CE AR TREBUI ŞI CE N-AR TREBUI SĂ FACĂ ROMÂNIA ÎN CONTEXTUL CRIZEI?Eurofanatismul

MAKE
Ziarul BURSA #Macroeconomie / 19 mai 2015

Şapte vaci slabe? Nu, o parte dintr-o cireadă.

Şapte vaci slabe? Nu, o parte dintr-o cireadă.

  • document ataşat Masa monetară globală, Aproximaţii pentru Datoria Globală, Divergenţa dintre datoriile globale şi PIB-ul global
    apasă aici pentru a descărca.

    Articolul a apărut în Revista Inovaţia Socială nr. 1/2015 (ianuarie-iunie), publicată de Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii.

    Revista Inovaţia Socială este o publicaţie online creată în cadrul proiectului "Inovaţia Socială - Factor al dezvoltării socio-economice", coordonat de Prof.dr. Cătălin Zamfir, în cadrul Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii.

    Nu şapte vaci slabe, ci vreo opt-nouă am visat, de când analişti izolaţi au semnalat iminenţa crizei financiare mondiale, aşa că o parte din personalul autorităţilor a realizat că nu urmează şapte vaci grase, ba chiar, în vise, le apar schelete.

    Persistenţa crizei financiare, în pofida faptului că, an de an continuă să fie decernate Premiile Nobel în economie, insinuează descurajare colectivă şi decepţie faţă de capacitatea noastră să ne imaginăm soluţia problemelor pe care ni le-am creat, astfel că "euroscepticii" de ieri au devenit astăzi "realişti", în timp ce optimiştii, "eurofanatici".

    Este, probabil, motivul pentru care, în acest început de an 2015, subiectul crizei mondiale a devenit favoritul conferinţelor selecte de la noi, care au prins să-şi pună şi problema că România ar trebui să joace şi ea un rol în context şi ce-ar putea ea să facă pentru sine, ca organizaţie statală spre folosul cetăţenilor săi.

    Textul care urmează este răspuns unei asemenea solicitări.

    CELE TREI RĂSPUNSURI

    Dacă întrebarea "Ce va face România, în contextul crizei?" i-ar fi pusă unui profet, iar profetul acela aş fi eu, atunci aş răspunde: "Nimic".

    Noi nu ne-am sincronizat niciodată decât sub conducere despotică sau drept reacţie la tiranie şi, din perspectiva acestei experienţe istorice, la ameninţarea relativ conceptuală a crizei singura noastră reacţie previzibilă este că nu vom face nimic; nu este verosimil că ne-am mobiliza organizat de-a lungul vreunei strategii - nici la nivelul politicului şi administrării şi nici (cu atât mai puţin) popular.

    "Nimic" este singurul răspuns şi nu are trei variante.

    Dar întrebarea nu este adresată profeţilor, pentru că întrebarea nu este practică, ci teoretică:

    "Ce ar trebui să facă România în contextul crizei mondiale?"

    Cu toate că această formulare schimbă datele problemei, totuşi capacitatea de răspuns pare cam îngustă.

    Experţii noştri financiari - de la ziarişti şi profesori, până la bancheri, teoreticieni ai finanţelor şi academicieni - deşi dau un singur răspuns, mai oferă şi o critică a acestui răspuns şi furnizează şi un non-răspuns, acoperind, aparent, necesarul mulţumitor de "trei" răspunsuri.

    1. Non-răspunsul este "Nu ştiu"; el nu implică neapărat discursul, poate fi exprimat prin simpla ridicare din umeri.

    2. Ceea ce numim "răspuns" este rezumat de formularea "Să respectăm regulile" (înţelegând prin asta "regulile Uniunii Europene"), sub argumentul că nu avem alternativă şi că "trebuie" (sau este mai bine) să împărtăşim destinul UE.

    Dar, Zona Euro este ameninţată de disoluţie şi, în această eventualitate, însăşi Uniunea Europeană capătă statut de "experiment", astfel că răspunsul, altădată meritoriu şi aplaudat, devine "eurofanatic" - un fel de confuzie între apartenenţa la NATO şi calitatea de membru UE.

    3. Adineauri, tocmai am criticat răspunsul, dar cei care se exprimă "politically correct" nu o fac în acest fel frust, ci, doar, îşi exprimă prudenţa, îndemnând la rezervă faţă de obiectivul adoptării monedei euro şi la oarece expectativă vizavi de aderarea la proiectul Uniunii Bancare Europene, pentru că evoluţiile din ultimul an îl fac să pară din ce în ce mai inconsistent.

    (continuare în pagina 11)

    Totuşi, nimeni nu afirmă că răspunsul "să respectăm regulile" este greşit.

    Dar el este greşit.

    Aproape că n-am întâlnit pe nimeni, până acum, care să spună că am putea să ne apucăm de treabă şi că tocmai asta ar trebui să facem.

    Există excepţii.

    CÂT MAI DUREAZĂ CRIZA?

    Prin 1925, un economist sovietic, pe numele său Nikolai Kondratiev (căzut ulterior în dizgraţia lui Stalin), a introdus în ştiinţa economiei mistica "teorie a ciclurilor" (crizele alternează fatalmente cu avântul, ceva de genul "după noapte, vine zi"), care, deşi nu este decât empirism, se prezintă pe sine drept lege.

    "Teoria ciclurilor" a fost adoptată entuziast de economiştii anticomunişti, convertind-o să nască speranţa în această perioadă a crizei, când cu toţii aşteptăm ca economia să zdrobească străfundurile şi apoi, "comme il faut", să se relanseze către suprafaţă, ca să ne putem relua obişnuinţele.

    Dacă "teoria ciclurilor" ar fi fost o lege a economiei, atunci tot bănetul cheltuit de statele europene şi de SUA în strădania să strunească prăbuşirea pieţelor financiare va fi fost irosit inutil, pentru că nu aveam de ce să ne zbatem într-atât - ar fi fost de ajuns să aşteptăm cu răbdare ciclul de revigorare economică.

    Încăpăţânată, criza persistă, ba chiar se adânceşte şi se amplifică.

    De fapt, intuim că trăim un alt moment economic decât cel al lui Kondratiev de acum nouăzeci de ani, când masa monetară planetară, de exemplu, evolua orizontal, iar nu asimptotic la verticală, ca astăzi (grafic, sinusoida ciclurilor are sens doar pe orizontală; pe verticală, însă, tinde la nonsens).

    Aşa-numita "relaxare cantitativă", găsită de americani drept "soluţie" la supraîndatorarea statelor (şi la surparea sistemului bancar - măsură adoptată "in extremis" şi de Uniunea Europeană), nu reprezintă decât "emisiune de datorie", marcând hotarul ingeniozităţii în ştiinţa economiei: datoriile prea mari să mai poată fi plătite sunt "rezolvate", absurd, prin mai mare îndatorare.

    NOTĂ

    Recomandările formulate de laureaţii Premiului Nobel în economie, ca Uniunea Europeană să se federalizeze ca stat, după modelul Statelor Unite ale Americii, au în vedere să asigure condiţiile politice şi fiscale necesare eficienţei acestei "soluţii" a "relaxării cantitative" adoptate de americani, trecând sub tăcere că, de fapt, această aşa-zisă "rezolvare" se bazează pe statutul de "monedă internaţională" al dolarului american, importând bunuri şi servicii de peste graniţă, în schimbul emisiunii de monedă; fiind echivalenta unei măsuri de forţă aplicate străinătăţii, ea nu poate fi decât vremelnică şi deci nu reprezintă o rezolvare autentică a crizei, ci o soluţie locală, specifică naţiunii celei mai puternice.

    Mobilizarea statelor BRICS şi iniţiativa de dată recentă a Chinei să edifice o bancă alternativă la Banca Mondială sunt acţiuni care urmăresc ruperea "Bandei Mobius" pe care circula dolarul (dat drept model speculativ pentru euro).

    Absurditatea naşte suspiciunea că, de fapt, modelul economico-financiar dezvoltat pe mecanismul creditării cu dobânda şi-a pierdut funcţia de autoreglare, adică exact funcţia presupusă de "teoria ciclurilor".

    Este această criză manifestarea unei limite a viabilităţii modelului economiei bazate pe creditul cu dobândă?

    Graficul evoluţiei Produsului Intern Brut planetar, în raport cu cel al evoluţiei datoriei globale sugerează răspunsul afirmativ: da, ne găsim la capăt de linie, tendinţele celor doi indicatori sunt divergente - comportamentul economic dovedeşte nesăbuinţa ireversibilităţii în cadrul sistemului bazat pe creditare cu dobândă.

    Prin urmare, putem suspecta că, în principiu, criza financiară mondială nu este doar actuală, ci definitivă.

    Putem suspecta că modelul de dezvoltare bazat pe creditul cu dobândă va fi înlocuit, în timpul vieţii noastre, cu altceva, stârnindu-ne imaginaţia.

    Sunt semne distincte că procesul a început, deja, de câţiva ani, iar calendarul său viitor poate fi aproximat.

    CE POATE FACE ROMÂNIA?

    Odată formulată această suspiciune că misticul ciclu al revigorării economico-financiare bazat pe credit cu dobândă este aşteptat zadarnic, putem configura ce ne-ar fi potrivit nouă să facem.

    Mai întâi, ar trebui să devenim conştienţi că noi ne aflăm într-o criză economică proprie, internă, fără nici o legătură cu aceea mondială, venită din succesivele tranziţii dintr-o organizare social-economică în alta, în ultimul veac şi jumătate, regimuri niciodată consacrate de facto, aspecte specifice obştei săteşti convieţuind bine cu reflexe comuniste, suprapuse peste iobăgia angajată în societatea informaţională, dezvoltând afaceri capitaliste.

    Acest talmeş-balmeş în dispreţul regulilor poate să devină un avantaj când regulile se dovedesc disfuncţionale, făcându-ne mai permeabili la un model satisfăcător al viitorului, cu atât mai mult cu cât dispunem de o sensibilitate naţională cultivată pentru dadaism, absurd şi istoria religiilor.

    Concomitent, am putea să ne îngrijim, practic, de agricultură, ca să ne asigurăm securitatea alimentară.

    Securitatea alimentară ne-ar oferi posibilitatea să dezbatem cu zâmbetul pe buze toată această problematică a crizei, să gustăm privilegiul că îi suntem contemporani, să trăim înfiorarea că ne aflăm pe pragul altei lumi - să visăm.

    Securitatea alimentară oferă independenţa faţă de organismele financiare internaţionale, care pot să nu fie privite drept "un rău necesar", ci drept organizaţii ameninţate de dezagregarea sistemului pe care îl păstoresc.

    Experţii noştri în macroeconomie şi cei din agricultură pot imagina strategia naţională de realizare a securităţii alimentare, de unde să înceapă, paşii concreţi şi timing-ul; după mine, ar trebui să începem de la sistemul de irigaţii (în indiferent ce natură a proprietăţii), gestionat de obşti locale, după reguli simple (precum cele studiate de laureata premiului Nobel Elinor Ostrom, în Punjab - India).

    O agricultură dezvoltată ne-ar asigura prezentul.

    Viitorul ni l-am putea asigura prin performanţă internaţională în câteva domenii sau într-un domeniu de excelenţă, de pildă în informatică, unde ar fi de ajuns un proiect şi bunăvoinţa guvernamentală pentru mobilizarea coerentă a forţelor de care dispunem.

    Nici asigurarea prezentului, prin agricultură, şi nici asigurarea viitorului, prin informatică, nu ar reclama investiţii de stat, ci doar atenţia sa şi toleranţa pentru decizia policentrică, cea locală, implicată.

    Desigur, răspunsurile acestea sunt incomplete.

    Dar sugerează că ar exista alternativă, pentru noi, la eventualitatea disoluţiei Uniunii Europene şi că nu suntem obligaţi la "eurofanatism".

    Sugerează că ne-am putea face un "plan B" faţă de resemnarea "să respectăm regulile", şi că, întrucât acest "plan B" ne este oricum cerut de Uniunea Europeană ca program de dezvoltare naţională, el ar trebui să devină "planul A".

    Sugerează că am putea face ceva pentru noi şi că am putea deveni exemplu.

    În principiu.

    Opinia Cititorului ( 14 )

    1. Romania n-are cu cine si n-are cu ce. O strategie pe termen mediu si lung presupune o "fundatie" economica si manageriala solida si stabila, altfel nu va avea coerenta si predictibilitate. Capitalismul romanesc este prea firav ca sa poata sta singur in picioare, asa ca vom ramane inca muta vreme la mana altora.

      1. Dpdv strategic Romania trebuie sa ramana si sa devina un membru activ in UE si NATO alta optune inseamna extinctia noastra ca neam si ar mai trebui sa incepem sa gandim GLOBAL intr-o economie mondiala globalizata, Daca noi gandim stramt numai intre granitele nosatre aici vom ramane o vesnicie prinsi in timp, iar ceilalti se vor dezvolta exponential.Trebuie sa ne maximizam avantajele si sa ne minimizam dezavantajele asa cum sunt ele acum.Cu aste cuvinte sa gandim SMART.Altfel suntem condamnati.

        Deocamdata ceilalti se prabusesc exponential odata cu criza mondiala!

        Inregimentarea asta orbeasca, ca oile drpa magar (NATO sau UE), nu este un lucru foarte destept. .

        Make are o solutie care ni se potriveste noua.  

        Eurofanatismul...

        Sentinte fara argumente, echivalind preocuparea pentru propria dezvoltare cu izolationismul.

        In final, eurofanatismul justifica nemunca. 

        Nu știu cât justifică nemunca, eurofanatismul comentariului 1.1. Dar sunt de acord cu existența acestui fenomen care mi se pare foarte amuzant.

         

        Dar eurofanatismul și distracția merg împreună. Vroiam să adaug că am rămas șocat când am văzut următorul videoclip de la Reuters "NATO foreign ministers sing 'We Are The World' at dinner". Evident că min de ext din Grecia și Turcia cântă braț la braț (până când se vor despărți pentru a se încăiera pe tema Ciprului). Am avut senzația că participanții se afla la o ședință de îndoctrinare colectivă (și deci de autofanatizare). 

        Melodia are în sine mult mai multe valențe care ar merita discutate în alt context: a fost compusă demult pentru a ajuta Africa căreia, acum, UE/NATO sunt pregătite să îi distrugă căile de emigrare prin Mediterana către o zonă de pace. Eurocrații nu înțeleg pe ce lume trăiesc. 

        De ce a zis nea Treichl ca suntem invatati cu brutalitatea? Cine raspunde la aceasta intrebare va putea da o solutie so pentru Quo vadis

        Adi, ai si tu o parere, te inteleg, ai luat-o de buna de la altii care te impresioneaza.

        Ce nu inteleg este de ce crezi ca fara parerea ta "suntem condamnati"?! 

        Chiar daca te doare ca idolii tai strambi, Boc si Basescu, au fost umiliti la nivel planetar.

         

        Treichl a spus: 

        "Masurile care au fost luate de Guvernul Romaniei sunt aproape de neimaginat in Europa de Vest... A fost o masura destul de brutala. ... Estul este o regiune unde oamenii au invatat sa traiasca cu brutalitatea si pot face fata unei crize substantial mai bine decat cei din Vest." 

        Da, romanii s-au invatat cu brutalitatea unor brute (pardon de repetitie, dar merita) ca Basescu. 

        "au invatat sa traiasca cu brutalitatea"---Perfect. Acum ce spui si de citatul "suntem oameni de afaceri brutali "Man kauft nicht zwölf Banken von Serbien bis in die Ukraine, wenn man wie die Mutter Teresa agiert. Wir sind ziemlich brutale Geschäftsleute" Ce spui , a calcat pe banana nea Treichl?

        sa scoti din context. Treichl spune: nu cumperi 12 banci din Serbia pana in Ucraina, comportandu-te ca Maica Tereza. Suntem intr-un business brutal.

        rn N-ai priceput nimic! "brutalitatea" la care a fost obligat Basescu s-a datorat brutelor n[gen Treichl] care ne-au invadat tarisoara si ne-au adus in situatia din acel moment.rn Nu-i asa, domnule Bestea?

      In anii 90 circular diverse scenarii cu privire la asa zisa Revolutie.

      Ceausescu ar fi fost rasturnat si omorat pentru ca era intr-o faza foarte avansata de creare a unei baci alternative la FMI sau BM, impreuna cu statele arabe. 

      Da....agricultura este protecţia natiei în faţa măreţei "globalizări". Singurul mod în care aceasta se va dovedi viabilă pe termen lung este cea organică, naturală şi nu cu "optimizări" de tipul pesticidelor, ierbicidelor, OMG-urilor. Avem teren suficient şi o climă blândă.

      Ne mai trebuie puţină protecţie din partea clasei noastre politice în faţa "conformităţilor" legislative ale UE. Din păcate nu prea avem cu cine... pentru că avem obedienţa în sânge! Mare păcat... că altfel suntem oameni faini! Trăiască traderii de cereale, importul de pesticide şi ierbicide, producătorii de PET-uri, OMG-uri, şi iluzii împreună cu dorinţa de înavuţire a manelistului de la sat! AMIN!  

      1. Tratamentele fitosanitare de tip chimic aplicate pe vremea lui Ceaușescu, precum și modificările genetice prin ameliorarea și îmbunătățirea speciei erau bune?

    GALA BURSA 2022
    Apanova
    BTPay
    Electromagnetica
    DIGI
    arsc.ro
    Stiri Locale

    Curs valutar BNR

    28 Noi. 2022
    Euro (EUR)Euro4.9266
    Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.7043
    Franc elveţian (CHF)Franc elveţian4.9892
    Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.6863
    Gram de aur (XAU)Gram de aur266.5349

    convertor valutar

    »=
    ?

    mai multe cotaţii valutare

    Cotaţii Emitenţi BVB
    Bursele din regiune
    Cotaţii fonduri mutuale
    Teatrul Național I. L. Caragiale Bucuresti
    Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
    Carte - The crisis solution terminus a quo
    www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro