Abonament gratuit

Becul galben

Cătălin Avramescu
Ziarul BURSA #Editorial /

Cătălin Avramescu

În ultimele săptămâni, pentru că am stat în casă, am pierdut ceva vreme pe "reţelele sociale". Nu sunt sigur de ce le spune aşa. Sunt mai degrabă anti-sociale, dacă este să le judecăm după efectul deplorabil pe care îl au asupra a milioane de utilizatori. Acum izolarea mi-a oferit scuza perfectă să mai văd ce se petrece în zona aceasta. Aşa că am postat ceva şi am aşteptat.

Şi au venit... Ai de-a face cu reflexe pavloviene. Apeşi un buton şi obţii o reacţie anume, automat. Aşa s-a întâmplat acum. Am postat ceva despre cum Putin a scăpat controlul asupra epidemiei de coronavirus în Rusia şi am obţinut reacţii. În acest caz, vezi imediat diferenţa între cineva care citeşte ştirile de politică externă şi cine nu...

Însă unul dintre comentarii m-a uimit cu totul. La prima vedere, era OK. "Perfect spus". Mda. Problema este ce a urmat. Ceva neclar, despre Putin şi Trump care vor război. Era un paragraf de text fără nici o noimă, fără nici o logică, fără nici o atenţie la gramatica limbii române. Şi fără o legătură cât de cât plauzibilă cu postarea mea.

Ce dorea să spună respectivul? Nu cred că am înţeles. De ce a scris comentariul? Habar nu am. Ce vrea? Nu am nici o idee.

În acel moment mi-am dat seama că acest gen de personaj este deprimant de comun. Cei care ne ocupăm - de bine sau de rău - cu politica, avem tendinţa să îi împărţim pe oameni în două grupe. Cei "pro" şi cei "contra". Există şi o literatură considerabilă despre "spiritul partizan" şi despre "polarizarea politică".

Dar orice am spune despre adversarii noştri politici, ei măcar au nişte argumente (credem că greşite) şi nişte scopuri (credem că malefice). Dar cititorul cu pricina... Părea să nu fie în toate minţile.

Veţi spune că sunt puţini din specia aceasta. Dar mi-am dat seama că derapaje asemănătoare sunt frecvente. Nu le observasem tocmai datorită obişnuinţei de a-i încadra pe toţi comentatorii fie drept "pro", fie "contra". Însă foarte mulţi sunt... în zig-zag. Nu ştiu nici pe ce lume sunt. Nu au nici un fel de informaţie relevantă. Nu pot lega două vorbe într-o propoziţie. Nici nu ştiu exact ce doresc de la tine. Dar comentează şi votează.

Câţi astfel de oameni cu probleme sunt? Foarte greu de spus. Aici nu este vorba despre ceea ce psihiatria numeşte "psihoză", care se defineşte, în esenţă, ca o desprindere de realitate. Este vorba mai degrabă despre un personaj greu de încadrat. Prost crescut, rău informat, egoist, are o stăpânire precară a limbajului şi un IQ redus. Nu are discernământ politic.

Şi totuşi felul acesta de om votează. De unde ştiu? Pentru că este activ. Iar această activitate corelează cu prezenţa la vot. De unde întrebarea: ce anume votează?

Credeţi-mă că nu ştiu. Nu înţeleg cum iau deciziile, ce îl interesează, ce îl sperie, ce aşteaptă de la politicieni. Totul pare să fie un joc de hazard.

Am postat, cu altă ocazie, un filmuleţ cu un mesaj ostil faţă de PSD. Mulţi l-au aprobat, câţiva nu. Asta este, fiecare cu părerea lui. Am fost însă uimit de un detaliu. Foarte mulţi dintre cei care au comentat şi-au imaginat că sunt... PNL-ist. Eu am fost adesea critic şi faţă de acest partid, aşa că la început nu am înţeles de unde au scos o asemenea trăznaie. M-am uitat atent la filmuleţul pe care îl postasem. Nu avea absolut nici un mesaj despre PNL. Nici explicit, nici implicit.

Mi-au trebuit două zile să dezleg misterul. Tricoul. Da, tricoul... Înregistrasem clipul în grădina casei şi purtam un tricou galben. Oamenii reacţionaseră la culoarea tricoului, pe care o asociau cu PNL. Nu a contat că ceea ce spuneam nu avea nici o legătură cu PNL. În capul lor se aprinsese un bec. Un individ în tricou galben care critică PSD? Este clar că este de la PNL.

Când ai mintea prea odihnită - pentru a mă exprima caritabil - un flash de culoare galbenă sau roşie îţi poate determina opţiunea politică. Este bine de ştiut. Data viitoare am să îmbrac un tricou roşu şi am să critic PNL-ul.

Dincolo de glumă, situaţia este... cam albastră. Aceşti oameni votează. Îmi imaginez că unii dintre ei fac chiar ceva mai mult: influenţează decizia altora. Doar nu degeaba stau ei pe Internet. Nu am cifre exacte, dar îmi imaginez că ar fi ceva procente din corpul electoral. Judecând strict după incidenţa online a fenomenului, aş avansa chiar o cifră: 5 la sută.

Sper că nu am dreptate. Cu 5 la sută mai multe sau mai puţine voturi se pierd sau se câştigă alegerile. Se formează Guvernul. Se fac şi se desfac alianţe pollitice. Cât de predictibilă este politica într-o epocă în care o parte din alegători reacţionează în funcţie de culoarea tricoului unui politician sau al unui "formator de opinie"?

Aceasta este una dintre consecinţele unui sistem pe care l-au creat politicienii. Unul care nu cere nici o dovadă de discernămnt de la alegători. Şi, cu atât mai puţin, nici de la politicienii înşişi. Cineva pe Internet observa că îţi trebuie zece clase să obţii permis de conducere, însă poţi cu doar patru clase să devii primar. Ce fel de ţară este asta?

DIN ACEEAŞI SECŢIUNE

Editorial

Citeşte toate articolele din Editorial

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro
Cabinet de avocatTMPS