O INSTITUŢIE FUNDAMENTALĂ A ECONOMIEI DE PIAŢĂ ROMÂNEŞTI:Camera de Comerţ şi Industrie a României (1)

Gheorghe Piperea
Ziarul BURSA #Macroeconomie / 30 mai

Camera de Comerţ şi Industrie a României (1)
Gheorghe Piperea

1. Istoria Camerei de Comerţ şi Industrie a României începe încă din secolul al XIX-lea, când primul domnitor al Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza, o înfiinţează prin Decret Domnesc. Instituţia modernă care a luat naştere a contribuit în mod substanţial la edificarea şi consolidarea noului stat românesc, în special prin conectarea Principatelor Române la sistemul economic capitalist occidental, devenit, în a doua jumătate a secolului XIX, modelul politic, economic şi cultural al României.

Pe parcursul a mai mult de un secol şi jumătate de existenţă, instituţia a evoluat, traversând mai multe forme şi denumiri, influenţate de regimurile care s-au succedat în ţara noastră şi de politica externă aplicabilă în domeniul economic.

După Revoluţia din 1989, prin Decretul-lege nr. 139/1990 privind camerele de comerţ şi industrie din România (publicat în M. Of. nr. 65/12 mai 1990), Camera de Comerţ şi Industrie a României1 a dobândit statutul juridic de organizaţie neguvernamentală de utilitate publică, cu caracter autonom, având drept scop promovarea comerţului şi industriei româneşti pe plan intern şi extern şi sprijinirea comercianţilor români în raporturile cu autorităţile din ţară şi cu organisme specializate din străinătate (art.9 alin.1 şi alin.3 din decretul - lege). Aşadar, încă de la momentul originar al actualului regim democratic, CCIR a fost considerată, prin lege, drept persoană juridică de utilitate publică, având caracter autonom şi misiune specifică - sprijinirea comerţului şi a industriei româneşti, în ţară şi în străinătate, diplomaţia economică şi reprezentarea mediului de afaceri românesc în cadrul organismelor specializate din străinătate.

În anul 2007, CCIR a fost reorganizată, prin adoptarea Legii nr. 335/2007 (lege publicată în M. Of. nr. 836 din 6 decembrie 2007), reafirmându-se, în art. 24 alin.1, statutul Camerei de Comerţ şi Industrie a României, ca "organizaţie neguvernamentală, autonomă, nonprofit, de utilitate publică, cu personalitate juridică, ce reprezintă, sprijină şi apără interesele generale ale comunităţii de afaceri din România, urmărind promovarea şi dezvoltarea industriei, comerţului, serviciilor şi a agriculturii, în concordanţă cu cerinţele economiei de piaţă".

În art. 27 din aceiaşi lege s-a prevăzut, in terminis, statutul actualei CCIR de "continuatoare de drept" a primei CCIR de după Revoluţie.

Instituţia CCIR are, ca orice persoană juridică, un scop propriu, o organizare de sine stătătoare şi un patrimoniu propriu, distinct de patrimoniul constituenţilor, ceea ce reflectă cerinţele art. 187 din Codul civil 2.

Cu toate acestea, cu referire la organizaţiile neguvernamentale cu statut de utilitate publică, am arătat încă din anul 2012 că realitatea normativă a legilor speciale în vigoare demonstrează existenţa unor persoane juridice de graniţă, cu un statut intermediar, care le situează între limitele (aparent) strict delimitate ale principalelor două categorii de persoane juridice, adică cele de drept public şi cele de drept privat3. În această din urmă categorie intermediară se încadrează, fără îndoială, Camera de Comerţ şi Industrie a României, persoană juridică creată prin lege, iar nu prin simpla asociere a unor persoane fizice sau juridice. Potrivit formei actuale a Legii nr. 335/2007 (şi indiferent de denumirea pe care a avut-o de-a lungul timpului şi de reglementarea aplicabilă), CCIR este o organizaţie neguvernamentală cu un statut aparte, fiind autonomă, apolitică şi de utilitate publică.

Cu privire la natura juridică a camerelor de comerţ şi la rolul acestora în activitatea comercianţilor, în doctrină4 s-a arătat că, deşi sunt organizaţii ale comercianţilor, care le promovează interesele, prin activităţile pe care le realizează, "aceste organizaţii promovează şi interesele generale, care privesc organizarea şi desfăşurarea activităţii comerciale". Ele apar ca "organizaţii de utilitate publică, pe care organele centrale şi locale de stat trebuie să le sprijine, în vederea realizării obiectivelor lor".

CCIR reprezintă mediul de afaceri în faţa Guvernului şi a celorlalte autorităţi centrale, de pe poziţii instituţionale, consolidate şi predictibile, organizează activităţi de conciliere, mediere şi arbitraj comercial, interne şi internaţionale, eliberează avize, atestate şi certificări necesare mediului de afaceri şi propune proiecte de acte normative în domeniul său de activitate etc.

2. Organizarea actuală a CCIR presupune existenţa a câte unei camere de comerţ în fiecare reşedinţă de judeţ, acestea aflându-se sub coordonarea şi fiind grupate în jurul Camerei Naţionale de Comerţ şi Industrie a României. Acest tip de organizare creează un sistem cameral, o reţea asociativă a mediului de afaceri cu cea mai extinsă reprezentare la nivel local, regional şi naţional.

Potrivit art. 28 alin. (2), art. 4 şi art. 5 din Legea nr. 335/2007 şi în conformitate cu Statutul CCIR [cap. III şi art. 6], Camera Naţională şi camerele judeţene au ca principal obiectiv sprijinirea şi apărarea intereselor generale ale comunităţii de afaceri din România.

În egală măsură, numeroşii membri asociaţi ai Camerei de Comerţ şi Industrie a României, proveniţi din rândurile asociaţiilor, fundaţiilor şi patronatelor, consolidează misiunea şi demersul instituţional al CCIR.

3. Rolul şi atribuţiile CCIR se extind dincolo de graniţele ţării.

În primul rând, Legea nr. 335/2007 reglementează camerele de comerţ bilaterale, create în scopul dezvoltării relaţiilor economice ale României cu ţările pentru care au fost create.

În al doilea rând, CCIR are rolul de promovare, apărare şi susţinere a intereselor economice ale comunităţii româneşti de afaceri în raport cu autorităţile publice şi cu organismele din ţară şi din străinătate (art. 46). Această componentă de diplomaţie economică este esenţială în condiţiile globalizării şi ale exigenţelor crescute ale participării României la schimburile economice şi comerciale internaţionale.

La nivel naţional şi internaţional, CCIR se implică în, participă la şi organizează forumuri, conferinţe şi delegaţii ale mediului de afaceri românesc.

Rolul important al CCIR în afara graniţelor naţionale este confirmat şi de prezenţa sa ca membră a Asociaţiei Camerelor de Comerţ din Balcani (ABC), a Asociaţiei Camerelor de Comerţ şi Industrie Europene (Eurochambers), iar la nivel mondial, a Federaţiei Mondiale a Camerelor de Comerţ (WCF) şi a Camerei de Comerţ Internaţionale (ICC). 

4. În spaţiul juridic şi în mediul de afaceri românesc se manifestă şi alte instituţii care sunt menite sau îşi propun să reprezinte mediul de afaceri românesc. Spre exemplu, există entităţi care îşi au sorgintea în anumite acte normative, precum Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România, sau organizaţii non-guvernamentale cu natură indubitabilă de persoane juridice de drept privat, cum ar fi Coaliţia pentru Dezvoltarea României, Asociaţia Oamenilor de Afaceri, Consiliul Investitorilor Străini, Asociaţia Română a Băncilor etc. Asemenea entităţi au atribuţii fie de nişă, fie roluri conjuncturale, fie scopuri interesate, astfel că, în comparaţie cu CCIR, sunt mai mult sau mai puţin lipsite de reprezentativitate reală în privinţa întregului mediu de afaceri şi a comunităţii comercianţilor.

Din acest punct de vedere, CCIR este singurul organism de utilitate publică având o reprezentativitate deplină la nivel naţional, potrivit legii de înfiinţare, poziţie care îi conferă un statut consolidat în faţa autorităţilor publice centrale şi locale, precum şi în raport de partenerii instituţionali din străinătate, rolul său în diplomaţia economică fiind incontestabil şi, deopotrivă, esenţial.

5. Printr-un proiect de lege înregistrat la Senat în luna aprilie a acestui an, se urmăreşte extinderea gamei de atribuţii şi servicii ale CCIR, exercitate sau prestate în sprijinul mediului de afaceri, pe baza modelelor implementate cu succes în state precum Austria, Germania, Franţa, Italia şi Turcia.

În esenţă, proiectul de lege prevede înfiinţarea unui Catalog al firmelor5 şi a unui sistem de certificare a managerilor, menite să profesionalizeze şi să apropie şi mai mult rolul Camerei de Comerţ din România cu cel al instituţiilor similare din alte state europene6.

Potrivit proiectului de lege, pe baza datelor înregistrate la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, puse la dispoziţia CCIR şi corelate cu cele deţinute de CCIR, se va realiza o evidenţă clară şi uşor de accesat a existenţei şi funcţionării efective a întreprinderilor tuturor comercianţilor de pe întreg teritoriul ţării7.

Măsura nu numai că va sprijini şi promova mediul de afaceri şi comercianţii, generând inclusiv beneficii de natură patrimonială (prin spor de imagine sau avertisment referitor la riscurile aferente afacerilor), dar va reprezenta o reală platformă de informare promptă, adecvată şi onestă cu privire la întreprinderile şi comercianţii din România.

Astfel, în cuprinsul expunerii de motive ce priveşte oportunitatea adoptării proiectului de lege, iniţiatorii menţionează faptul că, prin acest Catalog, antreprenorii îşi vor putea promova activitatea desfăşurată, facilitându-se astfel crearea unor parteneriate financiare, accesarea pieţelor extra-comunitare şi sprijinirea întreprinderilor în toate etapele proiectelor de dezvoltare.

Acest Catalog al firmelor va reprezenta un "Monitor Oficial" modernizat al comercianţilor, o bază de date predictibilă, transparentă şi uşor de accesat, ce va cuprinde evidenţa tuturor întreprinderilor şi a comercianţilor, urmând a fi întocmită şi actualizată periodic de către Camera Naţională împreună cu Camerele Judeţene. Catalogul va fi un mijloc de reclamă şi PR care va putea ajuta terţii şi partenerii de afaceri la identificarea comercianţilor care se bucură de bonitate şi a comercianţilor care prezintă risc de insolvenţă sau fraudă, fiind o sursă sigură şi actualizată de informare şi verificare.

Modificările legislative propuse sunt bine-venite, întrucât apropie poziţia şi rolul CCIR de camerele de comerţ din alte state europene, unde proiecte similare şi-au dovedit utilitatea şi au contribuit la profesionalizarea mediului de afaceri.

Noile atribuţii ale CCIR referitoare la înfiinţarea şi administrarea Catalogului firmelor, vor aduce beneficii atât pentru comercianţi, cât şi pentru terţi.

(va urma)

Note:

1 În continuare, în text, CCIR.

2 De altfel, reglementarea de drept comun referitoare la persoana juridică, respectiv, art. Art. 187-252 Cciv, este aplicabilă şi statutului organiz al CCIR, în măsura în care nu este înlăturată de la aplicare de legi sau norme speciale.

3 A se vedea Gh. Piperea, comentariul capitolului din Codul civil referitor la persoana juridică, în lucrarea colectivă având drept coordonatori pe Fl. A Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei, intitulată Noul Cod Civil. Comentariu pe articole - art. 1-2664, prima ediţie, publicată Editura C.H. Beck, Bucureţşti 2012, pag. 173.

4 A se vedea Stanciu D. Cărpenaru, Drept comercial român, Ediţia a VII-a, Ed. Universul Juridic, Bucureşti 2007, pag. 93. În Tratatul de drept comercial din 2009 (publicat la editura Universul Juridic), prof. Cărpenaru a adăugat, la p.99: CCIR a fost creată "în scopul de a reprezenta, apăra şi susţine interesele membrilor săi şi ale comunităţii de afaceri, în raport cu autorităţile publice şi cu organismele în ţară şi din străinătate".

5 Din punct de vedere conceptual, noţiunea de "firmă" desemnează numele sau identitatea unei întreprinderi, iar nu întreprinderea în sine. Sugerez ca denumirea să fie Catalogul întreprinderilor şi al comercianţilor, iar nu Catalogul firmelor.

6 Un proiect similar a fost implementat cu succes în Ungaria. Toate companiile înregistrate în Registrul Comerţului au obligaţia legală de a se înscrie şi în Registrul Cameral, administrat de camerele de comerţ maghiare.

7 În continuare, în text, ONRC

Opinia Cititorului ( 4 )

  1. Dpmdv camerele de comert sunt o captura a statului si ar trebui desfiintate. El nu au nici un rol in afara de a intermedia contra cost intrarea in legalitate. Practic, sunt un soi de notari publici pentru firme.

    Nu e nimic voluntar in camerele de comert si daca ar putea multa lume le-ar evita complet. Dar ca nu poti avea o firma fara a trece pe la ei si a le da bani pentru orice maruntis. 

    Din moment ce au si un tribunal pe langa ele, ar fi mai bine daca tribunalele ar avea un secretariat pe probleme de persoane juridice si sa preia ei direct actele, etc. 

    Efectiv CCIR ar trebui dizolvata. 

    1. De fapt, dl avocat Piperea nu prea pare sa vrea sa foloseasca tribunalele pentru rolul lor.

      Infiintarea de persoane noi juridice ar trebui sa o faca tribunalele. Actualizari de acte, etc. ar trebui sa fie un secretariat al tribunalelor. 

      Falimentul personal ar trebuie sa tine de... tribunale! Doar la noi de falimentul personale se ocupa... protectia consumatorului. O prostie. 

      Articolul are un aer de reclama si PR pentru o organizatie care nu si-a dovedit utilitatea pana acum.

    Reclama pt o organizatie de drept privat unde ar trebui sa cotizeze toti, obligati prin lege! Mishto, nu?

GALA BURSA 2022
Apanova
BTPay
Electromagnetica
DIGI
arsc.ro
Stiri Locale

Curs valutar BNR

25 Noi. 2022
Euro (EUR)Euro4.9250
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.7278
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian5.0120
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.7274
Gram de aur (XAU)Gram de aur266.4903

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

Cotaţii Emitenţi BVB
Bursele din regiune
Cotaţii fonduri mutuale
Teatrul Național I. L. Caragiale Bucuresti
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro