Trump, regele gol al Americii

Cînd, în primele zile ale ”Noii Ere Trump” am spus (Bursa, 29 ianuarie, ”Dumnezeu, haosul şi Trump”) că acest mandat va fi caracterizat de un singur cuvînt, haos, nu am dat în bobi, nici nu m-am bazat pe cine ştie ce intuiţii, nici nu am dat glas unor temeri sau aprehensiuni abisale. Ceea ce urma să se întîmple fusese prefigurat în acţiunile primului mandat Trump, în documente ideologice foarte detaliate, în declaraţii şi expuneri tematice ale cîtorva dintre stîlpii puterii, piesele grele ale angrenajului care a ridicat una peste alta pietrele de temelie pentru al doilea mandat Trump. Guvernarea prin haos a fost un program prestabilit şi nicidecum rezultatul bîlbîielilor, bălmăjelilor, neghiobiilor şi prostiilor monumentale ale lui Trump şi ale principalilor executanţi din echipa sa. Producerea locală şi temporară a unor rupturi masive în desfăşurarea unor procese, fie ele economice, administrative, mangeriale, politice etc. creează un avantaj masiv pentru cei care sunt dinainte pregătiţi să exploateze în interes propriu noile situaţii, blocajele, distorsiunile, demolările parţiale sau totale, să exploateze vastele consecinţe ale dezarticulării brutale ale unui proces social, ale unei instituţii, ale regulilor care organizează activitatea într-un domeniu sau altul. Cel puţin pentru o anumită perioadă, rezistenţa la schimbare este drastic redusă, dacă nu chiar anihilată, capacitatea de contra-reacţie are nevoie de timp şi energie pentru a se organiza şi apoi a se exprima coerent, cu efect notabil, oamenii au nevoie de timp pentru a ieşi din confuzie, pentru a înţelege ceea ce se întîmplă şi mai ales, încotro duc toate cele care se întîmplă. În vremea aceasta, autorii cu bună ştiinţă ai dezastrului culeg dintre ruine şi dărîmîturi, aproape fără efort, pepitele de aur la care altfel nu ar fi avut niciodată acces. Ei şi, mai ales, cei ce i-au pus să facă ceea ce fac, ridicîndu-i pe treptele de sus ale puterii. Foarte probabil, este pentru prima dată în istorie cînd această ”tehnologie de management” este pusă în aplicare sistematic, programatic, de la cel mai înalt nivel al puterii, Casa Albă, Congres, Senat, într-o ţară de mărimea şi importanţa Statelor Unite ale Americii. Din punctul de vedere al celor care au organizat ”petrecerea”, rezultatele de pînă acum justifică întru totul efortul şi investiţiile făcute. Legea Bugetului, chiar dacă trecută cu ceva dificultăţi prin cele două camere ale parlamentului american, a devenit instrumentul legal al celei mai mari redistribuiri, nu doar a unor resurse bugetar-financiare. Ea a reîmpărţit nu doar averi, ci şi şanse de existenţă şi de supravieţuire, a redistribuit oportunităţi sociale după o singură regulă: ”Căci, celui ce are i se va da şi îi va prisosi; iar, de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua”. De la Matei citire! (25.29) Să mai zică cineva că Trump nu crede în cele sfinte şi nu respectă scripturile!!!

După ce acest punct nodal al noului mandat Trump a fost trecut cu succes de echipa hazardului, lucrurile au început, însă, să se complice. Iar, la originea tuturor complicaţiilor stă Trump însuşi! Adîncimea şi extinderea corupţiei pe care o afişează Trump şi personajele cheie ale administraţiei sale ar fi dus în alte timpuri, nu mai demult decît acum 50 de ani, la o spectaculoasă demitere a Preşedintelui şi foarte probabil la condamnarea sa penală. Astăzi, societatea americană şi toate instituţiile ei de control asupra puterii sunt anesteziate şi neputincioase. Uriaşele erori de politcă internaţională şi de politică economică ar fi pus de mult capăt oricărui mandat prezidenţial, chiar şi dacă ar fi fost vorba de însuşi Washington! În cazul Trump, majoritatea maga-republicană din cele două Camere a făcut ineficientă orice încercare de opoziţie la politicile Administraţiei. Ca în orice poveste cu eroi invincibili, undeva există totuşi un ”călcîi al lui Achile”. Un punct vulnerabil. În cazul Trump, acesta ţine de istoria asocierii dintre Trump şi cuplul Epstein-Ghislaine Maxwell. Ultimii doi condamnaţi în justiţie pentru delicte legate de exploatarea sexuală a minorilor. Epstein, mort în închisoare, aşteptînd al doilea proces cu acuzaţii de aceeaşi natură. Ea, condamantă la 20 de ani închisoare, dar foarte vioaie în materie de mesaje trimise către Trump, cu avertismente abia voalate că ar putea spune tot, dacă nu e scoasă de la mititica. Ceea ce a făcut din acest scandal un tobogan pe care Trump se rostogoleşte acum cu viteză uniform accelerată este încercarea penibilă şi slugarnică a titularilor de la Departamentul Justiţiei şi FBI de a băga dosarul Trump-Epstein ”la murat”, pentru totdeauna, respectiv de a şterge de prin documentele păstrate orice urmă a legăturilor lui Trump cu Epstein, orice implicare a actualului Preşedinte în afacerea internaţională de exploatare economică şi politică a viciului prostituţiei juvenile, la care sunt dedaţi nu tocmai puţini dintre ”cei mari, tari şi faimoşi” ai Americii. Şi nu numai! Scurgerile de informaţii publicate de presă, probele audio, video, chiar dacă fragmentare, susţin convingător implicarea lui Trump. Acum, lumea vrea să ştie şi să vadă tot ceea ce există pe la diferite instituţii. Iar Trump nu mai are resurse pentru a opri acest val. Presa îi este împotrivă. În cea mai mare parte şi în măsură considerabilă, oamenii de rînd dezaprobă liniile de conduită şi politicile Administraţiei Trump. Încet, încet, membri Congresului şi ai Camerei Reprezentanţilor chiar din interiorul mişcării MAGA cedează valului de presiune publică. Ce urmează?

Dacă, în cele din urmă, ies la iveală probe serioase, capabile să reziste în justiţie, pentru implicarea lui Trump în activităţile ”recreative” ale lui Epstein sau orice alte fapte condamnabile, legate de abuzuri sau eploatarea sexuală a minorilor, atunci Trump va fi aruncat afară, în brînci, pe scările de la Casa Albă, chiar de către mişcarea care l-a dus acolo, MAGA. Şi, pe urmă? Pe urmă, vom avea un Vice-preşedinte ajuns Preşedinte, J.D. Vance, cu misiunea de a reinventa MAGA, de a-i salva prezentul şi viitorul politic, fără şi dincolo de Trump, Regele gol al Americii.