Cele Douăsprezece Table romane contra celor Două Table evreieşti

MAKE
Cultură / 12 aprilie 2023

Regele Irod cel Mare, pictat 1886-1894 de James Tissot (1836-1902)

Regele Irod cel Mare, pictat 1886-1894 de James Tissot (1836-1902)

English Version

(Imperiul Roman subjugă Împărăţia Cerurilor - Episodul 3, partea I)

MAKE

Asocierea dintre "sîngerosul Irod" şi contemporanul lui, "blândul Hillel", este contestată aproape în întrega literatură dedicată celui mai mare rege al Iudeei şi, respective, "celui mai înţelept conducător al Sanhedrinului", dar va deveni evidentă în cele ce urmează.

Contextualizarea istorică, deşi nu aduce noutăţi, este necesară deoarece selectează aspecte necesare demonstraţiei.

B.1. "Este mai bine să fii porcul lui Irod decât fiul său"

Prin atrocitate şi teroare, domnia regelui Irod cel Mare, atestată de istorici ca despotică şi criminală, eclipsează confruntarea civilizaţiei elenistice/romane - al căror propagator şi provider el este -, cu aceea iudee, pe care o guvernează cu intenţia să o alinieze la Imperiu, considerând-o, probabil, înapoiată.

Cele Douăsprezece Table romane contra celor Două Table evreieşti

Afişarea celor Douăsprezece Table - Gravură medievală

______________________________________________________________________________________________

Într-o enumerare care nu ţine de cronologia atestată, ci de ordinea importanţei din perspectiva personală a regelui, Irod şi-a răpus apropiaţii începând cu soţia iubita (a mai avut nouă neveste) şi familia ei şi continuând cu proprii fii - moştenitorul şi l-a ucis cu câteva zile înainte să moară el însuşi -, urmaţi de masacrarea Sanhedrinului, (i-a lichidat 45 dintre membri) şi suprimarea oricărei opoziţii, fără a mai pomeni şi de înlănţuiri şi torturi cu ochi scoşi.

Macrobius spune: "Când [împăratul Augustus] a auzit că printre băieţii de sub doi ani, a căror ucidere fusese ordonată în Siria de Irod regele iudeilor, a fost omorât propriul lui fiu [al lui Irod], a afirmat: Este mai bine să fii porcul lui Irod decât fiul său" (1), (ceea ce, neîndoielnic, este o aluzie la Porunca de interdicţie a consumului cărnii de porc).

Fireşte, grozăviile tind să ocupe primul plan în relatările despre cârmuirea acelor timpuri, deşi cruzimea îi alternează surprinzător cu toleranţa, ba chiar Irod acceptă influenţe, ceea ce sugerează că, de fapt, pe lângă neostoita sa sete de putere, urmăreşte un program, aflat în istorisiri în al doilea plan, deşi, adesea, concurează cu primul.

Irod cel Mare este considerat regele celor mai măreţe lucrări de construcţii din istoria evreilor, un strateg strălucit care a impulsionat şi a dat elan dezvoltării economice a regatului, după cum afirmă, între alţii, profesorul de religie şi arheologie Eric Meyers:

"Nu există nimeni în toată istoria evreiască, aş putea spune fără ezitare, care să fi avut o influenţă mai mare asupra culturii materiale şi splendorii Israelului/Palestinei decât Irod cel Mare. Planul său de construcţii a fost ambiţios dincolo de aşteptări, dincolo de orice credinţă. Iar capacitatea lui de a aduce atât resurse locale, cât şi resurse străine pentru programul său de lucrări publice a fost de neegalat." (2)

Înflăcărarea profesorului Meyers nu este izolată şi, de aceea, unii s-au întrebat dacă Irod nu cumva a fost un mare neînţeles.

Dar..., "Dincolo de orice credinţă"?!

Exprimarea, chiar ca imprudentă figură de stil, pune pe gânduri, promovând splendoarea Templului reconstruit de Irod, considerat o minune a lumii antice, dincolo de smerenia trăirii şi de înţelepciunea Cărţii.

Este, poate, cea mai adecvată imagine a motivaţiei lui Irod însuşi, sub care, anevoie, se întrezăreşte un al treilea plan al relatării domniei lui, deşi poate că ar trebui să fie primul examinat: elenizarea iudeilor, integrarea Iudeei în Imperiu.

Cele Douăsprezece Table romane contra celor Două Table evreieşti

Dumnezeu scrie Tablele Legii - Gravură medievală

______________________________________________________________________________________________

Note

(1) "11. Cum audisset inter pueros quos in Syria Herodes rex Iudaeorum intra bimatum iussit interfici filium quoque eius occisum, ait: Melius est Herodis porcum esse quam filium".

(Ambrosius Theodosius Macrobius, Saturnalia/ Cartea a II-a/Capitolul IV:11).

(http://penelope.uchicago.edu/Thayer/L/Roman/Texts/Macrobius/Saturnalia/2.html)

(2) "Jews and the Roman Empire"/ Eric Meyers, profesor de religie şi arheologie/Universitatea Duke

(https://www.pbs.org/wgbh/pages/frontline/shows/religion/portrait/jews.html)

B.2. Istoria: Legi dumnezeieşti sub legi omeneşti

Din perspectiva subiectului acestui eseu care urmăreşte să evidenţieze emanciparea omului în prezenţa lui Dumnezeu (ceea ce nu oricând este un proces distinct de îndepărtarea de Dumnezeu, pur şi simplu), diferenţa fundamentală dintre Legea mozaică şi Legea romană stă în sursa fiecăreia: prima este atribuită lui Dumnezeu, cea de a doua este atribuită oamenilor (decemviri, împăraţi).

La evrei, Halacha (literatura pentru aplicaţia practică a celor 613 Porunci) este privită de exegeţi ca extensie a Legii originale date pe Muntele Sinai, dar ca un corp textual diferit (1).

Dezvoltarea Legii mozaice în Halacha este un proces, în principal, de natură analitică şi derivare (şi în acord cu precedentele decizii în cazuri similare), care, ca să ofere răspuns necesităţilor concrete din viaţa cotidiană, trebuie să apeleze la deconstrucţia textului sfânt şi la asociaţii intra şi intercorporale, sub premisele credinţei că înţelesurile adecvate soluţiilor au fost sădite în text de autor, că sunt raţionale/guvernate de o logică folosită în comun cu Dumnezeu şi că pot fi evidenţiate.

Cele Douăsprezece Table romane contra celor Două Table evreieşti

"Moise, Aaron şi Tablele Legii" (1631), gravură de Jacob Matham (1581 - 1631)

______________________________________________________________________________________________

La romani, Dreptul este privit ca extensie a Celor Douăzprezece Table (2), rod al unui proces empiric şi euristic, soluţiile legale la nevoi concrete fiind impuse deseori prin lupte, ale căror victorii au obligat la promulgarea lor imperială sau/şi, odată promulgate, la respectarea şi aplicarea lor de către autoritatea locală: "...o lege (n.a. - din Roma antică) reflectă nevoia presantă a cuiva la un moment dat. Nu arată care era practica obişnuită în imperiu", după cum este citat Ramsay MacMullen în Enciclopedia.com (3).

Deşi procesate de romanii înşişi, legile lor au fost puternic influenţate de legile şi filosofia greacă; când Ierusalimul a început să orbiteze în jurul Romei (după cucerirea Iudeei de către Pompei, în 63 î.e.n.), legile romane nu le erau nefamiliare iudeilor, deoarece, din 334 î.e.n., (când Persia a fost cucerită de Alexandru cel Mare) şi până la răscoala Maccabeilor (167-160 i.e.n.), suportaseră echivalentul elenistic în Imperiul Seleucid (dar şi sub Egiptul elenistic).

Cultura şi stilul de viaţă elenistic, (care prevala în Imperiul Seleucid) au creat aşa numiţii "iudei elenizaţi", care au adoptat limba greacă, modul de viaţă şi obiceiurile eleniştilor (au început să participe la jocurile panhelenice), au tradus Scriptura în limba greacă (Septuaginta); păstrând credinţele şi practicile religioase evreieşti de bază, au început să integreze elemente ale mitologiei şi practicilor religioase greceşti, adorarea unor zei din panteonul politeist, ceea ce a fost văzut de către unii evrei ca o ameninţare la identitatea şi credinţa lor religioasă, cauză pentru care au reacţionat Macabeii.

Autonomia religioasă (şi politică) a iudaismului restaurată de Macabei (dinastia Hasmoneana) s-a încheiat, după cum relatează istoricii, la momentul în care Pompei a reorganizat teritoriile recent cucerite şi a inclus statul elenistic al Iudeei în Provincia Siria, ca stat clientelar autonom.

Iudeea a intrat sub dominaţia Imperiului Roman care a început să introducă elemente ale legii romane în practicile iudaice, cum ar fi reglementările privitoare la proprietate, moştenire şi la contractul comercial, aceste transformări fiindu-i, probabil, suficiente ca să îi racordeze economia la Imperiu, astfel că romanii nu par să se mai fi arătat interesaţi de restul tradiţiei israelite.

În acest cadru istoric, în anul 37 î.e.n., se spune că şi-a făcut intrarea Irod, devenit ulterior "cel Mare" şi şapte ani mai târziu, în anul 30 î.e.n., Hillel a devenit Nasi, şeful Sanhedrinului suprem.

Între timp, Irod cel Mare arătase deja că el poate schimba după plac pe Marele Preot, exterminase două treimi din membrii Sanhedrinului, iar Talmudul şi istoricii au pretenţia că funcţia de şef suprem al autorităţii religioase ar fi fost accesată de Hillel pe o linie separată, independent de despotul care controla orice, în regatul lui.

Yitzhak Buxbaum scrie: "Ce este izbitor despre separarea celor doi bărbaţi - Hillel şi Irod - şi cele două lumi ale lor este că nicăieri, în nici o sursă, rabinică sau de altă natură, nu apar împreună. În poveştile despre Hillel şi în spusele sale, este aproape că şi cum Irod nu ar fi existat. Deşi Hillel şi Irod au fost, respectiv, cele mai mari personalităţi ale vremii lor - primul, în sfera religioasă, al doilea, în sfera politică, aceşti doi giganţi, unul al luminii, iar celălalt al întunericului, alunecă unul pe lângă altul neatins, fiecare în al lui tărâm." (4)

Douăzeci şi şase de ani, regele despotic a coexistat cu şeful religios, ca şi când nu ar fi existat unul pentru altul!?

Se numeşte suprarealism.

______________________________________________________________________________________________

Note

(1) Cuvântul "halakhah" (de la rădăcina halakh, "a merge"), partea iudaismului care se referă la legalitate (spre deosebire de aggadah, numele dat materialului, în special din literatura rabinică, care nu se referă la legalitate), îmbrăţişează relaţiile personale, sociale, naţionale şi internaţionale, şi toate celelalte practici şi obligaţii ale iudaismului.

(Encyclopaedia Judaica/Second Edition/Volume 8/pag. 251)

(2) Cele Douăsprezece Table, stabilind drepturile şi obligaţiile cetăţenilor romani, indiferent de rang, au fost întocmite de o comisie de zece membri - decemvirii -, în anii 451 şi 450 î.e.n şi afişate în Forum, gravate pe tăbliţe de bronz, cu scopul ăelimine arbitrariul judecăţilor.

(3) https://www.encyclopedia.com/environment/encyclopedias-almanacs-transcripts-and-maps/law-and-religion-law-and-religion-ancient-mediterranean-world

(4) "The Life and Teachings of Hillel"/pag. 60/Yitzhak Buxbaum/First Roman & Littlefield edition 2004

(Partea a doua a acestui episod va fi publicată mâine)

Disclaimer:

Acest eseu propune o interpretare care nu le exclude pe cele consacrate, ci doar le-o adaugă; critica pe care o dezvoltă asupra unor texte religioase nu este nimic mai mult decât critica unor texte; cititorii sunt avertizaţi că autorul eseului nu l-a destinat să aducă atingere credinţei şi că este conştient că acesta nu ar fi un obiectiv nici folositor, nici realizabil.

Opinia Cititorului ( 10 )

  1. Stimate autor, cateva comentarii: 1/ desi a construit intensiv (apeducte, cred ca si un hipo, a reconstruit templul pe dimensiuni mai mari decat cele din vremea lui Solomon) evreii nu l-au iubit niciodata, ba chiar l-au urat, doar pentru ca nu era evreu si era client al Romei. 2/ din acest moment nu i-au pastrat memoria

    3/ Macrobius a trait in sec 5. si nu este o autoritate credibila pentru episodul uciderii pruncilor. Pana la dovezi irefutabile, acest episod e mai degraba o inventie. Daca ar fi existat, sunt convins ca istoricul evreu de mare anvergura si contemporan Flavius Josephus l-ar fi relatat. Macar ca si interpolare ulterioara si tot ar fi fost inserat un paragraf (precum interpolarea cunoscuta ref Iisus).4/ eu unul prefer cele 10 table ale inteligentei umane, universal aplicabile, celor 2 table cu injunctii negative, aplicabile doar la nivel tribal strict intre evrei (dupa cum ne lamureste Maimonides). Catastrofa zelotica din anii 70 ma fac sa cred ca cele 10 table le-ar fi fost mai de folos evreilor de atunci, prea pierduti in ura ideologica reciproca si reverii religioase. Macar de-ar fi avut toate natiunile un Cicero 

    1. Mda, episodul de azi prezinta interpretari fortzate, conferindu-i in mod hazardat unui despot brutal o viziune pe care probabil n-a avut-o.

      Precizari din literatura dedicata epocii:

      1) Iudeii l-au respins pe Regele Irod cel Mare, in primul rind, pentru ca Porunca dumnezeiasca impune ca regele lor sa fie ales dintre ei (desi cruzimea lui ar fi fost un motiv suficient sa fie urit, fara sa se mai adauge faptul ca a agresat Legea si a fost un promotor al elenismului, contra culturii trafitionale); in plus, in calitate de client al Romei, Irod era considerat impur, atragind nu ura, ci dezgustul. 

      3) Macrobius duce la limita personajul Regelui Irod cel Mare; faptul ca povestea este o fictiune tirzie, nu denatureaza istoria - cu povestea lui Macrobius sau fara ea, Irod conteaza in istorie ca un dictator monstruos (suspectez ca si el este, de fapt, un personaj literar, implantat deasupra celui istoric); Pe de alta parte, Flavius Josephus cred ca trebuie ascultat cu rezerve, nu tot ceea ce nu pomeneste inseamna ca nu a existat. 

      4) Pe Cele Doua Table, Scriptura afirma ca a fost scrisa Legea; Legea este Tora; Maimonide este cel care distinge in ea cele 613 Porunci, care sint impartite nu doar in negative (365) ci si pozitive (248); daca in comentariul tau ai avut in vedere doar Decalogul, atunci, totusi, a patra si a cincea dintre Porunci sunt nu negative, ci pozitive (4.Adu-ti aminte de ziua Sabatului, ca s-o sfintesti; 5. Onoreaza pe tatal tau și pe mama ta); inclin sa cred ca Scripturile sustin ca Iisus a dat circulatie universala Poruncilor, in pofida caracterului initial etnic.

      In sfirsit, mi se pare plauzibil ca zelotii sa fi declansat rascoala contra romanilor, sub presiunea divizarii crestine care semnifica pierderea identitatii nationale, astfel ca dezastrul de la anul 70 nu mai pare o pierdere a ratiunii . 

      Cind ajungi la o concluzie, in spate se gaseste un rationament, iar rationamentul invoca o baza factuala.

      Fii amabil si dezvaluie-le!

      Dupa parerea mea, revolta catastrofica din 70 a fost un triumf al irationalului pentru ca a castigat partida nationalist-absolutista-sovina . Partida reformista, modernista, saducheii in primul rand, au pierdut. Mostenirea lui Herod adica incercarea de afiliere la modernitate (recte Imp Roman) a esuat prin spargerea unitatii politice in cateva bucatele clientelare precum si diviziunea interna intre farisei-saduchei-zeloti-eseni etc. Factiunea iudeo crestina (desi li s-a zis crestini ulterior la Antioch) a fost mereu la periferie in Israel. Ebionitii au fost o poveste scurta si fara impact. Nu sunt de acord cu dvs ca aici sunt cauzele. De altfel, in ciuda apetitului sau exagerant, Josephus ne povesteste istoria razboiului cu romanii in care a fost combatant direct

      Nu tin sa am dreptate, istoria nu este terenul pe care sustin controverse.

      Dar, cred ca trebuie luat in calcul ca la momentul distrugerii Templului, se scursesera 20 de ani de la prima Epistola a Apostolului Pavel si trecusera circa sase ani de la moartea lui, ceea ce inseamna ca isi incheiase prodigiosul apostolat. 

      Amenintarea politeista se zarea in Epistolele care statuasera un al doilea Dumnezeu, (abia elenismul Evanghelistului Ioan a justificat Epistolele si doar Tertullian, in secolul al treilea, le-a conferit intelesul compatibil cu unicitatea lui Dumnezeu) iar miscarea crestina crescuse vertiginos, chiar si in Iudeea.Deci, posibilitatea despre care am vorbit are un grad de verosimilitate, dar, desigur, aici incap diverse opinii si nu ma incumet sa contrazic pe vreuna dintre ele.  

      Totusi, textul meu are o alta vocatie decit repovestirea istoriei.

    Daca puterea de manifestare a lui Dumnezeu se face simtita tot mai slab, este datorita legilor omenesti care guverneaza societatea si nu poate coexista cu legile dumnezeiesti?

    Imparatia lui Dumnezeu s-a retras de pe pamant si se manifesta ca si Imparatia Cerurilor? 

    1. Aceasta este vocatia eseului meu, sa stimuleze astfel de ginduri.

      Daca-ti pui astfel de intrebari, inseamna ca am reusit.

    Singur, Irod nu se poate apăra în fața acuzațiilor! Sunt crime de gradul 1 ,să zicem : soții, amante, apropiați și..unul din copii! Cu nume și prenume ( cum se zice)!

    Dar și aici vine posibila apărare, perioada aceea musteste de sângele apropiatilor. Tot așa cu nume și prenume!Unde ? În inima Romei de parcă Irod a deschis " balul "  

    Tiberius, Caligula ,Nero sunt figuri schimonosite de atrocitățile comise față de mamele lor,surorile lor ( violuri,crime ) frați, cei mai buni prieteni. Figurile care trebuiau să le fie protectori au turbat! 

    Este poate cea mai tulburătoare imagine a crimei din toată istoria!! Sau greșesc?

    1. Esti convingator.

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

APA NOVA
eximbank.ro
danescu.ro
boromir.ro
arsc.ro
Stiri Locale

Curs valutar BNR

20 Mai. 2024
Euro (EUR)Euro4.9748
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.5777
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian5.0370
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.8147
Gram de aur (XAU)Gram de aur359.4834

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

Cotaţii Emitenţi BVB
ccib.ro
tophotelconference.ro
Cotaţii fonduri mutuale
Teatrul Național I. L. Caragiale Bucuresti
everythinghr.live
32.aicps.ro
roenergy.eu
Studiul 'Imperiul Roman subjugă Împărăţia lui Dumnezeu'
The study 'The Roman Empire subjugates the Kingdom of God'
BURSA
BURSA
Împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ
The Kingdom of God on Earth
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.ro
www.dreptonline.ro
www.hipo.ro

adb