provocări ale vremurilor post-război rece. Nato a fost "reevaluat" atît în Europa, cît şi în Statele Unite. A doua tulburare a apelor a intervenit odată cu extinderea Alianţei, pentru a încorpora statele din Estul Europei, foste membre ale Pactului de la Varşovia. Odată cu acest pas, agenda politică a NATO a căpătat teme şi accente de care altfel ar fi fost liberă cel puţin o bucată bună de vreme. Tensiunile cu Moscova. Moscova ca sursă de insecuritate, dacă nu chiar de ameninţare directă la adresa unora dintre aceste state. În special relaţiile tensionate ale Poloniei şi ale Ţărilor Baltice cu Moscova au pus această temă din nou pe agenda NATO într-o manieră care a deranjat nu de puţine ori capitalele "istorice" ale Alianţei, nu în ultimul rînd Franţa şi Germania şi, din cînd în cînd, chiar Londra şi Washingtonul. În sfîrşit, a venit vremea considerării Ucrainei ca potenţial candidat la integrarea în NATO. Opoziţia Moscovei a fost nu doar de principiu, ci susţinută de politici active, între care declanşarea aşa zisului "război hibrid" menit să ţină Ucraina departe de "standardele politice necesare integrării în NATO". Pentru a pune capac confuziei politice care domină scena NATO, trebuie doar să marcăm în plus, "evadarea" regimului Erdogan din standardele politice ale apartenenţei la alianţă pe fondul încordării relaţiilor cu Washingtonul şi nu în ultimul rînd consecinţele politice ale desprinderii Marii Britanii din complexul instituţional al Uniunii Europene.

Rezultatul acestui amalgam de probleme şi situaţii politice noi este cacofonia politică asurzitoare care domină Alianţa Nord Atlantică la ora sărbătorii celor 70 de ani de existenţă. Există soluţii? Cu siguranţă, doar că ele nu sunt la îndemîna actualei generaţii de "micimani" politici din Europa şi Statele Unite. O generaţie de epigoni rataţi, incapabili să viseze, măcar, proiectele şi faptele politice ale celor care au semnat actul de naştere al Alianţei Atlanticului de Nord, acum şapte decenii.

Opinia Cititorului ( 24 )

Acord

Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

  1. Raportat la acești "micimani politici" din Europa si Statele Unite, neaoșul Codita este un liliputan politic. Dar isi da cu parerea si critica, iar Bursa il răsplătește.

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    1. Liga Naţiunilor a lansat după primul război mondial ideea de „securitate colectivă”, pentru acele vremuri ceva

      interesant şi atractiv, o adevărată provocare în cadrul relaţiilor internaţionale europene. Potrivit noului 

      concept, organizaţia internaţională amintită putea încerca să rezolve disputele dintre membrii săi. În acelaşi 

      timp, Liga Naţiunilor şi-a dat acordul, inclus în Tratatul de la Versailles, cu privire la permisiunea semnatarilor 

      în utilizarea forţei militare şi a sancţiunilor economice împotriva unui agresor. Marele neajuns al acestei 

      prevederi rezultă din aceea că nu a impus cu caracter imperativ/obligatoriu acest principiu. Deci aici şi în 

      acest cadru îşi are sorgintea conceptul de apărare colectivă. 

      Folosirea „jumătăţii de măsură” în conţinutul unor documente internaţionale/ europene, cum ar fi de exemplu: 

      permisiunea, posibilitatea, încercarea etc., a scos în evidenţă insuficienţa conceptului şi incapacitatea 

      instituţiei internaţionale care l-a lansat. Aşa se face că, după cum s-a exprimat în epocă, Liga Naţiunilor a dat 

      dovadă „de o inepuizabilă naivitate, care produce suferinţă pe scară largă”. Desigur, se fac trimiteri la faptul 

      că asupra Germaniei hitleriste nu s-a intervenit militar, în a doua parte a deceniului al patrulea, aşa cum a 

      susţinut Churchill.

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Realităţile mediului politico-militar european şi nu numai, noul Concept strategic NATO (după Summit-ul de

      la Washington, 1999), transformarea structurală a Alianţei (dintr-o organizaţie statică într-una dinamică, 

      mobilă, activă etc.) sunt numai câţiva factori care ne sugerează că avem de a face cu o transformare a 

      acesteia, după Războiul rece, ce poate fi descrisă ca o mişcare de la „apărare colectivă” spre „securitate colectivă”. Noua configuraţie a relaţiilor internaţionale ne îndreptăţeşte să apreciem că accentul strategic al NATO se îndreaptă de la „ameninţarea directă” la „factori de risc”. Altfel spus (mai direct şi pe înţelesul tuturor) apărarea colectivă apare versus ameninţare directă, iar securitatea colectivă este reacţia firească la factori de risc/situaţii riscante. 

      La început de secol XXI, schimbările majore care s-au produs ne sugerează următoarea formulă de analiză:

      „Subiectul – originar al ameninţării directe (fosta URSS) a fost înlocuit de o varietate de situaţii riscante”. Ca urmare, schimbările în identitatea NATO, îndeplinirea funcţiilor şi activităţilor sale internaţionale şi deopotrivă în direcţia evoluţiei sale ulterioare sunt pe deplin justificate, aşa cum rezultă ele din noul Concept strategic al Alianţei din 1999. 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Fii consecvent Gargantua!

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      In loc sa aloce buget pentru a distruge viata, mai bine ar aloca bani pentru a salva viata pe TErra. Asa lipsiti de intelepciune nu am mai intalnit! Niste micimani! Lipsiti de vise si idealuri inalte pentru o lume mai buna pe Terra sau intr-o colonie, in spatiu. Nu vad mai departe de interesele imediate!

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Da, asa este! Razboi total impotriva vietii pe terra si pentru asta trebuie sa luam resurse de la educatie si sanatate! Lumea de dos!

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      În istoria Pământului, polii s-au schimbat, nordul devenind sud şi invers. În medie, o dată la 200.000 - 300.000 de ani are loc acest fenomen. Chiar după o schimbare cu succes a polilor, există posibilitatea ca într-un timp foarte scurt, aceştia să revină ca înainte. Deşi efectele asupra Terrei sunt în mare parte nesemnificative, nu acelaşi lucru se poate spune despre omenire, unde paradigma actuală dictează că aproape orice aspect al vieţii noastre să fie dependent de tehnologie şi electronică.

      Cercetătorii din întreaga lume susţin că un astfel de fenomen este foarte aproape. Acum 40.000 de ani, polii au eşuat în a face o rocadă, iar ultima schimbare totală a polilor a fost acum 780.000 de ani, 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      De altfel, fenomenul a inceput deja, cercetatorii observand semne care indica scaderea intensitatiii campului magnetic. In prezent, intensitatea campului magnetic al Terrei scade cu aproximativ 5% la fiecare 100 de ani, un semn clar ca se apropie urmatoarea inversare a polilor magnetici.

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Inversarea polilor magnetici influențează drastic existența planetei și dă fiori anumitor oameni de știință, dar, la bază, avem mai multe date teoretice și prea puține dovezi certe.

      Schimbarea polilor slăbește temporar câmpul magnetic, iar formele de viață de la suprafața planetei vor fi expuse la o doză mai mare de radiații cosmice. Însă nu putem vorbi de o extincție, precizează cercetătorii. 

      La ora actuală, pericolul real pe care îl reprezintă inversarea polilor este reprezentat de pagubele uriașe pe care le-ar provoca prin afectarea sistemelor de comunicație și navigație. 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    Procesul de reflecție sau procesul de stabilire a unor strategii pentru NATO...

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    1. Ar urma să fie desemnat unui grup de experți din statele aliate, care să pregătească, sub coordonarea instituțională a secretarului general NATO, un set de propuneri pentru întărirea dimensiunii politice a Alianței Nord-Atlantice. Procesul nu va aborda dimensiunea militară a adaptării NATO, deja acoperită de măsurile agreate în curs de implementare.

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Aspectul politic ar trebui sa cuprinda viziunea despre o luma care sa traiasc in pace si armonie. Iubire pentru fiecare prin conectare la sursa! Decuplarea factorului militar...securitatea colectiva cooperativa, comprenhensiva sa ia locul apararii colective

      E timpul ca Rusia sa nu mai fie considerata o amenintare, acum cand Turcia evadeaza din standardele politice ale aliantei, acum cand Brexitul bate la usa... 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Securitatea colectivă este mult mai ambițioasă decât sistemele securitatea aliată sau apărarea colectivă deoarece urmărește să includă totalitatea statelor dintr-o regiune, chiar la nivel global, și pentru a Securitatea colectivă este mult mai ambițioasă decât sistemele securitatea aliată sau apărarea colectivă deoarece urmărește să includă totalitatea statelor dintr-o regiune, chiar la nivel global, și pentru a aborda o gamă largă de amenințări posibile.aborda o gamă largă de amenințări posibile.

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Hans Morgenthau, în 1948, afirma că trebuie îndeplinite trei premise pentru ca securitatea colectivă să prevină cu succes războiul:

      Sistemul de securitate colectivă trebuie să fie capabil să asambleze forța militară într-o putere mult mai mare decât cea asamblată de agresor, împiedicând astfel agresorului să încerce să schimbe ordinea mondială apărată de sistemul colectiv de securitate. 

      Națiunile, a căror puteri combinate ar fi folosite pentru descurajare, așa cum se menționează în prima condiție, ar trebui să fie cu convingeri identice cu privire la securitatea ordinii mondiale pe care colectivul o apără.

      Națiunile trebuie să fie dispuse să-și subordoneze interesele conflictuale față de binele comun definit în termenii apărării comune a tuturor statelor membre. 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    În practica strategică s-au constituit şi au funcţionat două tipuri de organizaţii internaţionale: 

    • organizaţia de securitate colectivă, care rezolvă disputele dintre statele membre; 

    • organizaţia de apărare colectivă, care ajută un stat membru atunci când este atacat de o ţară din 

    exterior. 

    În conţinutul acestui articol din Tratatul de la Washington se stipulează „un atac armat îndreptat împotriva 

    unuia sau mai multor aliaţi ar trebui să fie considerat un atac îndreptat împotriva tuturor”. Ca atare, se afirmă 

    că statele membre NATO trebuie să ia în calcul asistarea unui aliat care este atacat. Apoi se precizează că 

    angajarea asistării unui aliat nu este necondiţionată. Ci, mai degrabă, fiecare semnatar va asista aliatul 

    atacat „dacă o astfel de acţiune pare a fi necesară, incluzând utilizarea forţei armate …”. Sunt uşor de 

    remarcat condiţionările succesive şi filozofia desuetă legate de un conţinut destul de clar al unui articol. 

    Putem aprecia că art. 5 este prevederea cheie a Tratatului şi axul care leagă SUA de aliaţii săi europeni din

    NATO. 

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    În cuvinte puţine dilema existenţială şi de evoluţie a NATO poate fi astfel formulată: „ameninţare directă vs.

    apărare colectivă – intimidare şi descurajare şi/sau securitate colectivă vs. riscuri şi situaţii riscante –

    prevenţie”. Aşadar, dilema fundamentală este uşor de enunţat şi foarte dificil de rezolvat. 

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    1. Soluţia dilemei NATO, chiar dacă este complexă, ar putea fi:

      • continuarea preocupărilor pentru apărarea colectivă concomitent cu dezvoltarea potenţelor de 

      securitate colectivă; 

      • reforma structurală, funcţională şi de conducere a forţei NATO; 

      • continuarea extinderii prin acceptarea de noi membri; 

      • extinderea colaborării pe iniţiative, precum PfP, desfăşurarea de operaţiuni în afara zonei NATO, 

      perfecţionarea managementului conflictului, continuarea misiunilor de menţinere a păcii şi a 

      cooperării cu U.E., OSCE, ONU etc.; 

      • inducerea în unele state cu potenţial militar însemnat a ideilor că NATO nu le ameninţă şi că este 

      vorba de politici de securitate largi la care şi aceste state sunt chemate să participe tot mai activ; 

      • paradigma apărării colective ar trebui completată cu problemele securităţii colective, având în vedere 

      că aceasta din urmă ar putea deveni premisa de bază a existenţei şi funcţionalităţii multă vreme a 

      NATO. 

      Conceptul strategic NATO, axat pe apărarea colectivă, în evoluţia sa, a oferit suficiente clarificări, rezolvări şi 

      opţiuni pe baza cărora, cu toată implicarea sa în problemele securităţii colective, a rămas fidel menirii sale

      iniţiale – structură de apărare colectivă. 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Multe dintre problemele de identitate ale organizaţiei derivă din reticenţa sau refuzul multora dintre statele-membre de a trata Rusia drept adversar strategic şi, implicit, drept ţintă a mecanismului de apărare colectivă înscris în articolul 5 al tratatului de la Washington. Preşedintele francez Emmanuel Macron a spus-o explicit, dar numeroase alte ţări - inclusiv Germania, în ultima vreme foarte atentă să nu-şi compromită reputaţia de membru loial - au poziţii relativ apropiate, dacă nu chiar asemănătoare. Iar guvernele respective se sprijină pe segmente de opinie consistente sau chiar majoritare în rândul propriilor electorate.

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    Articolul 5 a fost invocat o singură dată: (din fericire) nu împotriva Moscovei, ci în semn de solidaritate cu Statele Unite, după 11 septembrie 2001. A fost expresia desăvârşită a dorinţei liderilor politici, sprijinită intens de birocraţia civilă şi militară a organizaţiei, de a contura un nou rol al NATO în lumea de după Războiul Rece. Se întâmpla într-un moment în care Alianţa încerca să-şi îndeplinească misiunea de a furniza securitate la periferiile estică şi sud-estică ale Europei, o misiune care avea să se dovedească în curând insuficientă pentru legitimarea ei internaţională. A urmat, natural, procesul de ieşire a NATO din limitele teritoriale în care fusese definită şi de asumare a unui rol global, ca principal nod dintr-o reţea de securitate transcontinentală menită să combată o gamă largă de ameninţări de securitate la adresa membrilor săi.

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    1. Foarte importantă este ideea tot mai răspândită că NATO ar trebui să combată ameninţările zilei (sau epocii), nu să se cantoneze într-o politică de confruntare cu Rusia. O ilustrează recentele declaraţii ale preşedintelui francez, potrivit căruia terorismul - nu Rusia, nu China - este principala problemă a securităţii internaţionale. Dar, dacă terorismul (sau proliferarea nucleară sau orice altceva) trebuie să suscite în cel mai înalt grad atenţia comunităţii internaţionale, iar implicarea NATO este vitală, Alianţa ar putea fi nevoită să colaboreze cu diferiţi actori cu care, altfel, nu are nicio afinitate - poate chiar cu Rusia sau China - şi să-şi asume posturi care o vor împiedica să-şi exercite rolul de descurajare definit prin tratatul de la Washington, în raport cu Rusia.

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    E timpul sa tinem seama de schimbarile climatice date de schimbarii inclinatiei pamantului! Aceasta amenintare pune in discutie supravietuirea! NATO nu e si gura structura care ar putea sa joace rol cheie in salvarea supravietuitorilor terrei! Calamitatile naturale sunt adevarata amenintare pentru toti. E timpul solidarizarii speciei umane pentru a putea salva viata pe Terra. Vestul unit Estul??Nordul cu Sudul ca UNUL!!!! 

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    Speram sa gaseasca solutii pentru supravietuire!

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    1. Rusia si SUA colaboreaza impreuna cu China in domeniul spatial. Iata cum cautarea solutiilor pentru supravietuirea speciei umane dincole de terra uneste pamantul in domeniul cercetarii stiintifice, a astrofizicii si stiintekor aerospatiale.

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Furtuni solare minore au avut loc în 2003 şi au provocat oprirea reţelei electrice suedeze. În 1859, o serie de erupţii solare au provocat aurore boreale, acele manifestări celeste de la Polul Nord, până în insulele Caraibilor. Însă o inversare totală a câmpului magnetic ar avea o amploare mult mai alarmantă.

      Potrivit cercetătorilor, ea ar duce la stingerea tuturor aparatelor electrice de pe planetă, fapt care ar produce economiei mondiale pierderi de miliarde de dolari pe zi. 

      O altă ipoteză, mai puţin probabilă potrivit autorilor studiului, ar fi aceea a unei extincţii masive datorată consecinţelor exploziilor vulcanice care ar provoca o uriaşă furtună solară. 

      În ceea ce priveşte viaţa pe Terra şi impactul direct pe care l-ar avea o inversare a polilor magnetici asupra speciilor, nu putem prezice în mod definitiv ce se va întâmpla, deoarece omenirea modernă nu exista în timpul precedentei inversări, scriu cercetătorii. Totuşi, ei rămân optimişti: Este un lucru cert că oamenii care ne-au precedat au reuşit să traverseze episodul Laschamps (o inversare parţială a polilor magnetici care a avut loc acum 41.000 de ani) şi că viaţa însăşi a supravieţuit. 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

DIN ACEEAŞI SECŢIUNE

Editorial

Citeşte toate articolele din Editorial

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

DTLAWYERS
Hidroelectrica
Business Card
BTPay
e-distribuţie
Cotnari
parmafood
smart city industry awards 2019
Calendarul BURSA 2019

ENGLISH SECTION

more articles

Schlumberger
Legestart
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro
Cabinet de avocatTMPS