Topirea gheţarilor poate declanşa erupţii vulcanice - un nou risc al schimbărilor climatice

Retragerea gheţarilor din cauza încălzirii globale ar putea intensifica activitatea vulcanică în mai multe regiuni ale lumii, avertizează un nou studiu prezentat la Conferinţa Goldschmidt 2025 de la Praga. Conform cercetării conduse de Pablo Moreno Yaeger, geolog la Universitatea din Wisconsin-Madison, stratul de gheaţă masiv care acoperă vulcanii acţionează precum un capac ce suprimă erupţiile. Odată înlăturat, presiunea scade, iar magma şi gazele subterane se pot elibera mai uşor, declanşând erupţii mai dese şi mai violente.

• Vulcani adormiţi, dar periculoşi

Studiul a analizat şase vulcani din sudul statului Chile, inclusiv Mocho-Choshuenco, pentru a înţelege cum au reacţionat aceştia la topirea calotei glaciare a Patagoniei, în urmă cu peste 18.000 de ani. Rezultatele arată că: în timpul apogeului ultimei ere glaciare (acum 26.000-18.000 de ani), volumul erupţiilor a fost redus. După topirea gheţarilor, presiunea asupra magmei a crescut semnificativ, declanşând erupţii puternice, inclusiv formarea vulcanului Mocho-Choshuenco. Fenomenul este comparabil cu ceea ce s-a întâmplat în Islanda după ultima eră glaciară: activitatea vulcanică s-a amplificat de 30-50 de ori după retragerea gheţii.

• Un pericol global: 245 de vulcani sub gheţari

Potrivit unui studiu din 2020, 245 de vulcani activi sunt acoperiţi în prezent de gheţari de până la 5 kilometri grosime. Aceştia sunt localizaţi în special în: Antarctica, Rusia (Kamceatka, Kurile), America de Nord (Alaska, Columbia Britanică), Noua Zeelandă.

„Cheia este existenţa unei mase semnificative de gheaţă deasupra unei camere magmatice. Dacă gheaţa se retrage rapid, presiunea se schimbă şi poate declanşa o erupţie”, explică Moreno Yaeger.

Cum influenţează gheţarii vulcanii? Răspunsul este mai amplu: Presiune verticală: Gheaţa groasă apasă asupra scoarţei şi mantalei terestre; Inhibarea magmei: Magma şi gazele sunt ţinute sub presiune, limitând mobilitatea şi riscul de erupţie; Topire şi decompresie: Pe măsură ce gheţarii se topesc, presiunea dispare, iar magma se poate extinde şi ridica; Erupţie: Dacă rezervorul de magmă este suficient de mare şi instabil, decompresia poate declanşa o erupţie.

• Implicaţii pentru viitor

În contextul accelerării schimbărilor climatice, regiunile cu gheţari suprapuşi peste camere magmatice trebuie monitorizate cu prioritate. Acest fenomen adaugă o dimensiune geologică riscurilor climatice, demonstrând că topirea gheţii poate avea efecte în cascadă, dincolo de creşterea nivelului mării şi dispariţia biodiversităţii.

Schimbările climatice nu doar modifică temperatura atmosferică sau regimul precipitaţiilor - ele pot reactiva sisteme geologice latente, crescând riscul unor erupţii vulcanice catastrofale. Studiul prezentat la Praga arată că gheaţa funcţionează ca un agent de stabilitate vulcanică, iar pierderea ei poate duce la consecinţe greu de anticipat, pe termen mediu şi lung. „Este vital să extindem reţelele de monitorizare vulcanică în zonele glaciare care se topesc. Această ameninţare este reală şi ignorarea ei ar fi o greşeală”, a avertizat Moreno Yaeger. Acest nou unghi subliniază cât de profundă este interconectarea dintre climă şi geologie - o realitate care impune acţiuni rapide şi responsabile.