De ce Legea?- ultimul episod

MAKE
Cultură / 18 aprilie 2023

Papa Francisc la Zidul de Vest din Ierusalim, 2014.

Papa Francisc la Zidul de Vest din Ierusalim, 2014.

English Version

(Imperiul Roman subjugă Împărăţia Cerurilor - Episodul 8)

MAKE

Scandalul iscat de întrebarea Apostolului Pavel "De ce Legea?", din Epistola către Galateni ţine de două mii de ani; după periodizarea istoricilor, Epistola a fost scrisă, probabil, pe la anii 50-51 e.n. şi comparativ cu data scrierii eseului de faţă, cea mai recentă controversă în legătură cu ea a avut loc cu ocazia catehezei de la Vatican, ţinută de Papa Francisc, la 11 august 2021, împotriva căreia a protestat rabinatul israelit.

De fapt, citatul invocat incomplet, în limba italiană, de Papa Francisc este "19. Perche allora la legge?" (Gàlati, 3 - Bíblia Câtolică Online), care înseamnă "Atunci de ce legea?".

Varianta ortodoxă "19. Deci ce este Legea?" (Epistola către Galateni:3), pare să fie varianta mai corectă semantic pentru expresia grecească "Tí oún o nomoş?", folosită de Apostolul Pavel.

Din punct de vedere strict semantic, "Perche allora la legge?" este o întrebare diferită de "Deci ce este Legea?".

În varianta italienească, întrebarea se concentrează pe rostul pentru care Legea a fost instituită, dar poate fi interpretată ca întrebare retorică, sugerând că există o contradicţie între credinţă şi lege.

În varianta românească, întrebarea solicită o definiţie a ceea ce este Legea.

Tradiţia creştină admite că înţelesurile acestea se completează şi că ambele traduceri sunt corecte, dar asta mai înseamnă şi că interpretarea creştină a textelor fondatoare este mai flexibilă, renunţând la rigoarea terminologică şi ierarhia interpreţilor şi a interpretărilor, edificate în exegeza iudaică.

De altfel, rostul legii poate să o şi definească, dar Apostolul Pavel nu urmăreşte să fie explicit, pentru că versetul continuă într-un mod ilogic: "19. Deci ce este Legea? Ea a fost adăugată pentru călcările de lege [...]

De ce Legea?- ultimul episod

"Sfântul Pavel", pictat 1610-1614, de El Greco (1541 - 1614), tablou aflat acum în Museo del Prado din Madrid. Pictura este cheia teoriei lui Gregorio Marañon, conform căreia pictorul a folosit ca modele pacienţii bolnavi psihic de la Hospital del Nuncio.

Scrisoarea din mâna stângă este adresată lui "Tit, hirotonit primul Episcop al Bisericii Cretanilor", care a fost la un moment dat secretarul Sfântului Pavel.

______________________________________________________________________________________________

Afirmaţia este neinteligibilă, ceva care nu există nu poate fi încălcat; dezvoltările pornind de la această imposibilitate devin delirante.

Lărgirea contextului în care apare acest nonsens, flexibilitatea interpretării şi circumstanţierea istorică a limbajului îi pot conferi înţeles (1).

Dar, exprimarea însăşi nu îl are şi se comportă la fel de periculos ca o "gaură neagră", astfel că dezvoltările configurează un univers cu raţiune sustrasă, provocând un vertij de natură să fie confundat cu "duhul".

Versetul "slujitori ai Noului Testament, nu ai literei, ci ai duhului" acoperă această prestidigitaţie, eliberând de orice obligaţie logică a exprimării.

Orice poate fi asertat, dacă este asertat de "slujitorul duhului":

" 7. Ce vom zice deci? Au doară Legea este păcat? Nicidecum. Dar eu n-am cunoscut păcatul, decât prin Lege. Căci n-aş fi ştiut poftă, dacă Legea n-ar fi zis: Să nu pofteşti!" (Romani:7)

În înţelegerea comună, pofta/dorinţa este originată în nevoie, iar Legea o reglementează civilizator, asigurând funcţionalitatea convieţuirii.

Totuşi, inversarea raporturilor din Romani:7:7 ("Căci n-aş fi ştiut poftă, dacă Legea n-ar fi zis: Să nu pofteşti!") nu poate fi contrazisă, deoarece este prezentată la persoana întâi, ca experienţă personală şi, prin urmare, oricât ar fi de ciudată, poate fi admisă ca mărturisire sinceră a unei anomalii, excepţie de la experienţa uzuală.

Dar asta înseamnă că derivările pe baza experienţelor personale anormale ale Apostolului Pavel nu pot fi destinate generalizării.

Versetul citat, însă, mai prezintă şi originalitatea formulării unei suspiciuni că Legea ar fi însuşi păcatul, deşi noţiunea de "păcat" este definită drept "încălcare a Legii", în Epistola 1 a Apostolului Ioan: "[...] păcatul este nelegiuirea" (2), un înţeles care parvine din numeroase versete biblice şi consideraţii exegetice.

Conotaţiile negative inserate Legii de Apostolul Pavel pot fi privite ca dezvoltări ale acestei experienţe particulare, improprie generalizării:

- blestemul Legii (3);

- robia Legii (4);

- moartea şi stricăciunea aduse de Lege (5);

- Legea înmulţeşte greşeala (6) etc.

Opoziţia Apostolului Pavel faţă de Lege trebuie să fi fost scandaloasă, în condiţiile în care una dintre cele mai mari sărbători israelite - "Shavuot" - eternizează momentul când Legea divină Tora a fost dată poporului evreu pe muntele Sinai.

Pavel îşi manifestă adversitatea pronunţată la Lege, în pofida nuanţărilor prin care nu o repudiază întrutotul, ci îi rezervă rolul subordonat de călăuză către credinţa în Iisus Cristos, care eliberează de sub "jugul Legii": "Iar de vă purtaţi în Duhul nu sunteţi sub Lege" (Galateni 5:18).

Contradicţia dintre Psalmul 118: "1. Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului" (7) şi Epistola către Romani 3:20: "Deoarece nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea lui Dumnezeu prin faptele Legii" este greu de camuflat, căci faptele cu pretenţia de certitudine la care se referă fiecare se exclud reciproc - în primul este cert că există neprihăniţi fericiţi, în al doilea este cert că nu există neprihăniţi.

De ce Legea?- ultimul episod

Vitraliu reprezentând Sfântul Duh.

______________________________________________________________________________________________

Dar Pavel se aşează într-o poziţie greu de susţinut, nesocotind chiar vorbele lui Dumnezeu din Deuteronomul 11:

"26. Iată, eu vă pun astăzi înainte binecuvântare şi blestem:

27. Binecuvântare veţi avea dacă veţi asculta poruncile Domnului Dumnezeului vostru, pe care vi le spun eu astăzi; iar blestem, dacă nu veţi asculta poruncile Domnului Dumnezeului vostru".

Dacă binecuvântarea ar fi fost imposibilă, aşa cum susţine Pavel, atunci promisiunea lui Dumnezeu ar fi fost deşartă, iar competenţa divină, discutabilă.

La acest nivel se încumetă îndoielile semănate de tezele Apostolului Pavel, căci incapacitatea oamenilor să îndeplinească Poruncile dumnezeieşti răstoarnă examinarea întorcând-o asupra Creatorului omului şi a intenţiilor Lui, transformând întreaga literatură biblică într-un delir oniric, fără altă ieşire decît "în duh".

Repudierea rolului mântuitor al Legii lui Dumnezeu pare să fie rezultat al unei evoluţii de mai puţin de un secol, inaugurată de îndrăzneala suspendării, de către Hillel, a unor Porunci caracteristice societăţii iudaice, sub pretenţia că "repară Lumea"; în subtext, reparaţia a devenit necesară datorită greşelilor lui Dumnezeu.

Apostolul Pavel preia ideea şi o generalizează asupra întregii Legi, iar nu doar asupra câtorva Porunci, aplicând două operaţii concomitente:

1. Separă Legea din uniunea cu Dumnezeu în care este concepută şi o răsuceşte contra autorului său divin, ceea ce îi generează Apostolului inconsecvenţele de apreciere - Legea aduce blestem, robie, moarte şi greşeli, dar, în acelaşi timp, "Legea e sfântă şi porunca e sfântă şi dreaptă şi bună";

2. Nu acordă atenţie rolului social al Legii în asigurarea convieţuirii funcţionale (şi a umanităţii), ci se concentrează asupra ecoului ei sufletesc, restrângând preocuparea la individ, motiv pentru care stabileşte mântuirea drept scop al omului; această comutare în subiectivitate permite dubla localizare a Legii - în afară şi înăuntru - generând paradoxala exprimare prin care Legea a fost dată pentru încălcările de Lege.

Lui Pavel, învăţătorii lui farisei îi transferaseră, probabil, o anumită lejeritate faţă de Lege (care a primit numele de "liberalism", caracteristic lui Hillel), în pofida Poruncii "19. Legea Mea să o păziţi" (Leviticul:19).

La rândul său, definiţia mântuirii ca absolvire divină de păcate încarcă providenţa cu sarcina permanentă a actului de graţie acordat credincioşilor, individual şi în flux continuu, ceea ce reprezintă o evidenţă proiecţie a unei idei omeneşti asupra a Cel despre care Dionisie Pseudoareopagitul spune că ar fi mai potrivit să Îl numim...Nimicul (8), deoarece Dumnezeu nu se află în seria existenţilor cunoscuţi.

Desigur, Apostolului Pavel îi rămâne argumentul revelaţiei.

Dar revelaţia este respinsă de iudeii din generaţia imediat următoare lui Pavel, argumentând că ea s-a încheiat pe Muntele Sinai.

La rândul lor, aceştia sunt ucenici ai unui alt Gamaliel din stirpea lui Hillel.

De unde se poate trage concluzia că desprinderea de Dumnezeu, deşi are loc relativ concomitent, în religii diferite, ea are un aer familial şi colegial.

Dar asta nu-i împiedică pe talmudiştii epocii să angajeze controverse teologice cu iudeo-creştinii şi să-i considere eretici; după cum creştinii i-au numit pe iudei "păgâni", o noţiune pe care iudeii o inventaseră cu aplicaţie la popoarele de altă religie decât a lor - o ironie a istoriei.

Sforno spune că Dumnezeu nu şi-a manifestat niciodată prezenţa în al Doilea Templu, (cel restaurat de Irod, în timpul ministeriatului lui Hillel); dacă Dumnezeu absent se poate obnubila în plus, atunci asta s-a întâmplat odată cu distrugerea Templului de către romani, în anul 70 e.n., care survine la câţiva ani după ce Apostolul Pavel şi-a scris Epistolele.

"12. [...] pentru ce a pierit ţara şi a fost arsă ca un pustiu, încât nimeni să nu mai treacă prin ea?

13. Şi Domnul a răspuns: "Pentru că au părăsit Legea Mea [...]"

(Ieremia/Capitolul 9)

La întrebarea Apostolului Pavel "De ce legea?", Dumnezeu răspunsese de mult.

De ce Legea?- ultimul episod

Gustave Dore (1832-1883) - Ilustraţie (1866) pentru "Paradisul pierdut" de John Milton.

______________________________________________________________________________________________

Note

(1) Un exemplu de interpretare care ar putea conferi înţeles afirmaţiei că "Legea a fost adăugată pentru călcările de lege" a fost avansat în eseul "Locuri de întâlnire cu Dumnezeu II/d) Dumnezeu nu admite să fie idolatrizat?"/MAKE/BURSA/12 iunie 2022), în care a fost lansată ipoteza că Moise ar fi sfărâmat primele Table ale Legii, ca să prevină idolatrizarea lor.

De vreme ce Dumnezeu furnizează Legea încă o dată, interpretarea nu poate susţinute opoziţia ilogică dintre Lege şi Dumnezeu, cum operează Apostolul Pavel, ci opoziţia logică dintre Lege şi încălcarea ei.

(2)Epistola 1, Ioan:3:

"4. Oricine făptuieşte păcatul săvârşeşte şi nelegiuirea, şi păcatul este nelegiuirea".

(3) Galateni 3:

"10. Căci toţi câţi sunt din faptele Legii sub blestem sunt, că scris este: "Blestemat este oricine nu stăruie întru toate cele scrise în cartea Legii, ca să le facă".

(4) Galateni 4:

"21. Spuneţi-mi voi, care vreţi să fiţi sub Lege, nu auziţi Legea?

22. Căci scris este că Avraam a avut doi fii: unul din femeia roabă şi altul din femeia liberă.

23. Dar cel din roabă s-a născut după trup, iar cel din cea liberă s-a născut după făgăduinţă.

24. Unele ca acestea au altă însemnare, căci acestea (femei) sunt două testamente: Unul de la Muntele Sinai, în Arabia, şi răspunde Ierusalimului de acum, care zace în robie cu copiii lui;

25. Iar cea liberă este Ierusalimul cel de sus, care este mama noastră.

26. Căci scris este: "Veseleşte-te, tu, cea stearpă, care nu naşti! Izbucneşte de bucurie şi strigă, tu care nu ai durerile naşterii, căci mulţi sunt copiii celei părăsite, mai mulţi decât ai celei care are bărbat".

27. Iar noi, fraţilor, suntem după Isaac, fii ai făgăduinţei.

28. Ci precum atunci cel ce se născuse după trup prigonea pe cel ce se născuse după Duh, tot aşa şi acum.

29. Dar ce zice Scriptura? "Izgoneşte pe roabă şi fiul ei, căci nu va moşteni fiul roabei, împreună cu fiul celei libere".

30. Deci, fraţilor, nu suntem copii ai roabei, ci copii ai celei libere".

(5) Romani 7:

" 8. Dar păcatul, luând pricină prin poruncă, a lucrat în mine tot felul de pofte. Căci fără lege, păcatul era mort.

9. Iar eu cândva trăiam fără lege, dar după ce a venit porunca, păcatul a prins viaţă;

10. Iar eu am murit! Şi porunca, dată spre viaţă, mi s-a aflat a fi spre moarte.

11. Pentru că păcatul, luând îndemn prin poruncă, m-a înşelat şi m-a ucis prin ea.

12. Deci, Legea e sfântă şi porunca e sfântă şi dreaptă şi bună.

13. Atunci, ce era bun s-a făcut pentru mine pricina morţii? Nicidecum! Ci păcatul, ca să se arate păcat, mi-a adus moartea, prin ceea ce a fost bun, pentru ca păcatul, prin poruncă, să fie peste măsură de păcătos.

(6) Romani 5:

"20. [...] Iar Legea a intrat şi ea ca se înmulţească greşeala;"

(7) Psalmul 118:

"1. Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului.

2. Fericiţi cei ce păzesc poruncile Lui şi-L caută cu toată inima lor,

3. Că n-au umblat în căile Lui cei ce lucrează fărădelegea.

4. Tu ai poruncit ca poruncile Tale să fie păzite foarte.

5. O, de s-ar îndrepta căile mele, ca să păzesc poruncile Tale!

6. Atunci nu mă voi ruşina când voi căuta spre toate poruncile Tale.

7. Lăuda-Te-voi întru îndreptarea inimii, ca să învăţ judecăţile dreptăţii Tale.

8. Îndreptările Tale voi păzi; nu mă părăsi până în sfârşit.

9. Prin ce îşi va îndrepta tânărul calea sa? Prin păzirea cuvintelor Tale.

10. Cu toată inima Te-am căutat pe Tine; să nu mă lepezi de la poruncile Tale.

11. În inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca să nu greşesc ţie.

12. Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.

13. Cu buzele am rostit toate judecăţile gurii Tale".

(8) "Dionisie Pseudo-Areopagitul, Numele divine. Teologia mistica", cf. "Istoria lui Dumnezeu"/pag. 161/Karen Armstrong/Nemira/2009

Disclaimer:

Acest eseu propune o interpretare care nu le exclude pe cele consacrate, ci doar le-o adaugă; critica pe care o dezvoltă asupra unor texte religioase nu este nimic mai mult decât critica unor texte; cititorii sunt avertizaţi că autorul eseului nu l-a destinat să aducă atingere credinţei şi că este conştient că acesta nu ar fi un obiectiv nici folositor, nici realizabil.

Opinia Cititorului ( 18 )

  1. ... cum am putea defini omul astazi?! ... cum am putea defini o esenta ... pentru a intra in acord cu alta esenta ... de la sine la domine deus ... cum ai putea sa-i convingi ca zeii antici sunt sfintii pictactii pe biserici ... cum ai putea sa-i convingi despe marea topia (aceleasi ceruri) ... cum ai putea sa-i convingi sa-si puna gandurile in armonie cu sentimetele si faptele ... cum vrei sa-i convingi sa-si construiasca templul?!? ...

    1. Intrebari patetice (si relativ penibile) cu raspuns dat de mai inainte, la fel cum exista deja raspunsul, in momentul cand Pavel intreba patetic de ce legea.

    Este o critică fără cruțare asupra Epistolelor, dar este corectă și are calitatea să îndepărteze obscuritățile de neînțeles ale lui Pavel. El nu poate fi acceptat decât din cucernicie si toleranță neglijentă.

    1. ca sa poti spune cu atata siguranta ca o anumita critica e corecta ar trebui sa ai niste studii efectuate (licenta,masterat,doctorat) in domeniu si mai mult,,tema in dezbatere sa fi fost obiectul unor cercetari ,personale sau nu ,a coror concluzii le ai bine asimilate.Altfel nu esti decat ridicol...

      Da, ai dreptate, dar se poate si mai simplu, te uiti la argumente, vezi ca sunt corecte si apoi fara licenta, masterat, doctorat in domeniu, spui ca este o critica corecta.

      Omul cât trăiește învață . Dacă ai sau n-ai doctorat e irelevant . Important e cât de dedicat și câta buna-credință e in ce studiezi. Tocmai ne-a demonstrat Make ca dacă te apuci de un subiect trebuie multă munca. E prima lecție importantă a acestor eseuri. Cât de mult trebuie sa muncești ca sa îți iasa așa ceva la final . Felicitări si mulțumiri autorului!

      Da,e mult de munca dar care e valoarea acestui studiu?Cine poate emite o parere avizata ,o parere ce merita luata in considerare?Cineva care n-are deloc studii de teologie crestina si mozaica pe ce criterii poate aprecia valoarea argumentatiei?Pe criterii ce tin de estetica ,de bun simt,de sensibilitate artistica?

      Ceea ce ai in fata este un studiu. Valoarea studiului nu se schimba in functie de ce fel de pregatire are autorul. Autorul, in mod evident, are o pregatire speciala pe care o arata nivelul inalt de tratament al problematicii, documentarea ampla si originalitatea ideilor. Prin contrast, opiniile tale iti tradeaza lipsa de discernamant.

    Nu am citit niciodată pe Pavel din prisma asta, ca om care ar predica o umanitate ( fara)de Lege . Ci ca pe unul care vestea o depășire a Legii, prin Implinirea ei în Hristos, deci mai restrictiv ,nu mai liberal.

    E important totuși de reflectat că indivizii sa nu alunece ușor și , sub un fals Duh să își creeze lorusi legi și Dumnezei după propriia necurăție , cum avertizează chiar Pavel . 

    In rest nu vad ce e exagerat in remarca lui Pavel că Dumnezeu a dat legea pentru omul aflat sub robia păcatului, iar odată ieșit de sub ea nu mai e necesara. 

    În tradiția Bisericii creștin Pavel e des citit și asimilat .Nu cunosc însă niciun sfânt care sa nu fi respectat Poruncile lui Dumnezeu pentru că ar fi citit pe Pavel ,deci mi se pare că nu a smintit pe cine nu a vrut să fie smintit.

    1. Daca asta este credinta ta, o respect si nu te contrazic.

      Critica prezentata in eseu nu are de a face cu credinta si nu am intentia sa te conving de adevarul ei, in dauna convingerilor tale. 

      Dar, daca discutam pe text, atunci critica este argumentata si suficienta, astfel ca daca repeti ideea ilogica "Dumnezeu a dat legea pentru omul aflat sub robia păcatului", am sa te trimit sa mai citesti o data eseul: pacatul este definit ca incalcare a Legii si nu poate fi data Legea pentru incalcarea legii - deja ne incurcam in vorbe, exprimarea este dincolo de inteles! 

      Pavel stabileste: 

      20.Pentru că din faptele Legii nici un om nu se va îndrepta înaintea Lui, căci prin Lege vine cunoştinţa păcatului. (Romani 3) 

      Si daca prin Lege vine cunstinta pacatului, atunci de ce din faptele Legii nici un om nu se va îndrepta înaintea Lui?! 

      Raspunsul lui Pavel este ca toti sintem pacatosi: 

      "23. Fiindcă toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu;" (Romani 3) 

      De unde stie asta Pavel, a facut un recensamint sau un sondaj? 

      Doctrina "Pacatului originar" a fost dezvoltata abia de Augustin din Hippo, in sec. IV-V (desi ideea pacatului originar poate fi gasita și în scrierile unor Parinti ai Bisericii anteriori lui Augustin, cum ar fi Irineu din Lyon și Tertulian - sec. II-III), astfel ca ideea Apostolului ca "toti au pacatuit" din anii 50-60 e.n. nu trimite la "Pacatul originar", ci pare o generalizare a experientei personale a lui Pavel. 

      Este o extrapolare ilicita si il contrazice pe Dumnezeu, asa cum am aratat in eseu.

      In realitate, Pavel "este certat cu Legea", asa cum a apucat sa invete de la profesorii sai hillelieni, care "erau certati cu Legea". 

      Trebuie să mărturisesc că am fost o perioadă credincios, apoi am cam trăit fara credinta și acum îs iar credincios.

      Nici prima data ,nici acum nu am conceput credința creștină fara Poruncile lui Dumnezeu . Nu textul evangheliei (Nu am venit să stric Legea), ci un anumit bun simț al meu, de la mama , m-a făcut să nu cad în aceasta eroare jenantă a multor creștini închipuiți care negociază in mintea lor puțină cu un Dumnezeu cățeluș care li se supune etc 

      În privința interpretărilor la Pavel as trimite la faptul că el însuși spune că acum vedem în parte, în ghicitura, deci cumva nu e nimic anormal că si unele din textele sale sa fie confuze, nu a scris pentru a face o Dogmatica . Sunt niste epistole .

    Dar, după cum se spune în Talmud, la vederea "creativităţii" lui Joshua ben Hannanya, Dumnezeu a zâmbit:

    "Ghemara relatează: La câţiva ani după aceea, rabinul Natan l-a întâlnit pe profetul Ilie [n.a. - Elijah, profetul ridicat la ceruri în viaţă fiind, pe care unii îl identifica cu Iisus, alţii cu îngerul Torei] şi l-a întrebat: Ce a făcut Sfântul, Binecuvântat să fie, în acel moment, când rabinul Yehoshua şi-a dat declaraţia? Ilie i-a spus: Sfântul, Binecuvântat să fie, a zâmbit şi a zis: Copiii Mei au biruit peste Mine; Copiii Mei au triumfat peste Mine." (Bava Metzia 59b:5)

    Cum putea fi biruit Dumnezeu de Copii Lui daca este Atotputernic? 

    1. Cum zimbeste Dumnezeu?

    Cum putea Apostolul Pavel sa fie ,, bolnav", "corupt" daca era Apostol si avea Duhul Sfant?

    1. Nu stiu cine l-a facut pe Pavel "bolnav" sau "corupt", dar intrebarea ta naste o alta intrebare: exista un examen de admitere in rindul Apostolilor?

    Poti sa folosesti Legile lui Dumnezeu intr-un proces impotriva băncii?

    1. De ce nu incerci?

      Nu am incredere in legile actuale.

APA NOVA
eximbank.ro
danescu.ro
boromir.ro
arsc.ro
Stiri Locale

Curs valutar BNR

20 Mai. 2024
Euro (EUR)Euro4.9748
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.5777
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian5.0370
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.8147
Gram de aur (XAU)Gram de aur359.4834

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

Cotaţii Emitenţi BVB
ccib.ro
tophotelconference.ro
Cotaţii fonduri mutuale
Teatrul Național I. L. Caragiale Bucuresti
everythinghr.live
32.aicps.ro
roenergy.eu
Studiul 'Imperiul Roman subjugă Împărăţia lui Dumnezeu'
The study 'The Roman Empire subjugates the Kingdom of God'
BURSA
BURSA
Împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ
The Kingdom of God on Earth
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.ro
www.dreptonline.ro
www.hipo.ro

adb