O societate fără prinţipuri... care va să zică...
Cornel CodiţăZiarul BURSA #Editorial / 18 octombrie 2019

Ştim, ne-a lămurit de mult marele Caragiale: nu le are! Întrebarea ar fi, şi ce dacă nu le are... se face gaură în cer? La ce ar fi de folos să le aibă? De ce am tînji după o societate cu principii şi nu ne-am resemna să trăim fericiţi în cea care este... aşa cum este, aşa cum a fost şi altădată, cum foarte probabil va mai fi şi mîine, adică... fără prea multe rădăcini în principii? La fel de tulburătoa-re este şi întrebarea, laterală: dacă am avut vreodată o societate cu principii, cum se face că ea a trecut ori s-a dizolvat într-una fără principii? Trebuie să fie undeva un rost în mersul lumii! (Pentru cea mai frumoasă intelectual şi poetică în expresie analiză a conceptului filosofic de "rost" a se vedea Noica, Rostirea filosofică românească).