"România ar putea să facă implozie de la atâta prostie"

Reporter: Cum caracterizaţi actuala situaţie politică şi ce credeţi că ar trebui să se întâmple pentru rezolvarea impasului în care ne aflăm?

Theodor Paleologu: Situaţia mi se pare lamentabilă şi este rezultatul nimicniciei principalilor actori implicaţi. Pentru că doamna Dăncilă s-a agăţat de funcţie, deşi PSD a pierdut alegerile europarlamentare în mod răsunător. Aş vrea să dau exemplul Greciei. Eu nu sunt câtuşi de puţin un admirator al lui Tsipras (n.r. Alexis Tsipras, fostul premier elen), însă după alegerile europarlamentare Tsipras a avut decenţa să organizeze alegeri anticipate şi a pierdut, dar cu un scor onorabil. Aşa procedează un lider politic responsabil care nu este doar marioneta unui infractor, cum este cazul doamnei Dăncilă. S-a agăţat de funcţie şi partenerul de guvernare este din aceeaşi făină şi anume - Bubulina politicii româneşti, Călin Popescu-Tăriceanu, cocotă bătrână sedusă de amantul profitor Victor Ponta. Crede Tăriceanu că îşi salvează în felul acesta destinul politic. Cred că, pur şi simplu, Victor Ponta se foloseşte de disperarea Bubulinei.

Reporter: Credeţi că este posibil ca reprezentantul unui partid care, la ultimele alegeri, a trecut cu puţin pes­te pragul electoral, să se impună la prezidenţiale?

Theodor Paleologu: Da, pentru că aici nu este vorba despre PMP. Este vorba despre Theodor Paleologu şi despre proiectul lui. Alegerile prezidenţiale sunt alegeri foarte speciale peste tot unde există un asemenea sistem pentru alegerea preşedintelui, sunt alegerile cele mai surprinzătoare, întotdeauna există surprize la alegerile prezidenţiale, iar în unele cazuri surprize foarte mari. Vă dau un exemplu - Edouard Balladur, în Franţa, în 1995, avea peste 60% în sondaje, iar în primul tur a sfârşit cu 18%. Şi era Edouard Balladur, un mare prim-ministru, un om absolut admirabil. Iohannis, care nici pe departe nu se poate compara cu Edouard Balladur, are nişte procente care se vor topi precum untul la soare, într-o confruntare electorală.

Reporter: Când şi cum v-a încolţit ideea candidaturii şi ce credeţi că vă recomandă să fiţi preşedintele ţării?

Theodor Paleologu: Am primit un telefon în luna iulie. Eugen Tomac şi Traian Băsescu, analizând nişte sondaje, au ajuns la concluzia că aş putea fi o opţiune serioasă pentru alegeri, pentru că, într-adevăr, ieşisem surprinzător de bine în respectivele sondaje. Vă spun drept că eu am fost primul surprins. Eu de şapte ani predau, de trei ani nu mai fac parte din Parlament, am refuzat orice fel de ofertă politică. Vreau să predau toată viaţa. Dacă o să trăiesc cât a trăit tatăl meu, mai am încă 40 de ani în faţă şi vreau să predau în fiecare zi. Aceasta este dorinţa mea şi mi s-a părut că alegerile prezidenţiale şi apoi funcţia prezidenţială se potrivesc cu un fel de misiune, poate de apostolat sau poate de învăţătură, pentru că, în viziunea mea, un preşedinte poate fi un învăţător. Nu că se erijează în profesor, să ne înţelegem, pentru că adevăratul profesor este cel care ascultă, un bun profesor ascultă în cea mai mare parte din timp. Să spunem că vorbeşte 40% şi ascultă 60%. Un bun profesor îi face pe ceilalţi să vorbească, îi face să fie autonomi, să gândească pe cont propriu. Aceasta este cea mai mare problemă a învăţământului românesc - că nu îi învaţă pe elevi sau pe studenţi să gândească cu mintea lor, să fie autonomi din punct de vedere moral, intelectual, profesional.

Reporter: Aşadar, iniţial vi s-a propus să candidaţi. Şi apoi, cine v-a ajutat să luaţi decizia?

Theodor Paleologu: Eu sunt un om care cere sfaturi şi primii cărora le-am solicitat sfatul au fost nişte prieteni de-ai mei foarte dragi, unul foarte în vârstă şi altul de vârsta mea - 46 de ani. Cel foarte în vârstă e un mare boier moldovean, Radu Miclescu, şi un om cu care adesea m-am sfătuit, reprezintă pentru mine lumea de dinainte de comunism şi el a fost foarte entuziast, m-a încurajat. Apoi Petre Guran, un alt bun prieten de-al meu, Cătălin Avramescu, Sever Voinescu şi evident familia, apopiaţii, m-au sfătuit, în general, acelaşi lucru.

Reporter: Traian Băsescu susţine că aveţi un plus de eleganţă în această bătălie electorală. Credeţi că eleganţa aduce voturi?

Theodor Paleologu: Evident, Traian Băsescu nu făcea referire la eleganţa vestimentară. Eu cred că este foarte importantă onestitatea, este foarte important respectul pentru ceilalţi. Dacă sunt mai acid, din când în când, nu este pentru că nu i-aş respecta pe celalţi actori politici din România, dar sigur că trebuie să şi relevăm ce nu merge, să numim lucrurile pe numele lor. Dacă e prostie, atunci cuvântul potrivit este chiar prostie.

Reporter: În cazul în care câştigaţi alegerile, care ar fi primele trei lucruri pe care aţi încerca să le faceţi? Ce credeţi că lipseşte acestei ţări?

Theodor Paleologu: Primul lucru ar fi un nou guvern, pentru că nu se poate merge în continuare cu Viorica Dăncilă. Este necesară o coaliţie largă în care să fie prezente şi USR şi PNL şi PMP şi Plus, în cadrul unui nou guvern.

Dacă vorbim despre alegeri, atunci alegerile anticipate sunt, desigur, de dorit, dar trebuie să vedem dacă şi parlamentarii vor vota în acest sens. Nu există, până acum, precedent pentru alegerile anticipate, deşi cred că se impune o ajustare a compoziţiei Parlamentului care nu mai corespunde deloc stării opiniei publice.

Reporter: Care ar fi principalul reproş pe care i l-aţi face actualului preşedinte?

Theodor Paleologu: Fapul că a ţinut PNL-ul departe de guvernare. Adică partidul care l-a susţinut a fost partidul care a fost pus la colţ şi vitregit de Klaus Iohannis. El, promovând persoane nepotrivite în fruntea PNL-ului, a provocat dezastrul din 2016 şi la locale şi la parlamentare. Klaus Iohannis a impus-o pe Alina Gorghiu pentru că el este acel tip de conducător care are nevoie de colaboratori şi susţinători mai slabi decât el şi pe logica asta a susţinut-o pe Alina Gorghiu şi era acest tandem, de care se şi râdea foarte mult, tandemul Blaga - Gorghiu. Sunt mândru că acest tandem a propus şi excluderea mea din PNL, la urma urmei este firesc ca un PNL-ist autentic să fie dat afară de nişte impostori în materie de liberalism.

Reporter: Cum a ajuns PNL în situaţia să nu aibă oameni?

Theodor Paleologu: Dându-i afară pe cei buni! Dându-i afară pe cei buni au ajuns în situaţia să nu aibă candidaţi naturali.

Reporter: Cu care dintre candidaţii pe care îi ştim acum vă doriţi să ajungeţi într-o confruntare finală?

Theodor Paleologu: Cel mai uşor este cu Dăncilă, dar nu-mi doresc, pentru sănătatea naţiunii. La fel ar fi şi cu Klaus Iohannis - sunt două persoane care au acest lucru în comun, nu sunt în stare să vorbească în public fără fiţuici. Cât despre Barna (n.r. Dan Barna, candidatul USR-Plus la prezidenţiale), îmi este mai simpatic decât ceilalţi doi, suntem apropiaţi ca vârstă, nu cred că este pregătit pentru asta, dar are o agilitate superioară lui Iohannis şi evident doamnei Dăncilă.

Reporter: Care credeţi că sunt lucrurile care contează într-o astfel de competiţie? Pentru că abilitatea personală a unui candidat este mai puţin importantă, la un moment dat, după cum s-a văzut când Ponta a pierdut în faţa lui Iohannis.

Theodor Paleologu: Da, a pierdut, dar merita să piardă, pentru că bilanţul era negativ. În plus, a fost obraznic şi nu a ştiut să folosească muţenia lui Iohannis, a sărit calul. Imaginea lui Iohannis era net mai bună decât cea a lui Ponta, care avea o imagine mizerabilă de plagiator. Iohannis era pe atunci o figură proaspătă, dar ulciorul nu merge de multe ori la apă. În fişa postului de preşedinte mai apare şi să spui ceva din când în când. Adică preşedintele, conform cu fişa postului, este un animal cuvântător. Când animalul este necuvântător, atunci apare o problemă.

Discursul despre valori, despre etica comunităţii, în acest sens preşedintele are o dimensiune etică şi intelectuală, el trebuie să inspire naţiunea. Cred cu tărie în această dimensiune a preşedinţiei şi acesta este principalul motiv pentru care am acceptat să candidez, pentru că am impresia că sunt chiar în rolul acesta de om care să poată vorbi despre valori care să ţină împreună o societate, despre moştenire, despre maniera în care o punem în valoare, despre diplomaţie, despre rolul României în lume, sunt teme esenţiale cred eu.

Când te gândeşti cam ce persoane conduc România, ai impresia că însuşirile personale nu au niciun fel de importanţă. Dar rareori au fost atâtea mediocrităţi, nulităţi în funcţii extrem de importante. Promovarea incompetenţei a atins cote inimaginabile - incompetenţă la toate nivelurile, incompetenţă generalizată - este un miracol că această ţară cumva încă mai există, ar fi putut să facă implozie de la atâta incompetenţă şi prostie promovată. Cu toate acestea, mai contează şi ideile sau proiectele omului care candidează, proiecte care trebuie să ţină cont de atribuţiile prevăzute în constituţie.

Reporter: Ce proiecte ne propu­neţi?

Theodor Paleologu: Sunt câteva mari domenii în care preşedintele are ce să facă. În primul rând vorbim despre diplomaţie şi politică externă şi este foarte important ca preşedintele să stăpânească aceste domenii sau să ştie pe cine să întrebe. Un lider nu trebuie să le ştie el pe toate, dar trebuie să ştie suficient încât să întrebe. Noi avem această meteahnă de a nu vrea să întrebăm. Uitaţi-vă la consilierii preşedintelui Iohannis - sunt extraordinari de slabi. De ce? Pentru că un conducător slab îşi alege colaboratori slabi.

Mai sunt atribuţii care ţin de ordinea publică, dar acum să nu cădem în excesul contrar. Există două exagerări pe care le auzim în spaţiul public. Una este cea în care Barna, care spune că dacă era el preşedinte nu se întâmpla drama de la Caracal şi alta este cea în care susţinătorii lui Iohannis spun că preşedintele nu are atribuţii. Nu este adevărat! Preşedintele are atribuţii în materie de ordine publică, dar nu poate împiedica orice catastrofă. În schimb, poate chema la ordine autorităţile care au atribuţii în materie. Le poate solicita răspunsuri la întrebări foarte precise.

Mai este domeniul economic - foarte important -, în care preşedintele poate stabili nişte principii majore după care să se ghideze majoritatea care susţine Guvernul în Parlament. Dar una dintre cele mai mari probleme din România cred că este imprevizibilitatea şi instabilitatea în materie de legislaţie, faptul că apar mereu reguli noi care le anulează pe celelalte.

Reporter: Aţi vorbit despre incompetenţă dusă la extrem, despre nulitate maximă etc., atât la nivel de Guvern, cât şi de Parlament. Credeţi că aveţi vreo şansă să ne "salvaţi"?

Theodor Paleologu: Eu nu sunt un salvaţionist! Eu nu cred în mitul salvatorilor! Dar partea proastă este că în tradiţia politică românească, există în mod recurent mitul salvatorului, care este un dezastru. Oamenii aşteaptă să fie salvaţi şi după aceea sunt dezamăgiţi. Am văzut asta şi în perioada recentă a României şi în perioada interbelică.

Reporter: Susţineţi că preşedintele poate reprezenta un set de valori. Care este acela pe care l-aţi susţine sau promova?

Theodor Paleologu: Vorbeam mai devreme despre diplomaţie. Preşedintele coordonează diplomaţia, mai ales prin numirile pe care le face. El este prezent în Consiliul European, reprezintă România în NATO, deci reprezintă România şi aici cred că este o dimensiune absolut esenţială pe care actualul preşedinte nu o îndeplineşte. În viziunea mea, un domeniu absolut fundamental este tot ce ţine de educaţie, acces la cultură, patrimoniu, deci în această direcţie îmi propun să mă implic farte mult. Cred că marile probleme ale României vin toate din educaţie. Multă ineficienţă provine din pregătirea proastă din şcoală şi din facultate. Raportul prezentat de Iohannis despre România educată este o însăilare de banalităţi cu care nu poţi face nimic cu adevărat important. Nu se vorbeşte despre care sunt scopurile educaţiei. După mine, sunt două scopuri fundamentale: autonomia şi transmisiunea unei moşteniri. În autonomie intră autonomia intelectuală, gândirea critică, capacitatea de a argumenta, de a susţine un punct de vedere, este foarte important pentru că elevii şi studenţii în şcolile şi universităţile româ­neşti nu învaţă acest lucru. Gândirea critică este descurajată, autonomia intelectuală este reprimată. Autonomia morală şi autonomia cetăţeanului reprezintă dimensiuni pe care, din păcate, le avem insuficient sau deloc prezente în învăţământul românesc. Al treilea aspect este reprezentat de autonomia profesională, adică cel care iese din şcoală sau facultate să fie în stare să facă ceva. De exemplu, sunt oameni care ies de la ASE şi nu sunt în stare să facă un bilanţ contabil.

Iar cealaltă dimensiune ţine de moştenire, de moştenirea ştiinţifică, culturală, nu doar a unei ţări, ci a unei civilizaţii. Cred că sunt fundamentale şi complementare aceste două dimensiuni, dar cred că suntem foarte puţini cei care punem problema educaţiei în termenii corecţi.

Mă gândesc că sub noţiunea de moştenire intră educaţia, dar intră şi mediul înconjurător, intră şi democraţia, resursele, intră o serie întreagă de lucruri. Eroul meu preferat din ciclul Troia este Aeneas. Copil fiind, îmi plăcea cel mai mult Ulise, fiind aventurier, deştept, şiret. Între timp, îmi place Aeneas, pentru că Aeneas îl ia pe tatăl său în spinare şi pe fiu de mână. Este o imagine foarte frumoasă a continuităţii şi a solidarităţii între generaţii. Cred că şi atunci când preşedintele nu poate, concret, să rezolve o problemă, el are datoria să spună adevărul, să atragă atenţia, să arate că ceva nu e în regulă legat de promovarea incapabililor, de corupţie etc.

Reporter: Aveţi o "schiţă" de echipă cu care aţi putea să realizaţi ceea ce v-aţi propus?

Theodor Paleologu: Cum să nu! Evident că da! Este una dintre principalele mele preocupări în acest moment. Am mai multe nume, pe domenii diferite, unii şi-au dat deja acordul să fie alături de mine. Sunt câteva domenii în care un preşedinte are nevoie de consilieri - politica externă, securitatea, educaţia, cultura, cultele, economia, mediul de afaceri, diaspora şi societatea civilă şi pe toate domeniile am consilieri foarte buni. În unele cazuri nu pot să dezvălui nume, pentru că este vorba despre diplomaţi sau militari, dar sunt oameni precum Petre Guran, Şerban Sturza, Şerban Cioculescu, sunt nume de oameni valoroşi.

Consider că este foarte important ca atunci când ajungi la guvernare să ştii precis ce ai de făcut în primele 100 de zile şi cred că un candidat serios la prezidenţiale se gândeşte, de la început, la potenţialii lui colaboratori, inclusiv la cei care nu îl susţin. Şi mai cred că este foarte important ca preşedintele să aibă cel puţin un consilier care să aibă grijă să nu o ia razna. Este o temă importantă de reflecţie pentru mine - patologia puterii şi prezidenţialismul.

Reporter: Cred că cei mai mulţi dintre noi avem următorul sentiment - că în ultimii 29 de ani am mers, în ceea ce priveşte guvernarea, din rău în mai rău şi la fiecare tur de scrutin am avut speranţe şi ne-au fost cumva spulberate. Ce estimaţi pentru următorul mandat? Se poate mai rău decât acum?

Theodor Paleologu: Se poate! Şerban Nicolae, Codrin Ştefănescu sunt variante mult mai rele decât Viorica Dăncilă. Să nu ne iluzionăm că nu se poate şi mai rău, se poate şi mai jos.

Reporter: În multe afirmaţii pe care le faceţi invocaţi Franţa. Vă rugăm să ne spuneţi mai multe despre relaţia pe care o aveţi cu această ţară...

Theodor Paleologu: Am ajuns în Franţa la 16 ani şi sunt şi cetăţean francez. Am fost membru în partidul de dreapta din Franţa, iar educaţia primită acolo a contat foarte mult. Doctoratul meu este despre o temă de teorie politică - Noţiunea de teologie politică, utilizată de un gânditor politic german.

Urmăresc cu foarte mare atenţie presa franceză. Când stăteam în Germania, evident că urmăream foarte mult politica din Germania.

Reporter: Cât aţi stat în Germania?

Theodor Paleologu: Trei ani.

Reporter: Ce aţi făcut acolo?

Theodor Paleologu: Am obţinut un post în 2002, reînoit în 2003, până când am plecat ambasador la Copenhaga, într-o mică universitate americană.

Reporter: Ce aţi predat acolo?

Theodor Paleologu: Filosofie - acesta era domeniul meu - filosofie politică, dar fiecare dintre noi mai avea obligaţia să predea cursurile de trunchi comun. Făceam Homer, Virgiliu, Dante, Aristotel, Platon. Mie îmi plăcea foarte mult, este ceea ce fac şi acum, la Casa Paleologu - îmi place să predau Homer, Platon, Aristotel, marile cărţi, care sunt superbe. Pentru mine este o încântare să predau aceste cărţi, mă încarcă cu o energie extraordinară. Este o pasiune, de aceea nici nu îmi place politica. Realmente nu-mi place, pentru că mă îndepărtează de la aceste chestii. Nu mai vreau să fiu deputat sau senator, dar preşedintele poate avea o dimensiune profesorală, să pună întrebările cu adevărat importante, să asculte, trebuie să inspire, să ridice nivelul discuţiei, care este îngrozitor de scăzut la noi. Cred că pot să fac acest lucru.

Reporter: Vă urăm succes!