English
Liberalizarea preţului energiei de la 1 iulie va zdruncina una dintre cele mai importante pieţe, determinantă în calculul inflaţiei, al bunăstării şi nivelului de trai din România. Veştile că preţul electricităţii se va dubla după această dată ar putea dezechilibra şi mai mult consumul, producţia şi proiectele din acest domeniu. Unii politicieni români spun în postări pe social media că nu există nicio legătură între piaţa liberă şi creşterea preţurilor la energie! Că, de fapt, piaţa liberă nu face decât să oglindească clasicul mecanism al cererii şi ofertei. Pe de altă parte, Asociaţia Prosumatorilor şi Comunităţilor de Energie (APCE) crede că românii plătesc pentru o energie produsă ineficient, distribuită prost, vândută scump şi reglementată haotic. În timp ce marile companii din energie îşi multiplică profiturile, cetăţenii - fie că sunt consumatori simpli, fie prosumatori - rămân spectatori captivi într-un sistem nedrept, dezechilibrat şi netransparent.
• Istoria unei liberalizări forţate
Liberalizarea este un proces început în 2013, în România. Atunci, Guvernul Ponta şi-a asumat un calendar de eliminare treptată a preţurilor reglementate de ANRE. În 2018 liberalizarea reuşise pe piaţa de furnizare. Adică, încă de acum opt ani consumatorii îşi pot alege furnizorul care vinde energia mai ieftin, pe contracte cu valabilitate cât mai lungă şi care oferă cele mai bune servicii (adică pene de current cât mai puţine, relalaţii cu clienţii bune şi facturare transparentă). Câţi dintre furnizori fac acest lucru puteţi constata fiecare dintre voi!
Tot în 2018, Guvernul Dăncilă controlat de Liviu Dragnea punea frână liberalizării, prin suprataxarea companiilor din domeniul energiei. Banii din „taxa pe lăcomie”, anunţată de Dragnea, Vâlcov şi Teorodorovici în 2018 prin OUG 114, adică 2% din cifra de afaceri, ar fi trebuit să ajute consumatorul vulnerabil. La finalul lui 2019, ANRE susţinea prin declaraţia preşedintelui Dumitru Chiriţă că strânsese peste 600 de milioane de lei din "lăcomia” companiilor energetice. Ulterior, ANRE a transferat în contul ministerului Energiei suma de 533 milioane de lei, adică a vărsat bani într-o gaură neagră bugetară, unde li s-a pierdut urma. Astfel, România rata şansa unei liberalizări în condiţii de piaţă concurenţială, fără intervenţionismul statului. Bomboana pe coliva liberalizării a fost revenirea consumatorilor casnici la regimul reglementat de ANRE. Guvernul Orban, obligat de legislaţia europeană (UE 943 din 2018), a modificat OUG 114/2018, reglementând iarăşi liberalizarea pieţei de la 1 ianuarie 2021.
Noul termen pentru liberalizare, suprapus peste pandemie, i-a luat prin surprindere atât pe furnizori, cât şi pe consumatori. În lipsa unei campanii de informare a consumatorilor (de asta se fac responsabili şi acum ANRE şi furnizorii), piaţa energiei a mers dintr-o amânare a liberalizării în alta. Virgil Popescu, un alt ministru al energiei, declara în ultima zi din 2020 că Guvernul ar putea să intervină după 15 ianuarie prin OUG, pentru a prelungi perioada în care populaţia poate alege un contract de energie electrică pe piaţa concurenţială. Şi de atunci, scenariul s-a repetat timp de patru ani şi jumătate, cu crize energetice declanşate de atacarea Ucrainei de către Rusia, cu plafonări, subvenţionări şi amânări.
• Statul influenţează preţul, nu-l mai reglementează
Pentru un liberal, trecerea la o piaţă în care preţul se formează liber poate fi un motiv de deschidere a unei şampanii. Din păcate, pe piaţa energetică românească statul intervine excesiv de mult: prin companiile sale care controlează producţia, transportul, distribuţia şi furnizarea, prin reglementare şi fiscalitate, prin autoritatea de concurenţă, prin subvenţionarea plafonării şi stabilirea vulnerabilităţii în cazul consumatorilor şi, nu în ultimul rând, prin obligaţiile de informare ale publicului (ANRE a uitat să informeze şi a transferat responsabilitatea la companiile de furnizare).
Teoretic, preţurile cresc atunci când cererea de electricitate este mai mare decât oferta. Această teorie economică îţi păstrează valabilitatea doar în limitele manualului de economie, pentru că, în practică, sistemul energetic românesc deschide mai multe paranteze:
1.Cererea poate fi prognozată de furnizori. Aceştia ştiu profilul de consum al românilor şi modul în care acesta s-a schimbat în ultimii ani. În plus, ştiu şi cât din reducerea consumului industrial vine din închiderea fabricilor şi cât vine din eficientizarea proceselor tehnologice. Altfel spus, furnizorii nu pot fi surprinşi de cerere, o pot anticipa şi ar putea prin mecanismele de trading să ajusteze preţul (în scădere). Asociaţia Prosumatorilor aduce acuzaţii şi mai grave: furnizorii nu ar face decât trading în favoarea propriilor profituri, iar creşterea preţurilor nu ar fi un mecanism al pieţei, ci al speculei.
2.Oferta din piaţă este şi ea previzibilă... şi scumpă. Hidroelectrica şi Nuclearelectrica produc energia cu un cost mediu de 0,45 lei/KWh, cu mult mai mare decât costrurile centralelor din Vestul Europei. Deşi Europa are un cost mediu de 0,37 lei/KWh, în România preţul variază între 0,42 şi 0,55 lei/KWh. Din păcate, costurile mari nu pot fi puse doar pe seama pierderilor tehnologice, ci ţin de eficienţa centralelor, de schemele de personal încărcate şi de interesele sindicale, care se amestecă mereu cu cele politice la nivel local.
În plus, oferta (producţia de energie) este insuficientă, România importă energie scumpă seara şi exportă energie ieftină ziua. Producţia este fluctuantă, iar proiectele care ar asigura o producţie în bandă suferă de amânări şi întârzieri.
3.Concurenţa imperfectă din piaţa de energie şi gaze. Preţul care se formează pe pieţele de producţie, transport (monopol de stat), distribuţie şi furnizare de energie electrică este controlat în mare parte de stat, prin companiile sale: Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Transelectrica, Electrica - sunt printre cele mai mari din aceste pieţe. Piaţa gazelor este şi ea un oligopol, cu doi producători care controlează întreaga producţie: Romgaz (companie de stat) şi Petrom (statul român are 20% din acţiuni). Tot o companie a statului, Transgaz, deţine monopolul infrastructurii de gazoducte. Simplul fapt că statul îşi aprobă singur tarifele pentru companiile care asigură transportul energiei şi gazelor naturale, de exemplu, invalidează teoria că preţul s-ar forma liber, iar consumatorul nu are de făcut decât să aleagă furnizorul care îi oferă serviciile mai bune. În plus, fiscalitatea este tot în mâna statului. Plafonarea din 2022 încoace a costat statul roman 32 miliarde lei, spune Asociaţia Prosumatorilor. Aceşti bani ar fi doar un bonus pentru furnizorii de electricitate şi gaze: "Premier Energy recunoaşte o marjă de profit de 176%. Cumpără energia de la prosumatori cu 0,30 lei/kWh şi o vinde cu 0,84 lei/kWh. Hidroelectrica cumpără de la prosumatori cu 0,28 lei/kWh şi vinde cu 0,45 lei/kWh - nu cunoaştem preţul de producţie, fiind „secret comercial”. Bănuim că este undeva la 0,15 lei/kWh, dar asta depinde de sporurile şi bonusurile pentru personalul din conducere şi dorinţa de a încasa dividende a statului român. Engie, în schimb, încearcă să cumpere energia de la prosumatori cu 0,10 lei/kWh şi să vândă cu 0,793 lei/kWh - un adaos de aproape 800% (...)”.
La finalul lunii aprilie, preşedintele Consiliului Concurenţei spunea, citat de Agerpres: ”Piaţa asta de energie poate să funcţioneze bine, dar nu înseamnă că energia va fi şi ieftină. Pentru competitivitate economică trebuie să ai o energie mai ieftină decât avem în momentul de faţă în Europa şi atunci ajungem la politica industrială. Asta e o problemă care depăşeşte într-adevăr zona de autoritate de concurenţă, dar şi noi, măcar prin atributul nostru de ajutor de stat, vom fi implicaţi în subiectul ăsta”.
3,5 milioane de gospodării ar putea beneficia până la finalul lunii martie 2026 de ajutorul pentru facturile la energie după 1 iulie, spune Adrian Vintilă, consilierul ministrului Energiei. Măsura este o propunere şi ar putea fi adoptată prin Ordonanţă de Urgenţă de noul Guvern, după validarea lui în Parlament. „Când ne-a reieşit această cifră am zis - dom'le, ceva se întâmplă, nu credem că e bine, parcă sunt prea mulţi. Şi apoi am început să colectăm informaţii şi am văzut că MIPE în 2022-2023 a acordat 2,7 milioane de carduri pentru energie. După care ne-am uitat la raportul Băncii Mondiale referitor la gradul de sărăcie energetică în România, care spune că o treime din gospodăriile din România se află în sărăcia energetică. Şi până la urmă 3,5 milioane, este o treime din totalul locurilor de consum de aproximativ 9 milioane. Deci despre acest număr maxim de gospodării am putea vorbi”, a spus Adrian Vintilă, la o conferinţă de profil. El a mai spus că noul mecanism are o altă abordare. Acum, va trebui ca solicitanţii să vină proactiv către primărie, către furnizor sau către oficiile poştale ca să se înscrie în program. Impactul financiar estimat de instituţie pentru şase luni, până la finalul acestui an, pe un scenariu, este de aproximativ 800 de milioane de lei.
Aşadar, România riscă să aibă de la 1 iulie o energie necompetitiv de scumpă faţă de restul Europei şi, implicit, catastrofal de mare faţă de ţări din afara UE. Năpasta va fi asupra consumatorului român: părăsit de ANRE la capitolul informare şi reglementare, acesta va trebui să caute singur informaţii şi să plătească factura, aşa cum i-o trimite furnizorul.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 20.06.2025, 00:30)
De la 1 iulie,
incepe "Romania Onesta" reala,
premierea votantilor pro-europeni.
2. fără titlu
(mesaj trimis de Vîjeu el Condor! în data de 20.06.2025, 00:31)
iată de ce e ridicol să cumperi TEL cu 53,5RON, când de fapt tot sîrmele ălea vechi ale lu nea Ceaușescu alcătuiesc rețeaua.
Conducerea TEL e competentă precum e ăl de CFRist Preotesa. Numa că la CFR ori-și-care vede degringolada, pe cînd la TEL doar experții cunosc degringolada.
TEL are sîrme vechi oxidate [rezistență mare, pierdere mare]. Uleiul din trafuri s-o-ndoit cu apă [de ploaie, firește că plouă în transformatoare]. Cuzineții stâlpilor îs crăpați cu infiltrări. Crăcănații ăia stau să cadă. În adevăr, rețeaua valorează 10% din PBV.
2.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de anonim în data de 20.06.2025, 00:46)
Dupa 35 de ani tot ne bazam pe ce a construit "cizmarul cu 2 clase" si unii se mira de ce oamenii mai in varsta plang dupa vremurile alea.
2.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de anonim în data de 20.06.2025, 05:00)
stalpii aia sunt in domeniul public al statului